10.studiul Trombocitelor 594i61

Studiul trombocitelor Trombocitele pot fi analizate pe criterii cantitative, calitative (funcţionale) şi morfologice, referitoare la dimensiunea şi structura acestora. Numărarea trombocitelor. Numărarea trombocitelor se realizează prin microscopie directă, într-o probă de sânge integral sau plasmă bogată în plachete diluată cu o soluţie care produce eritroliză impiedicând în acelaşi timp agregarea sau dezintegrarea trombocitelor Principiu: Sângele amestecat cu lichid de diluţie în pipete speciale, este introdus în hemocitometru întrun volum bine determinat, unde elementele sunt distribuite uniform şi numărate pe o reţea anumită. Materiale necesare: -Materiale necesare pentru recoltarea sângelui capilar sau venos. -Pipeta Potain pentru eritrocite -Lichidul de diluţie trebuie să menţină integritatea elementelor care urmează a fi numărate şi să lizeze celelalte tipuri de celule;. Lichidul de diluţie folosit pentru numărarea trombocitelor este soluţia Feissley sau soluţia de oxalat de amoniu constituită din: Oxalat de amoniu..............1g Na2EDTA................0,01g Apă distilată.....................100ml. . -Camera de numărat sau hemocitometrul - Microscopul optic se foloseşte utilizând obiectiv uscat, 20x sau 40x , ocular 10 sau 7şi iluminare slabă. Tehnică. Se foloseşte sânge capilar prelevat din vârful degetului printr-o înţepătură francă sau sânge venos. Diluţia se face în pipete Potain pentru eritrocite, aspirând sânge până la diviziunea 1 şi apoi diluent până la diviziunea 101 (diluţie de 1/100). Se agită pipeta 2 minute, se lasă în repaus 30 de minute (pentru a obţine o liză perfectă a eritrocitelor) se agită din nou 2 minute, se lasă să cadă 3-4 picături şi se încarcă hemocitometrul. Acesta se lasă în repaus 5 minute pe platina microscopului ( In atmosferă umedă, sub o placă Petri, căptuşită cu hârtie de filtru umedă. Numărătoarea se face pe camera Bürker-Türk (pătratul pentru

eritrocite). Efectuarea numărării se face mişcând constant viza micrometrică astfel încât plachetele apar ca nişte mici corpusculi refringenţi, izolaţi. Se numără plachetele de pe 200 de pătrăţele (1 pătrat mic = 1/400 mm2). Cifra obţinută se înmulţeşte cu 2 (pentru aducerea la 1 mm2), cu 10 (pentru înălţimea camerei) şi cu 100 (pentru a corecta diluţia). În cazurile de trombocitemii se aspiră sânge în pipeta Potain pentru hematii numai până la diviziunea 0,5, diluentul până la 101 (diluţie 1/200) ţinându-se cont la calculul final al numărului de trombocite (nr. plachete de pe 200 pătrăţele x 2 x 10 x 200). În cazurile de trombopenii diluţia se va face în pipeta Potain pentru leucocite aspirându-se sânge până la diviziunea 0,5 şi diluent până la diviziunea 11; se numără 5 grupe de câte 16 pătrăţele şi se înmulţeşte rezultatul cu 1000 (nr. plachete de pe 80 pătrăţele x 5 (pentru aducerea la 1mm2) x 10 (înălţimea camerei) x 20 (diluţia). Valori normale: 150 000 – 400000 /mm3. Rezultatele obţinute se coroborează întotdeuna cu cele obţinute prin examinarea frotiului sanguin care permite o apreciereaproximativă a numărului acestora pe lângă studiul morfologiei şi modalităţii de dispunere a trombocitelor pe frotiu. Numărarea trombocitelor reprezintă o metodă delicată, cu multiple posibile cauze de eroare, materialul utilizat trebuind să fie perfect spălat, degresat şi uscat, puncţionarea venei sau a pulpei degetului trebuind efectuată franc, pentru a evita orice iniţiere a procesului coagulii. Deasemenea, umplerea pipetei trebuie realizată în coloană continuă, exact până la diviziunea corectă, iar lichidul de diluţie trebuie să fie perfect limpede. Chiar şi numărarea propriu-zisă se poate constitui în cauze de eroare dacă nu se face disticţia între trombocite şi praful cu strălucire intensă, strome eritrocitare sau de limfocite mici, bacterii şi levuri. Numărătoarea electronica se realizează în analizoarele automate de hematologie împreună cu numărarea leucocitelor şi a hematiilor, de cele mai multe ori pe probe de sânge recoltate pe EDTA ca anticoagulant. Cele mai multe analizoare numără impreună trombocitele şi hematiile diferenţiindu-le apoi după mărimea lor, cele mai mici fiind considerate trombocite. Această tehniocă este supusă erorii dacă numărul leucocitelor este mai mare de 100 000/µl, în cazul unei fragmentări eritrocitare severe, dacă lichidul de diluţie conţine particule externe, dacă trombocitele agregă sau dacă procesarea probei este prea îndelungată. Variaţii fiziologice: -

valori scăzute în prima zi de viaţă a noului născut

-

valori scăzute premenstrual

-

valori crescute după efort fizic intens sau după expunerea la altitudine.

Variaţii patologice: Valori scăzute (trombocitopenii) prin: defecte de producere: - trombocitoză diminuată (iradiere medulară, toice medulare, infecţii, invadare medulară). - trombocitoză ineficientă (deficit de vitamină B12, acid folic, mielodisplazii). anomalii de repartiţie – hipersplenism distrucţie exagerată: - consum excesiv (proteze vasculare şi valvulare, purpură trombotică trombocitopenică, CID) -

distrucţii prin mecanism imun – alloanticorpi (sarcină, transfuzii), autoanticorpi, reacţii imunoalergice.

-

Idiopatic (PTI)

Numărul trombocitelor poate fi scăzut şi în timpul chimioterapiei sau al tratamentelor cu: penicilină, cloramfenicol, strptomicină, carbamazepină, metildopa, fenilbutazonă, indometacin, salicilaţi, diuratice tiazidice, sulfonamide, heparină, antidepresive triciclice Valori crescute în: trombocitoze reactive: - postsplenectomie. -

după intervenţii chirurgicale

-

boli infectioase

-

după hemoragii acute

-

anemie feriprivă

-

cancere

-

după tratament cu vitamina B12 sau acid folic în anemia Biermer.

trombocitemii: - sindrom mieloproliferativ cronic (trombocitemia esenţială, policitemia vera, leucemia granulocitară cronică, metaplazia mieloidă cu mielofibroză).