Parvoviroza Canină 11p1t

15.4. PARVOVIROZA CANINĂ (Canine

parvovirus infecţian) Parvoviroza sau gastroenterita hemoragică cu parvovirus a carnasierelor este o boală infccţioasăfi contagioasă, caracterizată prin sindrom gastrointestinal şi mortalitate ridicată. Importanţa bolii este mare datorită contagiozităţîî şi a procentului crescut de morbiditate şi mortalitate, înregistrat mai ales la tineret.

Etiologic Agentul cauzal este parvovirusul canin (Canine parvovirus-2; CI'1 - 2 ). genul Parvovirus. familia Parvoviridae. Particula virală conţine ADN, are o structură izomericâ. Afectarea enterocitului nu permite reînoirea celulelor epiteliului intestinal, vilozitâţile dispar, absorbţia nu se mai realizează şi se instalează diareea. Procesele inflamatorii locale se pot complica prin intervenţia germenilor de infecţie secundară, asravându-se. Tabloul clinic Clinic, parvoviroză canină evoluează supraacut. acut fi subacut-cronic. Sub raport morfoclinic, se disting două forme mai importante : enterită şi miocardită. Forma enterică sau gastroenterita hemoragică se întâlneşte ia toate rasele şi categoriile de vârstă. Este principala formă de manifestare. Simptomele apar după o perioadă de incubaţie de 7-14 zile. Boala debutează de regulă la animalele complet sănătoase prin vărsături, urmate de inapetenţă şi stări depresive. La început vărsăturile au conţinut alimentar, de suc gastric, iar în cazurile grave sunt bili-hematice. După 12-24 de ore apare diareea cu materii fecale ia început semigleroase, apoi gleroase, apoase, de consistenţa unui terci subţire, foarte subţire ş\ cu miros caracteristic fetid, înţepător, eventual dulceag. Ulterior fecalele devin mucosanguinolente, apoi sanguinolente (fig. nr.l 10). Asimilarea hranei şi a apei se întrerupe complet, vom i ţările devin incoercibile şi nu pot fi oprite. Animalul manifestă polidipsie. Temperatura rectală poate oscila. La circa jumătate din cazuri, temperatura corporală se află între limitele normale sau se ridică numai până la 39°C. Fig. Nr. 110. Aspect clinic forma enterică. Uneori, la căţele, în faza de debut a bolii, temperatura corporală poate atinge valori de 3941°C. Adesea, odată cu infecţiile parvovirale se instalează şi leucopenia, care apare numai în primele 3-5 zile de boală. Valorile leucocitare extrem de scăzute pot ajunge la 100/mm'. în mod obişnuit, în cursul evoluţiei bolii, ele se află între 300-3000/ mm1 (Appel, 1978). Relativ repede după eventualul debut al leucopeniei, începând cu a 3-a zi de boală, se tinde spre normalizarea valorii leucocitare, care este de 6.000- 12.000/mm3. Neu şi col.ţ 1981) consideră că apariţia leucocitozei cu devierea evidentă spre stânga, este din punct de vedere etiologic expresia unui proces toxicoinfecţios. Obişnuit, în cazul vărsăturilor de durată şi a diareei, apar acîdozele, complicaţii serioase ale enteritelor parvovirale. Forma miocardică, mai rară, afectează aproape exclusiv căţeii în primele săptămâni de viaţă. în general, afectează căţeii în vârstă de 4-8 săptămâni, care mor după o dezvoltare somatică aparent normală. Unii mor în câteva minute după un colaps neaşteptat cu simptome dispneice. Astfel de manifestări, după Mc Candlish (1981) apar în 70% din cazuri. La căţeii în vârstă de peste 8 săptămâni se constată dispnee, apatie, slăbiciune, tahicardie însoţită de aritmie, pulsul slab.extrasistole ventriculare, fibrilaţii ventriculare, paloarea sau cianozarea mucoaselor vizibile şi extremităţile reci. în stadiile avansate apar simptome de hepatomegalie şi ascită. Tabloul unatomopatologic La examenul necropsie, se constată deshidratarea accentuată cu enofîalmie şi paliditatea mucoaselor. Unele anse intestinale sunt puternic congestionate, contrastând cu restul tubului digestiv care este palid. La deschiderea intestinului se constată absenţa conţinutului, mucoasa are culoare galhen-vsrzuie. plăcile Payer sunt necrozate şi hemoragice. Uneori mucoasa intestinală este hemoragică şi acoperită cu fibrrnâ. Stomacul poate fi neafectat, sau prezintă fine hemoragii, uneori gastrită hemoragică difuză. Li mfo nod urii mezenterici sunt măriţi, mustos i sau hemoragiei pe secţiune. Frecvent se întâlneşte splenită hiperpiastică şi hemoragii splenice. In cazul formei miocardice se constată edem pulmonar, prezenţa în cantităţi mari de lichid spumos în trahee, care poate

ajunge până în cavitatea nazală. Cordul este dilatat, mai ales in partea dreaptă. întregul miocard este palid (Bestetti, 1979), are aspect zebrat cu dungi alburii (Thiel, 1980) sau marmorat cu pete de culoarea argilei (Sandersleben, 1979). De asemenea, se constată acumulări de lichide în cavitatea toracică şi abdomen, cât şi hiperemia hepatică de stază. Rubinson (1980), menţionează în plus edemul veziculei biliare. Histopatologic, mucoasa intestinală este necrozată, vilozităţile sunt scurte, cu structura puţin evidentă, resturi de epiteliu se mai observă la baza vilozităţilor intestinale, uneori cu discretă infiltraţie limfohistiocitară în corion. în celulele epiteliului intestinal se pot identifica incluzi» intranucleare ac ido file (Baba şi col., 1980). în miocard, de observă microfocare de necroză, iar la căţeii de 4-6 săptămâni miocardită limfohistiocitară, asociată cu infiltraţii limfogliale difuze sau nodulare în substanţa albă de la baza emisferelor şi a cerebelului. Diagnosticul Parvoviroză se poate suspiciona pe baza datelor epizootologice (vârsta, dinamica evoluţiei), clinice (astenia, diareea hemoragică şi mirosul caracteristic, respingător), lezionalc (enterită hemoragică). Certitudinea se poate obţine prin identificarea parvovîrusului canin în fecale si material necropsie (intestin subţire) prin imunoelectromicroscopie, respectiv prin reacţii de aglutinare (reacţia de hemaglurînare şi inhibarea hemaglutinării) a eritrocitelor de purcel. Krauss şi col.( 1981) subliniază faptul că în cazul microscopiei electronice imunitare nu apar practic rezultate fals pozitive ca în cazul metodelor de investigaţii serologice. Totodată, microscopia electronica, pe lângă faptul ci este simplă, este şi rapidă, nu necesita mai mult de 2 ore pentru obţinerea rezultatelor. în România, pentru diagnostic se foloseşte setul "emeroparvotest" (set pentru diagnosticul serologic al parvovirozei canine, prin inhibohemaglutinare), ce se compune din suspensie inactivată de parvo vi rus canin, clona V-N-8. multiplicat pe culturi celulare, ser pozitiv şi diluant. Testele serologice au o valoare limitată de diagnostic în formele enterice, deoarece animalele cu semne clinice sau care au murit datorită infecţiei cu parvovirus nu posedă un nivel ridicat de anticorpi şi o creştere ulterioară a litrului nu poate fi observată. Rezultate mai bune se obţin prin determinarea nivelului IgM antiviral (pretratarea serului cu 2-mercaptoetanol sau ELISA). IgM virus specific sunt crescute în faza acută a infecţiei, după care scad în decurs de 2-3 săptămâni. De asemenea, pentru determinarea statusului imun la câine se poate folosi serone ut ral i zarea, hemoliza radíala, imunofluorescenţa indirectă, contraimunoelectroforeza şi imunodifuzia. Pentru izolarea virusului se pot folosi următoarele culturi de celule : celule renale primare şi secundare de câine şi pisică, celule pulmonare de pisică şi nurcă şi celulele fetale ale splinei bovinelor (Aple, 1979). Prin replicarea virusului pe culturi dc celule nu apare nici un efect citocid nativ pronunţat. Colorate se văd doar incluzi i le specifice intranucleare. mai ales pe culturile de celule renale de pisică, dar şi în proporţie de 1 -20% în culturile de celule renale de câine (Gagnon şi co!..1979). Diagnosticul diferenţial Se impune faţă de mai multe boli infecţioase întâlnite ¡a această specie : boala lui Cane. forma intestinală, debutează cu un catar oculo-nazal şi există şi alte manifestări, mai ales respiratorii; -emerita cu coronavirusuri este in general mai puţin gravă, fecalele sunt mai puţin liemoragice şi lipseşte leucopenia: - leptospirozc, în forma icterohemoragică, este greu de diferenţiat în primele faze. Se au in vedere hipotermia, icterul şi prezenţa în urină a Istopirelor in faze mai avansate: -gastroc merita alimentară este sporadică, apirctică. cu evoluţie, de regula, benignă; - piropiasmoza se pretează la confuzii mai ales în formele atipice, lipsite de hemaglobinurie, anemie şi hipertermie. Examenul froti urilor sanguine, cu punerea în evidenţă a agentului etiologic este semnificativ. Prognosticul este întotdeauna rezervat în primele 2 zile şi poate deveni progresiv favorabil începând din a 3-a - a 4a zi, în condiţiile in care rehidratarea a fost corectă şi cât mai precoce. în cazul infecţiei mixte de parvoviroză cu coronavirus, semnele clinice sunt mult mai severe şi prognosticul rezervat. Profilaxia Preventiv se iau măsuri antiepizootice generale, având în vedere că. virusul se eiimină prin fecale, urină şi salivă şi de asemenea de rezistenţa relativ mare a lui, ce impune utilizarea unor dezinfectante ca formol 2%. sodă caustică 2% sau hipoclorit de sodiu. Imunoprofilaxia s-a bazat până nu de mult pe vaccinurile contra panleucopeniei infecţioase a felinelor, fie inactivate, la căţeii de 2-6 luni (cu rapel după 10-21 zile), fie vii. la adulţi, cu istrare unică (Niemand şi col., 1980). împotriva ultimelor s-au formulat rezerve, în ideea potenţialului lor de a induce embriopatii, eventual infecţii la nurci (enterita virală) sau pan leucopenia ia felide (Ackermann, 1981). Astăzi se folosesc vaccinuri vii atenuate, preparate special pentru câine, monovalente sau polivalente. în România, ca vaccin monovalent se foloseşte produsul "Parvoromvac" (vaccin viu, liofilizat, contra parvovirozei canine) constituit dintr-o suspensie liofilizată de parvovirs canin, clona V-N-88, multiplicat pe culturi celulare. Vaccinul se inoculează subcutanat sau intramuscular, începând cu vârsta de 45 zile. La 14-21 zile de la prima vaccinare se efectuează rapelul. Anual se fac vaccinări de întreţinere a imunităţii.

Vaccinul 1tNobivac parvo-C"(vaccin contra parvovirozei la câini), preparat dintr-o tulpină atenuată (V 154 intervet) de origine canină, cultivată pe linie celulară tisulară. Se inoculează în doză de 1 ml (o doză), de la vârsta de 4-6 săptămâni, pe cale subcutanată Vaccinul „Parvocine"\ conţine o tulpină de parvovirus canin inactivat, se istrează pe cale subcutanată în doză de 1 ml, cu rapel după 2-4 săptămâni. Vaccinul „Nobivac Puppy DF\ este un produs viu constituit din tulpină atenuată (tulpina Onderstepoort de virus Cane şi tulpina intervet 154), cultivate pe linie celulară. Se foloseşte de la vârsta de 5-6 săptămâni. Dintre vaccinurile mixte, se folosesc: ~JParvoromvacor- vsecin inactivat cu formol, adsorbit pe hidroxid de aluminiu şi emulsionat în adjuvant Freund incomplet; - „ParvoceuT, obţinut prin cultivarea a două tulpini de parvovirus canin (tulpina №99 şi tulpina Bb), pe culturi celulare. Se foloseşte începând începând cu vârsta de 45 de zile, cu excepţia femelelor gestante, în doză de 1 ml, pe cale subcutanată sau intramusculară. Vaccinul "Trivalent-CHP" (vaccin viu, liofilizat, contra bolii lui Cane, hepatitei contagioase canine şi parvovirozei canine) este constituit dintr-un amestec liofilizat din suspensii de virus Cane, tulpina CDV/WHO-34, de virus adeno canin serotip 2, tulpina CAV-2 şi de virus parvo canin, clona V-N-88. Se foloseşte în prevenirea fi combaterea bolii lui Carreé, hepatitei contagioase şi parvovirozei canine, pe cale subcutanată sau intramusculară, începând cu vârsta de 2 luni. Obişnuit, se foloseşte pentru vaccinările de întreţinere a imunităţii. I Vaccinul " Tetravalent-LCHP" (vaccin viu, liofilizat, contra bolii Cane, adenovirozelor canine şi parvovirozelor canine şi concentrat bivalent, contra leptospirozei), este constituit dintr-o suspensie a celor trei virusuri de la vaccinul Trivalent-CHP şi diluant reprezentat de vaccinul antileptcspiric, bivalent, preparat din tulpinile de L. icterohaemorragiae şi L. canteóla. Se foloseşte începând cu vârsta dc 2 luni. De asemenea, pentru imunizarea câinilor se pot folosi şi alte produse biologice, cum sunt: "Enduracell C.P.V." (parvo-II sau Vanguard C.P.V.), vaccin viu atenuat homolog contra parvovirozei canine (suspensie de virus viu, atenuat, tulpina Ni-35-D), "Enduracell~7" (Vanguard-7") - vaccin combinat, contra bolii lui Cane, hepatită, parainfluenţă, parvoviroză şi leptopspiroză la câini, ca şi "Enduracell -.7 ţ Rabie" (vaccin combinat contra bolii lui Cane. hepatitei, parainfluenţei, parvovirozei. leptospirozelor şi turbării la câini). Combaterea în focar, animalele bolnave se izolează şi se tratează. Datorită evoluţiei extrem de rapide, mai ales la animalele foarte tinere şi, a faptului că entitatea nu beneficiază de o terapie etiologică, intervenţiile terapeutice nu sunt eficace decât dacă sunt instituite din prima zi, când au apărut primele simptome. Din păcate, mai ales acolo unde este un singur animal, boala se confundă cu o intoxicaţie alimentară sau nealimentară şi orientarea terapeutică nu se face în direcţia parvovirozei.. Tratamentul va urmări următoarele obiective: combaterea deshidratării, calmarea mucoasei gastrointestinale şi stimularea cicatrizării ei, oprirea diareei şi a vomismentelor, prevenirea complicaţiilor cardiace, oprirea hemoragiilor gastro-intestinale, asigurarea unei convalescenţe în care organismul să aibă elementele unei refaceri totale. Combaterea deshidratării, care se produce rapid datorită vomismentelor şi diareei, nu se poate face decât pe cale parenterală deoarece animalele, care au boala instalată, datorită iritaţiei gastrice grave, care nu ă nici apa, pe care o vomează imediat Pentru rehidratare se istrează lichidele subcutanat, de 2-3 ori pe zi, iar în cazurile grave istrarea se face intravenos Se foloseşte amestec de glucoza 33%, în părţi egale cu ser fizologic, 10 ml/kg, în 24 ore. Rezultate foarte bune le dă şi ionoserul sau alte soluţii rehidratante, istrate însă numai subcutanat. Extrem de utile sunt soluţiile de aminoacizi (Salviamin, etc.) istrate intravenos sau subcutanat Câinele bolnav trebuie să aibă la discreţie ceai slab de mentă şi muşeţel (în părţi egale), chiar dacă după ce îl consumi îl vomită. Ceaiul de mentă combate diareea iar cel de muşeţel are efect antiseptic şi calmant al mucoasei gasţrointestinale. Dacă vomismentele se atenuează, se poate folosi şi calea entérala pentru hidratare, cu condiţia să nu se nistreze mai mult de 2-3 linguriţe de lichid odată. Această istrare de cantităţi mici de lichid se va repeta (a intervale scurte de 15-20 minute, sau din oră în oră. Calmarea mucoasei intestinale se realizează prin istrarea; de supozitoare de ScobuJi, pentru copii sau pentru adulţi, în funcţie de talia animalului, la interval de 6-8 ore. După 30 minute de la istrarea scobutilului, deci când s-a instalat efectul acestuia, se vor istra pe cale bucala : ulcerotrat sau calmogastrin pisat şi amestecat cu 2-3 linguriţe de ceai de mentă, slab îndulcit cu zaharinâ. Gelusil. câteva linguriţe de zeamă de orez amestecat, în părţi egale, cu suc de cartof crud, ras pe răzătoarea mică, şi fasole proaspătă, la care se adaugă câteva picături de vitamina A. Câinele trebuie să beneficieze de aport de vitamina A, chiar de la începutul tratamentului, când istrarea se va face numai parenteral, şi trebuie continuată şi în convalescenţă. Vitamina A este extrem de necesară în timpul tratamentului de parvoviroză, întrucât in timpul bolii absorbţia alimentară este nulă, fiind un important factor antiinfecţios şi favorizează refacerea mucoasei gastrointestînale. Prevenirea complicaţiilor cardiace, care intervin în această boală, cauza cea mai frecventă a morţii, se face prin istrarea zilnică de cofeină şi vitamina C.

Oprirea hemoragiilor gastro-intestinale se face prin istrarea parenterală de hemostatice: venostat, vitamina K etc. Pentru stimularea mijloacelor de apărare a organismului se face uz de vitamina C (1 g la câini până Ia 10 kg. 2 g la cei peste 10 kg intravenos). A şi B. polidin, fosfotonic, glucoza. Pentru prevenirea infecţiilor secundare se poate recurge la antibiotice (ampicilina, cloramfenicol) istrate per os. Convalescenţa începe atunci când simptomele cardinale ale parvovirozei au încetat şi cănd animalul începe să mănânce. în această perioadă, reluarea alimentaţiei normaie se va face treptat şi în cantităţi mici, repetate la intervale scurte. Se vor istra alimente uşor, digestibile (legume, ceaiuri, orez. carne crudă) şi se va elimina pentru un timp.laptele.. După izolarea şi tratarea animalelor bolnave, se execută de/infecţia curentă. Din loturile contaminate se interzice scoaterea animalelor receptive sau a obiectelor nedezinfectate. Cadavrele vor fi distruse şi .se va supraveghea permanent stare de sănătate a efectivului. Animalele sănătoase din efectiv se vaccinează de necesitate sau se revaccinează. Boa ia se consideră stinsă şi măsurile sanitare- veterinare se ridică I? 30 zile de la ultimul caz de vindecare sau moarte, revaccinarea tuturor animalelor receptive, efectuarea dezinfeciiei finale, dezinsecţiei şi deratizării.