Cunoaste-te Pe Tine Insuti 16l1q

„Cunoaste-te pe tine insuti”

...Un sfat primit de la Socrates acum cateva mii de ani rasuna si astazi pe planeta Terra, fiind poate unul dintre cel mai greu de urmat sfaturi ce au fost oferite omenirii. Sa te cunosti pe tine insuti, sa-ti descoperi personalitatea, sa te intelegi, poate chiar sa fi capabil sa te incadrezi intr-o anumita categorie. Inevitabila este intrebarea „De ce imi este atat de greu sa ma cunosc pe mine? Doar eu imi stiu gandurile, sentimentele...” Odata ce devenim constienti de adevar si il acceptam sub forma sa bruta, raspunsul este unul simplu,poate chiar banal. Celor mai multi dintre noi ne este dificil sa ne autoanalizam intr-o maniera obiectiva. Mult mai usor este sa devii patetic, sa te complaci in situatia respectiva, sa-ti gasesti scuze; nu este ceva gresit in a gasi scuze, problema este ca ne gasim scuze care insa nu ar fi valide in cazul altor persoane aflate in aceeiasi situatie. A fi sincer cu propria persoana, a-ti recunoaste atat calitatile cat si defectele de fata cu ceilalti dar si fata de tine inseamna sa te accepti asa cum esti. Nu trebuie exclusa desigur nici dorinta de schimbare, de reinventare sau necesitatea de o continua transformare. Cu toate ca poate suna absurd, uneori pur si simplu parca nu am vrea sa ne cunoastem, nu am vrea sa fim siguri de o realitate, in viziunea noastra, prea crunta. Primul si poate cel mai important pas spre cunoasterea de sine este sa fim impacati cu ideea ca rasa umana, ca orice alta rasa este imperfecta. Suntem in posesia ratiunii si a unui suflet, ceea ce ne face mai speciali, dar la baza suntem lasi, interesati si tinuti ostatici in temnita propriilor instincte. Daca ne sunt clare aceste aspecte fundamentale ale vietii, ale existentei noastre pe pamant, reusim sa ne cunoastem mai usor. Un alt pas este acela de a intelege ca nu vom reusi niciodata sa intelegem, cunoastem o alta persoana fara a ne cunoaste pe noi insine. Cum sa accepti pe altcineva, daca nu esti capabil sa te accepti pe tine? Prizonieri in propriul trup, granitele cunoasterii ne par adesea de netrecut, dar nimic nu este imposibil pentru totdeauna, ci poate doar pentru o clipa; si apoi, timpul tot noi, oamenii, il masuram, asa ca uneori „totdeauna” poate fi echivalent cu „o clipa”.

Voltaire spunea ca „Cea mai inversunata lupta este cu tine insuti. Te afli in ambele tabere.” Asemenea lupte au loc in interiorul nostru in fiecare zi, chiar fara ca noi sa ne dam seama. Oare cum ar trebui sa fie? Corect este ca ambele tabere sa castige/sa piarda simultan , sau ca in orice alta lupta sa fie un invingator si un invins? In care dintre aceste situatii castigam noi ca si persoane? Ratiunea vietii ar putea fi puterea noastra ca si oameni, fiinte predominant mediocre si destul de instabile, de a ramane onesti cu noi insine. Acesta sa fie oare testul suprem al umanitatii....? Toti ne sfatuiesc sa fim mereu noi insine....dar daca noi nu stim cine suntem? De unde avem atunci certitudinea ca nu ne prefacem? Poate ca simtim in adancul fiintei noastre...dar cat de multa incredere sa avem si in simturi.... Cateodata este suficient sa ne trezim dimineata inainte sa rasara soarele, sa deschidem fereastra si sa inspiram adanc aerul nou-nascut. Pentru o clipa sa credem ca viata e simpla, formata din lucruri mici, ca nu e o mare filosofie. Ce putem avea de pierdut? Intrebarea anterioara este desigur una de interes personal. Pentru fiecare individ lumea pare a se invarti in jurul sau, el este centrul propriului univers, caci da...exista mai multe universuri...cati oameni atatea universuri pe care incercam in fiecare zi sa le impletim intr-un univers comun. Cand noi trecem in nefiinta, sau pur si simplu renuntam sa mai traim si ne multumim cu o existenta oarecare in care nu ne afirmam, universul nostru inceteaza sa mai existe. Sa te cunosti pe tine insuti inseamna sa fi darz, sa privesti viata direct in ochi si sa nu te pleci in fata destinului. Doar asa poti trai cu adevarat; altfel te scufunzi in mocirla propriilor temeri. Ce rost a mai avut viata unui om, daca acesta nu si-a cunoscut tovarasul alaturi de care si-a trasat linia existentei...adica pe el insusi?