Elvetia - Referat 324815

Elvetia

Elveția este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome, cu capitala federală la Berna. Țara se situează în Europa de Vest, unde se învecinează cu Germania la nord, cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la est.

Elveția nu are ieșire la mare și este împărțită între Munții Alpi, Platoul Elvețian și Munții Jura, întinzându-se pe o suprafață de 41.285 km². Deși Alpii ocupă cea mai mare parte a teritoriului, populația elvețiană de aproximativ 8 milioane de persoane este concentrată mai ales în zona Platoului, unde se află marile orașe. Între aceste orașe se numără orașele globale și centrele economice Zürich și Geneva.

Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate țările lumii. Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții.Țara este pe locul al 19-lea în lume ca PNB și pe locul treizeci și șase după paritatea puterii de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri. Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, ză, și italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională.

Geografia

Întinsă de-a lungul părților nordică și sudică a Alpilor în Europa de Vest-Centrală, Elveția cuprinde o mare diversitate de peisaje și climate pe o suprafață mică, de doar 41.285 km². Populația este de circa 7,9 milioane, ceea ce are ca rezultat o densitate medie de circa 190 de locuitori pe kilometru pătrat. Jumătatea sudică, mai muntoasă, a țării este mult mai rarefiat populată decât cea nordică. În cel mai mare canton, Graubünden, aflat în întregime în Alpi, densitatea populației scade la 27/km². Circa o sută de vârfuri montane din Elveția se apropie de 4.000 m sau depășesc această altitudine. Cu 4.634 m, Monte Rosa este cel mai înalt, deși Matterhorn (4.478 m) este probabil mai celebru. Ambele se află în Alpii Penini în cantonul Valais.

Clima Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut, aproape mediteranean în extremitatea sudică. Există unele văi în zona de sud în care trăiesc și unii palmieri mai rezistenți la frig. Verile tind să fie calde și umede uneori, cu ploi periodice, fiind ideale pentru pășunat. Iernile mai uscate în zona de munte pot prezenta intervale lungi de vreme stabilă, ce durează cu săptămânile, în vreme ce depresiunile intramontane tind să sufere de inversiune climatică, cu vreme deosebit de rece, și fără soare timp de mai multe săptămâni. Tot aici mai are loc si un fenomen meteorologic denumit föhn poate avea loc oricând în timpul anului, și este caracterizat printr-un vânt neașteptat de cald, care aduce la nord de Alpi aer cu umiditate relativ scăzută de pe versantul sudic, în perioadele ploioase.

Politica Constituția Federală adoptată în 1848 constituie baza legală a statului federal modern. Ea este una dintre cele mai vechi constituții din lume. În 1999 s-a adoptat o nouă constituție, dar ea nu a introdus modificări notabile în structura federală. Ea enunță drepturile politice și elementare ale indivizilor și cetățenilor implicați în treburile publice, împarte puterile între Confederație și cantoane și definește jurisdicția și autoritatea federală. Există trei principale organisme de guvernare la nivel federal : legislativul bicameral, Consiliul Federal (executivul) și Curtea Federală (instanță judecătorească).

Împărțirea istrativă Canton

Aargau

Capitala

Aarau

Canton

Capitala

*Nidwalden

Stans

*Appenzell Ausserrhoden Herisau

*Obwalden

Sarnen

*Appenzell Innerrhoden

Appenzell

Schaffhausen Schaffhausen

*Basel-Landschaft

Liestal

Schwyz

Schwyz

*Basel-Stadt

Basel

Solothurn

Solothurn

Berna

Berna

St. Gallen

St. Gallen

Fribourg

Fribourg

Thurgau

Frauenfeld

Geneva

Geneva

Ticino

Bellinzona

Glarus

Glarus

Uri

Altdorf

Graubünden

Chur

Valais

Sion

Jura

Delémont

Vaud

Lausanne

Lucerna

Lucerna

Zug

Zug

Neuchâtel

Neuchâtel

Zürich

Zürich

Economie Elveția are o economie stabilă, prosperă și înalt tehnologizată. În 2011, ea era cea mai bogată țară din lume pe cap de locuitor (noțiunea de „bogăție” fiind definită cu includierea atât a bunurilor financiare cât și nefinanciare).* După PIB nominal, este a nouăsprezecea economie din lume, iar în termenii parității puterii de cumpărare, este a treizeci și șasea. Este al douăzecilea cel mai mare exportator, în ciuda dimensiunii sale reduse. Elveția are cel mai mare rating al libertății economice din Europa pe 2010, acoperind însă mult și prin servicii publice. PIB-ul nominal pe cap de locuitor este mai mare decât cel al Japoniei și decât al altor economii din Europa de Vest și Centrală. Dacă se ajustează după paritatea puterii de cumpărare, Elveția se clasează pe locul 8 în lume în termenii PIB-ului pe cap de locuitor, conform Băncii Mondiale și FMI (al 15-lea după CIA Worldfactbook). În Elveția își au sediul central mai multe corporații internaționale. După venit, cele mai mari companii elvețiene sunt Glencore, Gunvor, Nestlé, Novartis, Hoffmann-La Roche, ABB, Mercuria Energy Group și Adecco. Sunt notabile și UBS AG, Zurich Financial Services, Credit Suisse, Barry Callebaut, Swiss Re, Tetra Pak și Grupul Swatch. Elveția are una dintre cele mai puternice economii din lume. Elveția produce jumătate din valoarea producției mondiale de ceasuri de mână. Ceas elveţian Omega Speedmaster purtat pe Lună în timpul misiunilor Apollo.

Educație Educația în Elveția este foarte diversă deoarece constituția Elveției deleagă cantoanelor autoritatea asupra sistemului școlar.*83+ Există școli publice și școli private, dintre care multe școli private internaționale. Vârsta minimă pentru școala primară este de șase ani pentru toate cantoanele, dar majoritatea cantoanelor oferă gratuit „școala copiilor”, începând cu vârsta de patru sau cinci ani.*83+ Școala primară continuă până la clasa a patra, a cincea sau a șasea, în funcție de școală. Prin tradiție, prima limbă străină studiată în școală este întotdeauna una dintre celelalte limbi naționale, deși recent (din 2000), engleza a fost introdusă pentru prima oară ca primă limbă străină în câteva cantoane.

Cele mai mari orașe din Elveția L

Numele

o

orașului

c

Zürich

Geneva

L Canton

Pop.

Numele

o

orașului

c

Canton

Pop.

1

Zürich

Zürich

372,047

11

Thun

Berna

42,623

2

Geneva

Geneva

191,803

12

Köniz

Berna

39,102

3

Basel

Basel-Stadt

169,536

13

Neuchâtel

37,523

4

Berna

Berna

133,920

14

Schaffhausen

Schaffhausen

34,943

5

Lausanne

Vaud

127,821

15

Fribourg

Fribourg

34,897

6

Winterthur

Zürich

101,203

16

Vernier

Geneva

33,811

7

Lucerna

Lucerna

77,491

17

Chur

Graubünden

33,756

8

St. Gallen

St. Gallen

72,959

18

Neuchâtel

Neuchâtel

32,973

9

Lugano

Ticino

54,667

19

Uster

Zürich

32,285

10

Biel/Bienne

Berna

51,203

20

Sion

Valais

30,363

La Chaux-deFonds

Cultura Sport Între sporturile tradiționale se numără luptele elvețiene, sau „Schwingen”. Este o veche tradiție în cantoanele rurale din centru și este considerat a fi un fel de sport național. Un alt sport autohton este și Hornussen, o combinație între baseball și golf. Steinstossen este varianta elvețiană a aruncării greutății, un concurs de aruncare a unei pietre grele. Practicat doar în satele de munte încă din preistorie, acest sport este atestat documentar în Basel în secolul al XIII-lea. El este punctul central al Unspunnenfestului, festival ce se ține începând cu 1805 și al cărui simbol este piatra de 83,5 kg botezată Unspunnenstein.

Bucataria Bucătăria tradițională elvețiană are mai multe aspecte. Deși unele feluri de mâncare, cum ar fi fondue, raclette sau rösti sunt omniprezente în toată țara, fiecare regiune și-a dezvoltat mâncărurile sale specifice conform diferențelor de climă și limbă. Bucătăria tradițională elvețiană utilizează ingrediente similare celor din alte țări europene, precum și produse lactate și brânzeturi specifice, cum ar fi Gruyère sau Emmental, produse în văile Gruyères și Emmental. Numărul de restaurante este ridicat, în special în vestul țării. Ciocolata s-a fabricat în Elveția încă din secolul al XVIII-lea, dar și-a câștigat reputația la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu inventarea tehnicilor de conșaj și cristalizare care au permis producerea ei la o calitate superioară. O altă descoperire a fost inventarea ciocolatei cu lapte

Basel

Berna

în 1875 de către Daniel Peter. Elvețienii sunt cei mai mari consumatori de ciocolată din lume , iar cea mai populară băutură alcoolică este vinul.

Patrimoniu mondial Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Elveția:       

Mănăstirea benedictină de la St. Gallen (1983) Mănăstirea benedictină Sf.Ioan din Val Müstair (1983) Centrul vechi istoric din Berna (1983) Cele trei cetăți din Bellinzona (2000) Regiunea alpină „Jungfrau” (2001, 2007) „Monte San Giorgio” lângă Lacul Lugano (2003) Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud) (2007)