Incursiune In Designul Graphic_ Curs_ccd 5e6a16

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Incursiune in designul graphic ”Atunci când mancam o roșie, o priveam pur și simplu, dar atunci când o pictam, o vedeam cu totul altfel” Pictorul Henri Matisse

Ce se înțelege prin limbajul designului? “Așa cum copiii învață un limbaj pentru a comunica, studenții la design trebuie să învețe un alt tip de limbaj pentru a pătrunde în lumea designului graphic. Limbajul respectiv este de natură vizuală și începe printr-o conștientizare sporită a felului în care arată lumea. Este o modalitate de a vedea ce anume diferă de simpla existență material.”1 Trăim în era tehnologiei și a navigării pe internet. În acest moment fiecare dintre noi dacă dorim să aflăm mai multe informații despre un subiect accesăm un motor de căutare. Ce se întămplă? într-un browser apare o listă cu link-uri către alte pagini web ce urmează să le vizităm. La prima vizită a paginii, fiecare dintre noi rămânem cu o impresie iar daca informația este bine organizată și transmisă publicului noi ca și utilizatori revenim la acea pagină. De ce? Cheia pentru succesul oricărui produs este înțelegerea a trei părți esențiale: forma, culoarea și conceptul. ”Forma reprezintă compoziția elementelor fundamentale dintr-o lucare de design, felul în care arată un obiect: configurația, proporția, echilibrul și armonia părților component. Înțelegerea formei provine din dezvoltarea capacităților de a distinge calitățile intrisenseci ale elementelor și relațiile dintre ele. Culoarea joacă un rol important în luarea deciziilor în designul graphic, conferind varietate, atmosferă și spațialitate. Culorile care se aleg vor determina nu numai reacții psihologice și emoționale, ele ar trebui să susțină și să sporească aspectele de natură formală.

1

David Dabner, Principiile și practica designului grafic

Prof. Ioana Copil

1

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Termenul ”concept” se referă la idea sau viziunea dinapoia Momente de incursiune

unui design. Procese de gândire pe care le parcurg designerii atunci

M1

când absorb și dezvoltă informațiile primate de la clienți reprezintă

☺ Aplicati :

o parte vitală din găsirea unei soluții grafice la o problemă

Test Incursiune in designul graphic Fl_test.pdf

specifică. Forma și culoarea au puțină valoare dacă nu există o gândire de calitate. Edward de Bono a scris multe despre felul în care gândesc oamenii și despre tipul de gândire necesar

M2

☺

Utilizati fisa de lucru numarul 1 (FL_1). Cu un creion (nu alt instrument de scris) desenati cate o forma in fiecare chenar.

designerilor. Atunci când conceptual și utilizarea formei și culorii se întregesc coerent, există o posibilitate reală ca designul să-și atingă obiectivele.” Softurile educaţionale trebuie să reprezinte o provocare din punct de vedere cognitiv, să fie atractive, să motiveze utilizatorii şi

M3

☺

Vizualizati pagina de web:

să-i transforme în participanţi activi la propriul proces de învăţare. urmatoarea

www.idgccd.wikispaces.com

1. Principii de bază 1.1.

Formă și spațiu

M4

☺ Vizualizati pagina de web

urmatoarea

www.monstertemplate.com

Vederea este o experiența atât de banală încât i se acordă prea puțină ateție. Pentru designer, felul în care ochii și creierul interpretează ceea ce vede, prezintă importanța cea mai mare. În

M5

☺ Vizualizati pagina de web

mod conștient sau nu, ochii noștri alimentează creierul în mod urmatoarea

constant cu informații vizuale, ce sunt procesate și interpretate.

www.adobe.com

Spațiu bidimensional Designul graphic se realizează în general în limitele a doua dimensiuni (înălțime și lățime). O coală albă de hârtie este o suprafață plană până în clipa în care plasăm un semn pe ea, iar atunci devine scena unor forțe vizuale ce devin tot mai complexe pe măsură ce crește numărul elementelor. Ele constituie forța fundamentală a stimulilor vizuali.

Prof. Ioana Copil

2

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Figura și fundație (fond)

Incursiune in designul grafic

Momente de incursiune

Formele sunt întotdeauna percepute în asociere cu spațiul în care sunt amplasate și cu celelalte forme ce pot fi prezente în

M1

formatul respectiv. Fiecare formă este văzută în context și nu poate fi total izolată. În general, o formă este considerată « pozitivă » iar spațiul din jurul ei este « negativ ». Spațiul din interiorul unui format (numit uneori și fundație/fond), este un element important al oricarui design și nu ar trebui tratat superficial. Spațiul trebuie organizat și controlat, deoarece oferă informații importante despre forma care trebuie să aibă în jurul ei o nonformă pentru a exista. Un spatiu necorespunzator aranjat poate accentua neînțelegerea unei idei.

Simetrie și asimetri Rezultat Plasând pătrățelul negru în mijlocul pătratului desenat se observă ce formă pătrată desenată pare sa înainteze. Rezultatul este o senzație de nemișcare, liniște, pasivitate sau chiar plictiseală și este totodata un exemplu de simetrie. Continuând experimentul, între latura stângă a pătratului negru și extremitatea stângă a pătratului desenat se mai adaugă un pătrat negru (latura de 1,25cm), astfel încât să se afle în mijlocul

☺ Aplicati :

Pentru a înţelege experienţa vizuală primară a formei şi spaţiului desenaţi cu creionul pe hârtie un pătrat cu latura de 12,5 cm şi decupând din hârtie neagră mai multe pătrăţele cu latura de 1,25 cm. a. Plasaţi un pătrăţel negru în mijlocul formatului desenat b. Plasaţi între marginea din stânga şi pătrăţelul negru un al doilea pătrăţel negru, astfel încât să se afle în mijlocul spaţiului şi să fie aliniat cu primul pătrăţel negru. c. Plasaţi între pătrăţelul central şi marginea din dreapta un al doilea pătrăţel d. Plasaţi între pătrăţelul central şi latura de sus un al doilea pătrăţel

spațiului dintre cele doua extremități. În acest mod se va obține un alt efect. Aceste două pătrate negre par să pătrundă dinspre stânga în formatul pătratului trasat cu creionul o impresie ce rezultă din convenția noastră de a citi de la stânga la dreapta. În situația inversă și anume poziționarea celui de-al doilea pătrat negru între extremitățile din dreapta ale patratului negru centrat și a formei desenate se va obține senzația deplasării spre Prof. Ioana Copil

3

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

dreapta, ca și cum cele doua pete negre părăsesc suprafața.Dacă un pătrat negru este poziționat între latura de sus și pătrățelul negru central, cele două par să coboare. Toate aceste designuri sunt asimetrice, adică nu se echilibrează perfect. Experimentele se pot extinde prin adăugarea de mai multe elemente și ar trebui privit cu atenție și conștientizate efectele vizuale ale fiecărei dispuneri.

Forma tridimensionala Iluzia profunzimii și a volumului spațial parvine prin perspectivă, un tip de repzentare vizuală inventată la începutul Renașterii italiene.

☺ Exercitiu Revenind la pătratul desenat și pătratul negru centrat se mai adaugă un al treilea dar cu latura de 5 cm. Acesta se va poziționa în colțul din stanga sus al formatului încât să se afle în centrul spațiului și latura de jos să fie aliniată cu latura de sus a pătratului de 1,25cm. Efectul : pătratul mai mare pare mai aproapiat decat cel central. Fiind situat în partea de sus a formatului el apare deasupra ochilor și astfel captează mai mult atentia.

1.2.

Spațiu negativ și spațiu pozitiv

Trebuie analizată utilizarea eficientă a spațiului pozitiv și a spațiului negativ. Spațiul pozitiv este suprafața imaginii, în vreme ce spațiul negativ este fundalul sau planul imaginii. Este important să fie înțeles faptul că, în general, spațiul negativ slujește pentru a susține suprafața imaginii și de aceea nu poate fi lăsat să se dezvolte ca spațiu activ în sine. Merită explorate efectele pe care acest spațiu “neutilizat” îl are asupra senzației globale generate de o imagine, prin modificarea raportului dintre spațiul pozitiv și cel negativ. Pot aparea situații în care un grup specific de elemente se reunesc pentru a se susține reciproc și a concura astfel încât fundalul capătă forma din partea elementelor pozitive. În aceste cazuri ochii au dificultăți în a deosebi forma de fundal lucru care creează ambiguitate.

Prof. Ioana Copil

4

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Compozitia Compoziția se referă la structura și organizarea subiectului, iar înțelegerea și explorarea practică a subiectului respectiv sunt esențiale pentru o comunicare vizuală eficientă. Compoziția trebuie considerată la fel de importantă ca și elementele folosite pentru a construi imaginea în sine. De-a lungul istoriei artei vizuale au fost propuse diverse teorii ale compoziției. Cea mai cunoscuta este însă Secțiunea de aur sau Proporția divină concepută de arhitectul Vitruvius și se bazează pe un raport stabilit între latura lungă și cea scurtă a unui dreptunghi. Totuși au fost concepute și alte teorii precum cea a pictorului Henri Matisse, conform căreia compoziția reprezintă arta aranjării diverselor elemente în scopul de a exprima sentimentele în mod decorativ. Ca și concluzie, elementele folosite în realizarea unei compoziții nu trebuie neaparat amplasate central pe hârtie, ci pot părea că ies din hărtie sau intră dinspre margini etc. Astfel, o compozitie simetrică asigură o lucrare calmă, pașnică, pe când dinamismul este obținut printr-o dispunere asimetrică.

2. Principii de baza ale machetării Termenul machetare se refera la modul în care organizăm materialele disparate ce formează elementele unei lucrări. Obiectivul este de a prezenta informațiile logic și coerent, cât și de a scoate în relief elementele importante.

Informarea În producerea machetelor exista trei etape de bază. În primul rând designerul este informat de client asupra materialelor ce trebuie utilizate. În mod normal acestea pot fi o combinație de text | text principal| titluri| legende | și imagini precum fotografii| ilustrații | hărți sau diagrame. Informarea ar trebui sa precizeze și aspectul dorit sau senzația pe care intentionează să o transmită, care la rândul ei va depinde de publicul țintă. Trebuie ca macheta să pară autoritară sau ticsită cu informații ? curată și structurată cu multe spații albe ? neconventională sau ultramodernă ? În al doilea rând designerul trebuie să înceapă să se gândească la felul în care diverșii factori practici, ca formatul paginii și culorile disponibile îi vor influența abordarea. Dacă există multe imagini și text care trebuie încadrate într-o suprafață mică atunci aspectul machetei va fi afectat. În această Prof. Ioana Copil

5

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

etapă trebuie ajuns la un acord în privința stabilirii de ierarhii în text, adică a punctelor principale ce trebuie subliniate. În unele cazuri unele elemente pot fi etichetate cu « buleturi » sau cu A,B,C pentru a le indica importanta relativă. Însă aceste elemente pot fi tratate și tipografic pentru a le spori înțelesul. Astfel se apelează la diferențe de marime de font, grosime, formă sau culoare. Etapa a treia este trecerea propriu-zisă la treabă. Nu vă grăbiți direct la calculator. Presupunând că lucrarea are mai multe pagini este indicat să creați o desfășurare pe două pagini(spread) cu dimensiunea finală reală. În felul acesta puteți vedea zona în care trebuie lucrat. Pentru o organizare mai usoară a materialului, este recomnadabil să începeți cu o grilă, în care structura generală a paginii să fie divizată în unități de spațiu. Grila va arăta dispunerea coloanelor, marginile și zonele pentru textul principal, legende și imagini. Dupa ce ați trasat formatul puteți pregăti câteva ciorne ale machetei. Ele pot fi miniaturi sau schițe vizuale având dimensiunea pe jumatate din cea reală în care sunt prezentate pentru prima data ideile. Timpul necesar desenării ideilor este infinit mai scurt decât încercarea de a crea lucrările direct pe calculator. Calculatorul e doar un instrument și nu poate gandi în locul nimănui. Aici un designer cu imaginație își poate folosi pe deplin talentele înainte de a trece la producție.

2.1.

Tipuri de design

Dorinţa de a face ordine în multitudinea de cazuri, ce pot fi întâlnite în vastul domeniu în care s-a implicat designul, i-a determinat pe investigatori să propună anumite “clasificări". Sunt recunoscute trei asemenea direcţii : designul ambiental, designul formelor vizuale comunicante, designul de obiecte.

Designul ambiental Unii autori sunt de părere că designul ambiental are cu totul alt câmp de manifestare decât arhitectura care, chiar atunci când îşi propune să fie prin excelenţă funcţională, rămâne un domeniu al artei. Designul ambiental ar îngloba : acţiunile privind amenajarea şiordonarea spaţiilor arhitecturale, a instalaţiilor industriale, sistematizarea circulaţiei, gruparea punctelor de interes social, istrativ, cultural, cu tot “inventarul" necesar: mobilier de interior şi exterior, dotări aferente vieţii cotidiene (cabine telefonice, refugii şi adăposturi din staţiile mijloacelor de transport în comun, spaţiile de joacă şi agrement, corpurile de iluminat publice etc).

Prof. Ioana Copil

6

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Designul formelor vizuale comunicante, ce s-ar identifica cu: • domeniul graficii de carte ; • domeniul graficii publicitare ; • domeniul semnelor de orientare şi al serviciilor.

Designul graficii de carte nu mai concepe cartea doar în funcţie de “capriciile" creatorului, ale fanteziei lui, ci şi în funcţie de scopul pentru care aceasta urmează să fie tipărită. Designerul este cel care stabileşte formatul volumului, coperta, punerea în pagină a textului, realizarea compoziţiei armonioase cu elemente de text şi ilustraţie, care să facă uşor transmisibilă o informaţie utilă. Afişul, reclama, emblema, eticheta, pot fi înţelese ca forme grafice prin excelenţă funcţionale. Forma estetică este condiţionată aici de nevoia transmiterii unei anumite informaţii utile. În categoria semnelor de orientare şi a serviciilor sunt incluse: - toate semnele indicând direcţiile ce trebuie urmate pentru a se ajunge într-un punct determinat; - mişcările ce trebuie făcute pentru a declanşa un anumit dispozitiv; - poziţia necesară într-o anumită împrejurare; servicile de care cineva se poate folosi într-un spaţiu public oarecare; - manifestările la care se poate participa; accidentele care pot surveni.

Pentru o mai uşoară decodare a informaţiei se apelează, de obicei, la reprezentarea stilizată, fie a atitudinilor, poziţilor sau gesturilor umane, fie a diverselor obiecte caracteristice pentru situaţiile, activităţile sau serviciile indicate.

Designul de obiecte cunoaşte cea mai mare diversitate de cazuri, din care reţinem, sub formă de enumerare, câteva subdiviziuni: - designul maşinilor şi aparaturii necesare în activităţile productive; - designul maşinilor şi aparaturii folosite în activităţile de cercetare sau învăţământ; - designul mijloacelor de transport; - designul uneltelor de lucru; - designul instrumentelor muzicale; - designul instrumentelor optice; - designul echipamentului sportiv; Prof. Ioana Copil

7

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

- designul armamentului; - designul jucăriilor; - designul bunurilor de uz gospodăresc; - designul mobilierului; - designul ambalajelor etc.

2.2.

Trăsăturile designului în diferite ţări

Produsele realizate în aceste ţări sunt intim legate de mediul socio-cultural specific. Remarcabilă în acest sens este aprecierea proiectantului american Richard Latham: “O examinare minuţioasă a oricărui obiect relevă concret nivelul de inteligenţă, de îndemânare şi de înţelegere artistică al poporului care l-a creat. Ar putea, de asemenea, releva climatul, credinţa religioasă, sistemul de guvernare, sursele naturale, structura economică şi nivelul realizărilor ştiinţifice şi culturale". • În S.U.A., designul a fost multă vreme apanajul ilustratorilor şi decoratorilor. Unii din primii proiectanţi industriali au fost Norman Bel Geddes şi Raymond Loewy, oameni plini de personalitate, extravaganţi şi talentaţi. Ei au respins ideea că “stilizarea vinde marfa", corespunzătoare perioadei de criză din anii ’30, când termenul american “cosmetics" caracteriza foarte bine producţia bunurilor materiale. Geddes, un vizionar şi un modernist, a creat forme netede şi simple, care păreau deseori a aparţine viitorului, aspectul lor fiind influenţat de lunga sa carieră de decorator de teatru. El a fost primul care a introdus testul pieţei în cadrul activităţii sale de designer. Loewy a căutat, de-a lungul vieţii sale, să dea un stil funcţional unor obiecte cotidiene, ţelul lui fiind crearea unei forme desăvârşite, care să oglindească menirea produsului într-un mod economic şi elegant. Şi trebuie recunoscut meritul primilor proiectanţi care, în ciuda metodelor lor extrem de intuitive, nu s-au oprit la aspectul exterior al lucrurilor. În anul 1934 revista « Fortune » scria : « dacă de puţin timp mobilierul şi ţesăturile, dată fiind indubitabila lor funcţie practică, se vând datorită designului lor, acum este rândul maşinilor de spălat, a cuptoarelor, a întrerupătoarelor electrice şi a locomotivelor. » Una din firmele ce a captat integral mesajul a fost General Electric, care la începutul anilor ’20 a instituit un grup de « product styling ». Influenţa publicităţii, a studiilor de piaţă a condus la perceperea designului ca estetică industrială. Expresia industrial-design apare pentru prima dată într-un Prof. Ioana Copil

8

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

document oficial, în 1913, în care Oficiul de Brevet al SUA propune o modificare a reglementărilor în scopul protejării dreptului de proprietate asupra proiectării industriale. Designul este astfel adoptat pentru a stabili o distincţie precisă între formă şi funcţie. Excesul de imaginaţie al americanilor s-a materializat cel mai bine în industria automobilelor, deşi aveau tendinţa să exagereze, adăugând maşinilor, de exemplu, ornamente aerodinamice, împrumutate din aviaţie, în acest sens dezvoltând chiar un stil numit „streamlining”. Adepţii acestui stil aveau un proces de concepţie complet invers celui funcţionalist. În timp ce acesta din urmă implica reducerea fiecărui obiect la caracteristicile esenţiale şi apoi asamblarea lui, aerodinamismul reprezenta crearea unui „tot lucios” care acoperea toate părţile componente. Încă din 1926, compania General Motors, modificând forma şi stilul maşinii, depăşeşte realizările companiei Ford şi-şi măreşte considerabil vânzările. De altfel, Harley Earl a fost directorul ce se ocupa cu stilul la General Motors şi a “domnit" asupra politicii de comunicare vizuală din 1927 până în 1954. În perioada anilor 1950-1970, Henry Dreyfuss, Eliot Noyes, Charles Eames (celebru pentru scaunele sale) au fost printre cei care au insistat asupra legăturii dintre formă şi funcţie. De altfel, mobilierul a avut un loc privilegiat în cadrul designului prospectiv. Din punct de vedere al artizanului, cât şi al industriei, al individualului şi al colectivului, funcţionalului şi iraţionalului, al para-artisticului şi produsului de masă, mobilierul este expresia conformismelor şi, mai ales, a tuturor idealurilor. Dreyfuss, considerat «conştiinţa profesiei de designer », insistă asupra faptului că “forma trebuie să urmeze funcţia", demers ce i-a adus o colaborare fructuoasă de mai multe decenii cu firmele Bell, AT&T, Sears, Macy, Deere Co. etc. El acordă, în acelaşi timp, o deosebită importanţă perceperii produsului de către utilizator, mult înainte de naşterea disciplinei ergonomice, la instaurarea căreia, de altfel, a contribuit prin variante ale modelului antropometric, stabilind dimensiunile omului modern (Deg for People, 1955 ; The Measure of Man, 1961 ). El apreciază că designerii industriali vor trebui să fie preocupaţi de acestă disciplină (ergonomia) nu numai în aparenţă, ci mai ales de funcţiile ei. Motto-ul din studioul său era : ‘’Noi, designerii, muncim asupra unui lucru cu care va trebui să călătorim, pe care va trebui să ne aşezăm, îl vom avea tot timpul sub ochi,îl vom mişca, cu ajutorul lui vom vorbi, într-un cuvânt îl vom utiliza, singuri sau în comun cu alte persoane. Dacă punctul de dintre produs şi consumator devine un punct de fricţiuni, de tensiuni permanente, în acest caz designerul a greşit. Dacă

Prof. Ioana Copil

9

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

însă el reuşeşte să aducă consumatorului o mai mare siguranţă, să facă produsul să fie dorit, mai eficient, mai util, atunci designerul a reuşit în munca sa. ‘’ Actualmente, Henry Dreyfuss Associates este unul din cele mai puternice cabinete de consultanţă în design, în ciuda tendinţelor tot mai mari ale întreprinderilor de a-şi constitui echipe interne. Eliot Noyes este cel care a definit stilul Organic Design în catalogul „Organic Design in Home Furnishing”, prezentat, cu ocazia concursului organizat de „Museum of Modern Art” din New York în 1940, ca fiind „o organizare armonioasă a părţilor în întreg, ţinând cont de structură, material şi scop. Nu trebuie să fie un exces al ornamentelor sau o folosire a lor nejustificată.” Pe de altă parte, munca depusă de Eliot Noyes, mai ales pentru IBM, a contribuit la sensibilizarea întreprinderilor americane şi la convingerea lor de a zdrobi în sfârşit “stilismul ambiguu, nesigur". Noyes nu numai că transform designul de la IBM (unde funcţionează ca director consultant în design) într-un model de clasicism şi sobrietate, dar contribuie la crearea imaginii de soliditate, fiabilitate şi mai ales la creşterea gamei sortimentale IBM. Muzeul de Artă Modernă din New York a găzduit prima expoziţie Good Design, în anul 1950, avându-i ca organizatori pe Charles şi Ray Eames. Good Design este un concept bazat pe o abordare raţională a procesului de creare a produsului, pe principiile raportului formă-tehnică-estetică. Cu toate acestea, abia după 1980, SUA tinde spre un design care să integreze elementele de utilizare în imaginea şi concepţia produselor. Actualmente, în SUA, se poate obţine o diplomă în: design grafic sau industrial, teoria designului, designul mediului ambiant, designul formelor vizuale. Din 1990 a fost introdus primul program al doctoranzilor în ştiinţa designului, ceea ce presupune cercetarea amănunţită a acestui domeniu, bază a dezvoltării ulterioare. Două organizaţii profesionale de design – Institutul American de Arte Grafice şi Societatea Americană a Designerilor Industriali – au constituit comitete specializate de muncă care se ocupă cu desăvârşirea programelor de studiu, dintre care amintim : bazele cominicării (simbol, marcă, imagine), istoria designului, critica lucrărilor de design, grafica pe calculator şi proiectarea pe calculator, analiza lingvistică, cercetarea cerinţelor pieţei etc. Dar rolul hotărâtor îl are « geanta », adică toate lucrările realizate şi modul lor de a impresiona. Interesante sunt şi relaţiile universităţilor cu diverse firme producătoare şi de comerţ, beneficiare directe de viitori specialişti. ♦ În Italia, de la început, designul este puternic ancorat în industrie. Meseria de designer este exersată de arhitecţi şi adesea de ingineri. Noţiunea de design este extrem de cuprinzătoare, după Ernesto Rogers “de la lingură la oraş". Prof. Ioana Copil

10

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Expoziţia industrială din 1940 marchează debutul designului, când Olivetti prezintă maşina de birou “Summa 40", desenată de Marcello Nizzoli (de altfel, cariera acestui designer a fost încoronată de desenarea celebrei maşini de scris de birou Lexicon 80, în 1948 şi desenarea celei portabile Lettera 22, în 1950). Futurismul şi Metafizica, Cubismul şi Expresionismul, Pop-Arta n-au avut în nici o altă ţară o influenţă atât de mare. Acest fapt, împreună cu altele de natură politico-ideologică, au făcut ca designul să nu fie receptat ca o profesie, ca o activitate în mod obligatoriu legată de structurile economice şi de legile de piaţă, ci mai degrabă ca o operaţiune artisticoculturală. Rezultatul final a fost reprezentat de extrema personalizare a multor produse, de amprenta vizibilă a autorului pe fiecare produs, ca şi cum acesta ar fi o operă de artă. La începutul anilor ’80, industria îşi recapătă încrederea şi designul Italian ia un nou avânt; el devine parte integrantă a practicii industriale în Italia. Designerul are aproape întodeauna o relaţie privilegiată şi afectivă cu managerii întreprinderii. Cunoscând datele producţiei, marketingului, publicităţii, el intervine, în cea mai mare parte a timpului, ca şef de proiect şi, având acest titlu, este profund legat de întreprindere, fiind în acelaşi timp şi un consultant extern, care munceşte singur sau într-o mică structură. Cel mai industrializat sector al designului este acela al produselor cu “mecanism şi carcasă”, sector ce include multe grupe merceologice: de la maşinile de scris şi de calcul la aparatele electrocasnice, de la aparatura pentru munca profesională la cea pentru timpul liber etc. Carcasa nu mai reprezintă o formă frumoasă ce acoperă un mecanism, ci o conformitate din ce în ce mai aderentă şi care tinde a se reduce până la recentele procese de miniaturizare. Italia este singura ţară din lume unde predarea designului se limitează doar la şcolile de pictură, sculptură, arhitectură. Există trei centre tradiţionale unde se învaţă designul : •

Politehnica din Milano - cursul de design industrial;

•

Şcoala de specializare în design de pe lângă Facultatea de Arhitectură, Florenţa

•

Institutul Superior pentru Industriile Artistice, Florenţa ;

În 1983 a apărut Domus Academy din Milano, prima şcoală postuniversitară de design (Fashion– design şi Managementul designului). ♦ În Franţa ia naştere, în anul 1930, Uniunea Artiştilor Moderni ce reprezenta gruparea celor mai avansate concepte ale unor artişti ca: F. Jourdain, Le Corbusier, J. Dumond. După război, emanaţie a acestei uniuni , se creează Asociaţia Formelor Utile, ce va fi prezentă pe parcursul mai multor Prof. Ioana Copil

11

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

expoziţii industriale, drept care profesia de designer s-a fundamentat pe ideea de „estetică industrială”. În anul 1951, la iniţiativa lui J. Vienot, s-a creat revista „ Art Présent”, care va deveni „ Revue d’Esthétique Industrielle” şi a fost fondat Institutul z de Estetică Industrială. În anul 1955, tot J. Vienot fondează Camera Sindicală de Esteticieni Industriali şi organizează la Paris primul Congres Internaţional de Design, care va fi un congres preliminar în vederea punerii bazelor unui organism internaţional de design industrial, I.C.S.I.D. (Consiliul Internaţional al Societăţilor de Design Industrial). În Franţa, politica de design poartă amprenta artistului creator care realizează obiecte de lux (inclusiv obiecte de vestimentaţie) şi a inginerului designer, care revendică responsabilitatea amenajării teritoriului, a urbanismului şi transportului. Obiectele de uz curent şi echipament domestic erau considerate adesea vulgare şi banale, fără ca imaginea lor să prezinte importanţă. Franţa rămâne o lungă perioadă de timp competitivă în domeniul high-tech , ea trebuind să aştepte până în ultimul sfert al secolului pentru a-i fi recunoscută tehnologia de design a obiectelor cotidiene. Anii 80 deschid o nouă eră, dezvoltându-se un design ce sprijină „arta de a trăi”, marcat de o reflectare pe de o parte a activităţii artistice şi pe de altă parte a activităţii industriale, la nivelul calităţii obiectului. În mod paradoxal, apare noul „creator de modele”, asimilat cu decoratorul sau arhitectul de interior, care nu dorea o întoarcere nostalgică la perioada artizanatului şi a lucrului manual, ci visa la o tehnologie avansată. El considera că rolul său este de a crea modele, iar producerea şi desfacerea lor să facă obiectul industriei. Astăzi, designerii îşi dublează cultura artistică cu o solidă cultură tehnică, contribuind la reconcilierea designului z cu obiectul cotidian produs în serie mare, în acord cu exigenţele consumatorilor. Se poate considera că Germania este leagănul designului industrial. Încă din 1907, unor artizani şi arhitecţi le-a fost încredinţat, de către întreprinderi germane, designul diverselor produse, destinate vânzării în serie. Unul dintre ei, Peter Behrens, a fost angajat de AEG, gigantul industriei electronice şi timp de mai mulţi ani a fost însărcinat practic cu toate aspectele de design; nu numai designul produselor, dar şi grafismul şi arhitectura (de altfel, Brehens a fost membru influent al mişcării Deutcher Werkbund). Cu toate acestea, este greu de afirmat că în Germania designul s-a implantat foarte rapid. Cercetările fiind stopate de nazism, abia după 1950 s-a putut constata o anumită revigorare. Într-o căutare a identităţii, s-a încercat, cât mai mult posibil, evitarea elementelor ce puteau aminti de

Prof. Ioana Copil

12

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

artizanat, deoarece acesta se alătura temelor de propagandă naţional-socialistă. Idealul conceperii formelor se definea în funcţie de categoriile morale: modestie, precizie şi onestitate. Max Bill, fost elev al Bauhaus-ului, a elaborat încă de la sfârşitul războiului propuneri de înfiinţare a unei instituţii care să continue programul şcolii de la Weimar, dar abia în anul 1952 s-a fondat Hochschule für Gestaltung, Ulm, care a promovat virtuţiile Good Design-ului. În 1954, o întreprindere mică şi necunoscută, Frankfurter Braun AG, a uimit lumea cu producţia unui model de radio cu picup, având forme clare, geometrice. A fost punctul de plecare de la care arhitectul Dieter Rams, împreună cu dr. Fritz Eichler şi echipa de design de la Braun, au creat designul Braun, decisive pentru dezvoltarea întreprinderii: brichete, televizoare, aparate de ras, aparate de fotografiat, obiecte de menaj, ceasuri şi mobilă. Centrul Internaţional de Design din Berlin deschide, în anul 1974, un concurs pe tema „ Produsul şi spaţiul înconjurător”. Jochen Gros, fondator, îşi reuneşte ideile sub noţiunea de„ funcţionalism lărgit” sau „tehnica funcţiilor senzoriale”. Obiectele vieţii cotidiene sunt văzute dintr-un unghi nou şi rupte radical de viziunea tradiţionalistă, înregistrându-se tendinţa de reconsiderare a elementelor estetice, denumită „redesign”. Influenţaţi însă de rigorile Bauhaus-ului, designerii (40005000 în firmele importante ale Germaniei) muncesc în echipe împreună cu inginerii. Astăzi încă, designul german conservă un puternic conţinut tehnic şi o estetică sobră. ♦ În Anglia, designul, avându-şi rădăcinile în activitatea artiştilor mişcării Arts and Crafts, se concentrează doar pe anumite sectoare ale producţiei unde experimentează şi utilizează diferite tipuri de materiale şi texturi. În anul 1932 Guvernul Angliei a înfiinţat Comitetul pentru Artă şi Industrie pentru a promova designul în industrie, comerţ şi educaţie. Seria intervenţiilor continuă şi după cel deal doilea război, mondial constituindu-se Consiliul pentru Design Industrial. Apoi, anii ’80 au fost martorii unei uluitoare transformări în designul britanic - transformare cu influenţă internaţională. Noi lanţuri de magazine cu amănuntul au fost convertite la designul interior; consultanţi în domeniul designului, cu o diversitate de stiluri, s-au dezvoltat până la a nu mai putea fi recunoscuţi; designerii au invadat mass media, de la televiziune la casetele cu muzică pop, în timp ce revistele semnalau schimbări în designul grafic; designerii din domeniul modei şi textilelor au căpătat recunoaştere internaţională; tinerii designeri şi artişti au “aruncat în aer" toate noţiunile acceptate, referitor la graniţele dintre artă, meşteşug şi design. În Anglia, cuvântul design semnifică un proces, un mijloc de a încuraja vânzările sau o etapă a drumului spre producţie. Designul sporeşte numărul produselor şi le vinde; rezolvă probleme şi exprimă, comunică idei; este artistic şi comercial, intelectual şi psihologic. Prof. Ioana Copil

13

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

“Designul britanic: pardesiele Burberry, decoraţiunile florale interioare, automobilele Jaguar, puloverele Shetland, ţigările Dunhill şi ceramica Wedgwood. Tradiţie, respectabilitate şi calitate”. Designul în Japonia este un fenomen recent, ce face parte integrantă din structurile industriale. Majoritatea marilor societăţi dispun de grupuri de designeri interni şi fac, adesea, apel la designeri consultanţi. Posibil a se vedea în această utilizare sistematică a creaţiei industriale unul din adevărurile supremaţiei acestei ţări pe un număr de pieţe (audio, video, foto, automobile etc.).

2.3.

Designerul - specialist de formaţie multidisciplinară

În secolul nostru, designul a devenit o profesie sofisticată, cuprinzând o gamă largă de discipline. Designul este, înainte de toate, o activitate creatoare integratoare. În relaţie cu ansamblul “actorilor" dintr-o întreprindere, dar şi cu partenerii exteriori, designerul, creatorul de forme industriale are o formaţie şi o experienţă multidisciplinară. Designereii profesionişti sunt cei care iau decizii cu privire la funcţionalitate, formă, culoare, stil, material, amplasare, asamblare şi producţie, pentru a permite oamenilor să înţeleagă, să utilizeze şi să se bucure de produse şi de ambianţe moderne. Fiecare produs din lumea noastră materială a fost proiectat. Activitatea industriei designului poate fi definită ca influenţă asupra relaţiei dintre oameni şi obiecte, mesaje şi ambianţe cu care aceştia vin în , exercitând o influenţă pozitivă asupra culturii vizuale şi asupra calităţii vieţii. În perioada de după cel de-al doilea război mondial se instituţionalizează învăţământul superior de design. Deceniile şase şi şapte ale secolului al XX-lea marchează trecerea de la “perioada eroică", când designerii trebuiau să se autoformeze, la cea a pregătirii lor corespunzător cerinţelor dezvoltării diferitelor economii naţionale. Pe lângă cunoştiinţele tehnice necesare exercitării meseriei sale, acelea de desen, creativitate, ergonomie, economie, marketing etc., studentul la Design primeşte informaţii în ştiinţele umane şi sociale. Pe de altă parte, în activitatea sa, designerul este confruntat cu situaţii şi medii diferite, în funcţie de studiile la care îşi aduce contribuţia. Această experienţă trăită în universuri variate, la nivelul diferitelor întreprinderi, tipuri de produse, segmente de piaţă este pusă în serviciul clientelei. Şi, dacă designerul este un generalist, s-ar putea considera că este specialistul unei metode specifice de analiză şi rezolvare a problemelor legate de dezvoltarea unui nou produs. Prof. Ioana Copil

14

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Fiecare proiect trebuie să ţină seama de un mare număr de parametri: • specifici întreprinderii: produse, tehnologii, resurse; • specifici pieţei: distribuţie, concurenţă; • specifici contextului socio-cultural: stil de viaţă, curente de gândire, modă etc. Designerul trebuie să fie, deci, suficient de receptiv pentru a integra ansamblul acestor date înainte de a trage o concluzie şi a propune soluţii noi. În funcţie de fiecare etapă în dezvoltarea proiectului, designerul trebuie să împărtăşească preocupările fiecăruia din interlocutorii săi şi să ofere răspunsuri corespunzătoare, fără a pierde din vedere obiectivul iniţial. În anul 1955, Dreyffus scria: “Rolul designerului este de a asculta sugestiile emise de cadrele, inginerii, responsabilii de producţie şi publicitate şi de a le sintetiza imediat într-un plan viabil acestei idei sau de a demonstra impracticabilitatea lor". Creativitatea trebuie să caracterizeze o parte esenţială a intervenţiei designerului. Creativitatea poate fi definită ca fiind capacitatea de a descoperi structuri noi, neaparente, în ansamblul parametrilor ce caracterizează o problemă. A fi creator industrial implică, deci, necesitatea de organizare a datelor într-o manieră nouă şi de detaşare de schemele analitice tradiţionale. Este esenţial ca el să poată continua să “comunice” adeseori cu un mediu şi cu indivizi neavând nici aceeaşi pregătire, nici aceleaşi atitudini psihologice. El trebuie să manifeste flexibilitate, iar reuşita acţiunii sale depinde în mod egal de maniera în care el ştie să împărtăşească rezultatele studiilor sale şi de felul în care îşi materializează ideile într-un produs coerent, eficace, performant şi semnificant. În orice caz, creativitatea este o activitate care solicită intuiţia. Ea se dezvoltă prin practică şi experienţă, elemente care se adaugă, desigur, la ceea ce cu un cuvânt denumim talent.

2.4.

Tehnicile de intervenţie ale designerului

Tehnicile cu care operează în mod obişnuit designerul sunt: Desenul, având două funcţii principale : • de a permite creatorului să-şi “concretizeze" ideile sub formă de crochiuri; SPIRIT DE SINTEZĂ, TALENT DE PREZENTATOR, CAPACITATE DE A GENERA UN LIMBAJ COMUN • de a permite creatorului să “comunice" cu persoana ce priveşte desenul, mult mai eficace decât prin intermediul discursurilor.

Prof. Ioana Copil

15

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Volumul. Designerii sunt prin definiţie indivizi care trebuie să ştie “să vadă în spaţiu". Un desen este adesea insuficient pentru a percepe realitatea unui obiect şi o machetă, chiar grosieră (din hârtie, carton, polistiren), permite corectarea şi îmbunătăţirea unui nou concept de produs. Concepţia asistată de calculator. Acest instrument informatic, calculatorul, ce evoluează în permanenţă şi scade ca preţ, devine din ce în ce mai necesar şi util designerului. Într-un univers cu trei dimensiuni, interesul pentru o asemenea investiţie este evident în toate fazele conceperii, oferind economii de timp considerabile. Calculatorul poate, deja, să înlocuiască hârtia şi creionul, chiar şi pentru fazele în care spontaneitatea şi viteza de expresie sunt esenţiale. Apoi, modalităţile de a prezenta macheta din unghiuri diferite şi implementarea în mediu a viitorului produs par formidabile, mai ales când nu este posibil a se realiza o machetă obişnuită de o asemenea mărime. Instrumente specifice inginerului. Dacă designerul n-are vocaţia de a se substitui inginerului, el trebuie să fie capabil să coopereze cu el. În acest sens, trebuie să aibă limpezi problemele tehnologice, mai ales cele legate de utilizarea materialelor. De exemplu, despre materialele termoplastice şi utilizarea lor: scoaterea lor din mulaje, extrudere, contractare, evaluarea costurilor utilajelor etc., sau despre alte materiale ca: aluminiu, lemn, sticlă, fibre de carbon etc. creatorii industriali au achiziţionat adevărate competenţe. Adesea, aptitudinea lor de a cunoaşte avantajele pe care le oferă o anumită tehnologie, în funcţie de problema de rezolvat şi de a identifica cazurile în care ele sunt adaptabile sunt veritabile atuuri. Bineînţeles, alegerea definitivă nu va fi făcută decât după studiul şi validarea de către specialişti a tehnicii luate în consideraţie. Merceologia. Designerul trebuie să coopereze în permanenţă cu specialistul în calitate fiindcă acesta îi furnizează date legate de nivelul parametrilor tehnico-funcţionali corespunzător sorto-tipodimensiunilor de produse şi încadrarea lor în diverse clase de calitate, corespunzător necesităţilor şi posibilităţilor diverselor categorii de consumatori. De asemenea, designerul operează cu o serie de noţiuni ca: circulaţie tehnico-economică, garantare, certificare, atestare, conservare, stabilitate la păstrare, evaluare, indicatori de calitate etc. Marketingul. Designerul este aproape întotdeauna alături de economistul de marketing în derularea unui studiu. El trebuie să cunoască metodele cercetării de piaţă, legate de previziunea volumului vânzărilor, poziţia produsului în raport cu concurenţa, evoluţia socio-stilurilor etc. Competenţa şi creativitatea sunt evidenţiate prin fiecare componentă a marketingului mix: • produs, marcă, ambalaj (designul este factorul determinant al impactului psihologic al produsului sau serviciului); Prof. Ioana Copil

16

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

• promovare (designul bun intensifică mesajul promoţional şi împrospătează memoria consumatorului); • locul vânzării - ambianţa (spaţiile unde se oferă servicii trebuie să fie funcţionale, dar şi atractive şi stimulative; ele ajută la promovarea afacerilor, creează imaginea, sporesc interesul consumatorilor şi determină vânzarea bunurilor şi serviciilor); • preţul (banii alocaţi activităţii de design trebuie să corespundă necesităţilor acestui domeniu, ei se regăsesc în preţul produsului). Managementul. Designerul care munceşte în mod obişnuit în întreprindere trebuie să fie capabil să înţeleagă structurile şi modurile de funcţionare a organizării interioare în care el evoluează. Pentru a aplana conflictele cu care adesea este posibil să se confrunte, trebuie să aibă idee despre metodele de gestiune a resurselor umane şi despre sistemul puterii în întreprindere. Trebuie, de asemenea, să aibă aptitudinea de a evalua datele financiare, pentru că el propune adesea investiţii. Designerii, indiferent că sunt salariaţi într-o întreprindere sau consultanţi, trebuie să stabilească o colaborare specifică, durabilă, în cadrul căreia să-şi desfăşoare competenţele, chiar dacă acest lucru se realizează uneori cu preţul unor eforturi înverşunate.

3. Servicii internet

WWW Termenul World Wide Web (abreviat WWW; numit scurt si web, care in engleza inseamna "retea" si se pronunta aproximativ 'ueb, cu diftong - intr-o singura silaba) este un

Adresa web http://www.luciandesign.net/

sistem de documente si informatii de tip hipertext legate ele intre ele care pot fi accesate prin reteaua mondiala de Internet. WWW este numai unul dintre multele servicii si aplicatii informatice disponibile in Internet. Alte servicii sunt de exemplu: afisarea de informatii mai mult sau mai putin statice cu forma de text, imagini si sunete (asa-numitele pagini web), posta electronica e-mail, transferul de fisiere de date si informatii FTP, chat, aplicatii video si video on demand, servicii telefonie si telefonie cu imagine prin Internet de tip VoIP, posturi de radio si televiziune prin Internet, e-commerce, sondari de opinie, raspandirea stirilor prin metode RSS, toate genurile de grafica si muzica, lucru pe un calculator de la Prof. Ioana Copil

17

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

distanta prin Internet, grupuri de discutii pe diverse teme, sisteme de jocuri interactive s.a. Totusi, WWW este cel mai important si mai raspandit serviciu. Logo

Un logo (probabil o prescurtare de la logograma, din logo- „cuvint” si -grama „scriere”), numit uneori si sigla, este un element grafic folosit pentru identificarea unei firme, a unui produs, a unei organizatii, a unui eveniment etc. Logoul poate fi compus din una sau mai multe litere, o imagine sau o combinatie a acestor elemente. Un logo al unei intreprinderi trebuie sa fie clar de recunoscut si sa se identifice cu o caracteristica pentru intreaga intreprindere. In contextul legal logoul este si marca inregistrata unei firme, a unui produs, a unei organizatii, a unui eveniment etc. De obicei agentii de publicitate insarcineaza designerii cu crearea unui logo respectiv. Logoul trebuie sa evidentieze semnificatia numelui sau activitatea companiei si sa redea renumele acesteia. Acest lucru poate fi realizat printr-un simbol grafic si/sau al unui scris selectat. Pentru aceasta trebuie sa fie aplicata formula „KISS” (Keep It Short (and) Simple), ceea ce echivaleaza cu — ce este simplu se memoreaza usor.

HTML HyperText Markup Language este un limbaj de marcare utilizat pentru crearea paginilor web ce pot fi afisate intr-un browser (sau navigator). Scopul HTML este mai degraba prezentarea informatiilor – paragrafe, fonturi, tabele s.a.m.d. – decat descrierea semanticii documentului. Specificatiile HTML sunt dictate de World Wide Web Consortium (W3C).

CSS Cascading Style Sheets este un standard pentru formatarea elementelor unui document HTML. Stilurile se pot atasa elementelor HTML prin intermediul unor fisiere externe sau in cadrul documentului, prin elementul <style> si/sau atributul style. CSS se poate utiliza si pentru formatarea elementelor XHTML, XML si SVGL. Ce pot sa fac cu CSS?CSS este un limbaj (style language) care defineste "layout-ul" pentru documentele HTML. CSS acopera culori, font-uri, margini (borders), linii, inaltime, latime, imagini de Prof. Ioana Copil

18

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

fundal, pozitii avansate si multe alte optiuni. HTML este de multe ori folosit necorespunzator pentru a crea layoutul site-urilor de internet. CSS ofera mai multe optiuni, este mai exact si sofisticat. In plus, este at de toate browserele actuale. Care este diferenta dintre CSS si HTML ? HTML este folosit pentru a structura continutul in timp ce CSS este folosit pentru a formata continutul. In perioada de inceput a web-ului, HTML era folosit numai pentru structura textului. Textul se putea marca cu taguri precum si

pentru a marca titlul sau un paragraf. Odata cu cresterea popularitatii web-ului designeri au inceput sa caute diferite posibilitati de a adauga layout documentelor online. Pentru a raspunde acestor cerinte, producatorii de browsere (in acea vreme Microsoft si Netscape) au inventat noi taguri HTML precum care difera fata de tagurile originale HTML prin faptul ca definesc layoutul si nu structura. In acelasi timp, separarea site-urilor de prezentare pentru documente de continutul documentelor usureaza foarte mult intretinerea lor.

PHP Este un limbaj de programare puternic pe parte de server folosit pentru crearea de site-uri dinamice si interactive.

Site-ul oficial de unde poate fi descarcat gratuit este www.php.net

PHP este gratuit si este cel mai utilizat limbaj de programare server-side, o alternativa foare eficienta la competitori, cum ar fi Microsoft ASP. Acest limbaj de programare este perfect pentru dezvoltarea unei aplicatii web dinamice sau a unui website care sa poata interactiona cu utilizatorul si poate fi incorporat direct in cod HTML. Rezumat scurt: •

PHP vine din limba engleza (acronim recursiv) de la : Hypertext Preprocessor

•

PHP este un limbaj de programare (scripting), server-side, cum ar fi ASP

•

Scripturile PHP sunt executate pe server

•

PHP a multe baze de date (MySQL, Informix, Oracle, Sybase, Solid, PostgreSQL, Generic ODBC, etc) Prof. Ioana Copil

19

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

•

PHP este un software open source

•

PHP poate fi descarcat si folosit in mod gratuit.

Incursiune in designul grafic

Extensia fisierelor este .php (in versiunile mai vechi erau folosite .php3 sau .phtml), iar un fisier de tip php poate contine text, cod HTML si cod PHP. Codul php este pus intre etichetele: Adobe Flash sau mai pe scurt Flash este o aplicatie utilizata pentru dezvoltarea obiectelor-applet de tip Flash disponibile in cadrul unor pagini WEB. Prin intermediul obiectelor flash, veti putea creste dinamismul unei pagini precum si facilita interactiunea cu utilizatorul. Initial dezvoltata de Macromedia, aplicatia Flash a fost preluata de catre Adobe © odata cu achizitionarea companiei sus amintite. Avantajele folosirii Flash-ului pe web: •

Elemente grafice vectoriale: dimensiuni mici si scalabile.

•

Independenta de platforma (browser/sistem de operare): Imaginile vectoriale, desi mai utile, necesita o aplicatie care sa genereze imaginea (pentru formatul SVG de exemplu exista Adobe SVG Player iar pentru SWF avem Playerul de Flash). Independenta de platformq apare din cauza ca acest program ce „stie” sa afiseze imaginile a fost construit pentru o gama larga de hardware si sisteme de operare: Astfel daca vom vizualiza obiectul Flash in Windows se va folosi automat Playerul de Flash versiunea Windows, daca utilizam un telefon mobil (SmartPhone), se va folosi playerul disponibil pentru telefoane (Flash Player Lite 1.0), sau daca vom folosi MacOS exista un player separat (evident toate playerele vor afisa aceeasi imagine finala).

•

Animatii de lunga duratt usor de realizat: animatiile sunt punctul forte al Flash-ului, interfata aplicatiei dăa posibilitatea de a sincroniza (in functie de timp) diversele obiecte, pozitii sau forme ale acestora. Flash-ul nu numai ca realizeaza aceasta sincronizare, dar poate si interpola pozitia (sau forma) unui obiect pentru a usura munca utilizatorului.

•

Se pot adauga interfetei elemente multimedia: in interiorul obiectelor Flash puteti importa si manipula (inainte, inapoi, salt la un anumit moment) MP3-uri sau AVI-uri. Prof. Ioana Copil

20

de curs

•

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Nu necesita cunostinte de HTML, XHTML: in cazul in care va hotarati sa realizati un intreg site in Flash, aplicatia va poate furniza odata cu obiectul flash si codul HTML necesar – in acest fel tot ce mai trebuie facut este doar publicarea sitului pe un server WEB.

•

Editoare puternice si lucrul facil: (Macromedia) Flash este un editor puternic care da posibilitatea de atasari de comportamente diverselor obiecte fie folosind interfata de desenare grafica fie prin atasarea de scripturi obiectelor.

•

Usurinta imbinarii elementelor grafice cu scriptul: atasarea codurilor ActionScript obiectelor din flash se realizeaza prin selectarea obiectului si introducerea codului asociat obiectului intr-o fereastra speciala.

•

Transferabil ca flux de date: pentru ca un film Flash sa ruleze pe masina clientului nu este necesar sa fie incarcat in intregime – playerul va afisa doar cat va putea din film asteptand (eventual) incarcarea in continuare. Din acest motiv se pot realiza scripturi speciale care atasate obiectelor Flash pot furniza informatii privitoare la procentul de fisier care a fost incarcat.

MySQL este un sistem de gestiune a bazelor de date relational, produs de compania suedeza MySQL AB si distribuit sub Licenta Publica Generala GNU. Este cel mai popular SGBD open-source la ora actuala, fiind o componenta cheie a stivei LAMP (Linux, Apache, MySQL, PHP). Desi este folosit foarte des impreuna cu limbajul de programare PHP, cu MySQL se pot construi aplicatii in orice limbaj major. Exista multe scheme API disponibile pentru MySQL ce permit scrierea aplicatiilor in numeroase limbaje de programare pentru accesarea bazelor de date MySQL, cum ar fi: C, C++, C#, Java, Perl, PHP, Python, FreeBasic, etc., fiecare dintre acestea folosind un tip spefic API. O interfată de tip ODBC denumita MyODBC permite altor limbaje de programare ce folosesc aceasta interfata, sa interactioneze cu bazele de date MySQL cum ar fi ASP sau Visual Basic. In sprijinul acestor limbaje de programare, unele companii produc componente de tip COM/COM+ sau .NET (pentru Windows) prin intermediul carora respetivele limbaje sa poata folosi acest SGBD mult mai usor decat prin intermediul sistemului ODBC. Aceste componente pot fi gratuite (ca de exemplu MyVBQL) sau comerciale.

Prof. Ioana Copil

21

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

3.1. Identitatea culorilor 3.1.1. Definitii ale culorii Ca și designer dispunem de zeci de mii de culori și o infinitate de moduri pentru a le combina. Pentru a se realiza un desin bun trebuie sa se cunoasca clasificarea culorilor și termenii utilizați în utilizarea lor. Discul culorilor arată culorile primare, secundare și terțiare. Culorile primare sunt: roșu, galben și albastru. Culorile secundare se obțin prin combinarea a oricăror două culori primare, obținând portocaliu, verde și violet. O culoare terțiară este produsă prin combinarea unei culori primare cu acea culoare secundară aflată cel mai aproape de ea pe disc. Culorile terțiare de aici sunt roșu-portocaliu, galben-portocaliu, galben-verzui, albastru-verzui, albastru – violet și roșu violet.

Nunață, ton și saturație Nuanța distinge culorile între ele. Practic este denumirea generică a culorii; de exemplu culoarea roșu este opusă culorii albastru. Tonul (sau valoarea) este luminozitatea sau întunecimea relativă a unei culori. O culoare căreia i s-a adăugat alb se numește tentă; o culoare căreia i s-a adăugat negru se numește umbrire. Temperatura. Culorile apar mai ”calde” pe măsură ce se reduce culoarea galben și crește roșu. Albastrul este o culoare foarte rece. Verde este mai caldă din cauză că i se adaugă galben. Saturație (sau compoziția cromatică) este aproximativ echivalentă cu strălucirea. O linie de intesitate ridicată este o culoare strălucitoare, în timp ce una de intensitate redusă este o culoare mată. Două culori pot fi aceeași linie, dar pot avea intensități diferite.

Avansare/retragere. Unele culori par să avanseze, în timp ce altele par să se retragă. Dacă se dorește ca o imagine să pară că se îndreaptă spre privitor, se aleg culori calde ca roșu sau portocaliu. Culorile albastru și verde par să se îndeparteze când se află lângă roșu. Contrast simultan. Un cuvant scris pe două fundaluri diferite, deși are aceeași culoare poate fi perceput diferit. Vibrația. Atunci când sunt juxtapuse culori complementare, privitorii pot percepe o vibrație optică. Greutatea. Culorile albastru verzui par mai ușoare, iar culorile roșu par mai puternice și mai grele. Prof. Ioana Copil

22

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

3.1.2. Diferențe între culori și lizibilitate Fundamentală pentru folosirea culorii în designul graphic este cunoașterea contextului în care va fi vazută lucrarea terminată. Felul în care aceeași culoare este percepută și ca atare lizibilitatea ei vor varia în funcție de modul cum va fi vazută: pe un ecran sau pe un mediu bazat pe tipar.

Culoare pe ecran sau de tipar? Pe ecran se lucrează cu culori aditive, alcătuite din lumină rosie, verde și albastră, care prin combinare (aditivare) produc lumină albă. Culoarea de pe tipar, sustractivă, constă din pigmenți plasați pe o suprafață de hârtie, care prin combinare sunt ”sustrași” din alb pentru a obține negru. Fenomenul acesta crează două tipuri de probleme, în primul rănd culorile de pe ecran sunt mai strălucitoare decât cele tipărite, atât clientul cât și designerul pot fi induși in eroare dacă se așteaptă ca și culorile tipărite să aibă aceeași saturație și domeniu tonal ca acelea pe care le-au aprobat pe ecran. În al doilea rând atunci când designerul scoate la imprimantă lucrarea, clientul poate presupune în mod fals că așa va arăta versiunea tipărită. În acest caz este importantă și hârtia pe care este tipărită culoarea. Hârtia cretată (lucioasă) va oferi o senzație mai bogată decât hârtia mată, alburie.

Lizibilitatea culorilor

Perceperea contextului fizic în care este văzută culoarea Lizibilitatea culorilor se referă la claritatea cu care poate fi citit ceva. Mulți factori influențează felul în care este percepută o culoare; în esență, este vorba de contextul fizic în care este văzută culoarea. Sunt multe situații în care luminozitatea este importantă pentru o mai buna redare a culorilor. Un exemplu poate fi imaginea de pe un calculator care este privita într-o încăpere întunecată sau luminată. În pluz lizibilitatea poate fi afectată de culorile selectate, fundalurile pe car sunt tipărite și mărimea și forma tipului de caractere sau ale imaginii utilizate. Lizibilitatea este bună atunci când fundalul și culoarea plasată sunt opuse (ex. violet pe fundal alb). Cheia lizibilității este contrastul și asta înseamnă cunoașterea utilizării discului de culori. Contrastul cel mai mare se produce printr-o imagine violet pe un fundal galben, lizibilitatea cea mai slabă va rezulta dintr-o imagine roșie/portocaliu pe fundal roșu. Prof. Ioana Copil

23

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Starea de spirit monocromă. Proximitatea culorilor gri și negru reduce lizibilitatea. În mod evident designerii încalcă uneori regulile pentru a crea stări de spirit particulare. Tipurile de caractere inversate. Pot crea probleme, în cazul în care culoarea de fundal este închisă, culoarea negru tipărită poate avansa mai puțin decât caracterele inversate în alb.

3.1.3. Asociere de culori Utilizarea culorilor De-a lungul timpului culorile au ajuns să aibă anumite asocieri ce rezultă probabil din natură, dar care în decursul mileniilor, au devenit puternic înrădăcinate. Designerii pot consulta multe lucrări celebre despre psihologia culorilor; astfel Wilhelm Ostwald, laureate al premiului Nobel pentru chimie, care imediat înainte de Primul Razboi Mondial, a căutat să analizeze motivul pentru care anumite combinații de culori erau percepute ca plăcute sau neplăcute. A ajuns la concluzia ca oamenii raspund emotive față de culori. Oswald a afirmat că modul cel mai bun de a înțelege și de a utilize eficient culorile este să le studiem din punct de vedere psihologic subiectiv.

Culoarea în cultură Inteligența, memoria, experiența, istoria și cultura joacă diverse roluri în felul în care percepem culorile. De exemplul, negrul este culoarea doliului și a morții în Occidentul industrializat, pe când în China și în India culoarea respectivă este alb. În secolul XIX –lea, datorită legăturilor sale cu arsenicul, culoarea verde este asociată otrăvii, pe când azi este văzută drept culoarea primăverii și a conștientizării ecologice. Sir Isaac Newton a creat pentru prima dată o diagramă circulară a culorilor, în anul 1666, de atunci oamenii de știință și artiștii au început să elaboreze o teorie modernă a culorilor creând o mulțime de concepte și formule de calcul. Cum poate să ne ajute aceste formule de calcul în decorarea unei camere? Cum se poate face o cameră mică să arate mai mare și mai spațioasă prin simpla utilizare a culorilor? Totul se reduce la crearea iluziilor optice, un mister al teoriei culorilor. O altă iluzie optică este utilizarea efectelor culorii asupra dispoziției ocupanților camerei respective. Dacă o cameră este mică este recomnadat sa se decoreze în culoare alb sau verde, aceste culori au efect ”calmant”

Prof. Ioana Copil

24

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Culoarea este extrem de importantă în design sau decorare, o culoare poate desăvârși sau din contră, ruina un proiect, alegerea unei palete de culori poate părea o operațiune foarte dificilă. Pe lângă cunoașterea culorilor complementare, în alegerea unei culori este foarte important și aspectul senzației sau dispozițieipe care o generează o culoare. Din acest punct de vedere culorile pot fi clasificate în trei grupe: culori active, culori pasive, culori neutre. Culori active. Sunt culori calde, precum roșul, portocaliul și galbenul. Culorile calde ies în evidență și sunt percepute drept culori dominante, într-o cameră. Ele animează și stimulează. Culori pasive. Sunt albastrul, verde și movul. Ele sunt considerate culori reci. Folosirea acestora creează o atmosferă calmă și relaxantă. Culori neutre. Sunt negrul, maroul, griul și alb. Acestea nu au nici un efect de activare, nici de calmare. Sunt mai degrabă o combinație între culorile active și pasive, un mijloc de a face trecerea între acestea.

Culoarea în emoții și limbaj Simbolul culorilor Roșu – simbolizează pasiunea, inspiră putere, stimulează, dramatizează Portocaliul – stimulează apetitul, conversația și generozitatea Galbenul – mărește energia Verdele – încurajează creșterea emoțională, echilibrează și împrospătează Albastrul – induce o stare de liniște, relaxează Movul – consolează și inspiră abilitate și afecțiune Rozul – calmează, inspiră amabilitate și afecțiune Albul – purifică și energizează Negrul – dă putere, încurajează, independență

Unele culori par să aibă caracteristici universale. Roșu, portocaliu și galben stimulează simțurile și tind să fie percepute drept ”calde” – capabile de a incita sentimente de stimulare, fericire, bunăstare și agresiune; de cealaltă parte a discului de culori, albastru și verde sunt văzute ca ”reci” și au conotații de calm, pace, siguranță și deprimare. Culorile calde pot spori căldura corpului și crește tensiunea sangvină, pe când cele reci tind să aibă un efect relaxant. Roșu avansează către privitor, albastru se îndepărtează. Nu doar nuanța influențează felu în care vedem lucrurile, ci același rol îl joacă celelalte Prof. Ioana Copil

25

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

dimensiuni de valoare și intensitate. Compozițiile apropiate în valoare par încețoșate, vagi sau introspective, pe când cele întunecate evocă noapte, teamă sau mister. Intensitățile ridicate de culori sunt dinamice și crează un sentiment de mișcare. Putem spune despre culori că sunt adănc înrădăcinate în psihologia noastră deoarece le utilizăm figurativ în limbaj pentru a descrie sentimentele: ”S-a înroșit de furie”, ”S-a înverzit de invidie”, ”S-a îngălbenit de ciudă” sunt doar câteva exemple.

3.1.4. Contrast și armonie între culori Mesajul are întodeauna o idee vizuală. Culoarea trebuie să confere o asociere suplimentară de înțelegere și simțire, dacă atmosfera va fi de armonie discretă sau de tensiune dinamică. Culorile pot fi silențioase și pasive, sau reci și îndrăznețe și pot fi utilizate pentru exprimarea emoțiilor. Scheme analogice de culori- cele apropiate pe discul culorilor – crează sentimente de armonie; de exemplu, galben și verde au asocieri vizuale mai blânde. Culorile complementare – aflate în opoziție pe discul culorilor – oferă mai multă animație și mișcare; roșu și verde oferă un aspect mai direct, agresiv sau dominant.

Proporții corecte Alt factor în luarea deciziilor ar trebui să fie proporțiile culorilor ce vor fi utilizate. De exemplu, o cantitate redusă de roșu stralucitor într-o schemă complementară poate avea un impact mai mare decât utilizarea de proporții egale de roșu și verde. Selectarea culorilor n-ar trebui să fie o decizie arbitrară. Culorile ar trebui să amplifice machetarea și să creeze un impact vizual. Designerii care iși dezvoltă înțelegerea modurilor complexe și subtile în care interacționează culorile vor fi capabili să exploreze căi noi de exprimare a ideilor grafice. Prejudecățile puternice referitoare la culori pot împiedica alegerile; trebuie sa fim foarte atenți la relațiile dintre culori și la potențialul lor de a crea reacții emoționale și psihice diferite în privitor. Azi, designerii sunt norocoși, fiindcă pot accesa programe software care le oferă un domeniu aproape infinit de culori. Tehnologia de tipărire a înregistrat și ea progrese uriașe, permițând reproducerea celui mai complex domeniu de culori. Totuși prea multe opțiuni și ușurința aplicării pot crea probleme. Culoarea ar trebui să amplifice designul. Folosirea culorii de dragul culorii este riscantă; uneori folosirea unei singure culori este mai eficientă decât folosirea mai multora.

Prof. Ioana Copil

26

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Un model de culoare aditiv foloseşte lumina pentru afişarea diferitelor nuanţe. Culoarea este rezultatul luminii transmise. Un model de culoare substractiv foloseşte pigmenţii coloraţi pentru a absorbi mai multe dintre nuanţele spectrului. Exista mai multe modele de culoare în grafica pe computer însă două sunt cele mai uzuale şi anume modelul RGB (Rosu-Verde-Albastru) (Fig. 2.5.), pentru afişarea pe calculator şi modelul CMYK (Cyan-Magenta-Galben-Negru) (Fig. 2.6.) pentru printare.

Modelul RGB Model aditiv de culoare, foloseşte lumina pentru afişarea culorilor. Culorile sunt rezultatul luminii transmise. Roşu+Verde+Albastru=Alb În modelul RGB combinarea celor trei culori primare Roşu, Verde şi Albastru în nuanţele lor cele mai saturate produce Alb. În modelul RGB din suprapunerea culorilor aditive se obţin culorile substractive în timp ce în modelul CMYK procesul este invers. Din suprapunerea culorilor substractive rezulta culorile aditive. Datorita faptului că modelele aditive afişează culoarea ca rezultat al luminii transmise, absenţa totală a luminii va fi percepută ca negru.

Modelul CMYK

Model substractiv de culoare, foloseşte cerneala pentru afişarea culorilor. Culorile sunt rezultatul luminii reflectate. Cyan+Magenta+Galben=Negru În modelul CMYK convergenţa celor trei culori primare substractive produce negru, cel puţin teoretic. În realitate la printare, combinarea celor trei culori Cyan C, Magenta M şi Galben Y, fără culoarea Neagra K, generează un negru impur, un cenuşiu închis.

Prof. Ioana Copil

27

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Modelele substractive afişează culoarea ca rezultat al luminii absorbite de către cerneala de imprimantă. Absenţa totală a cernelii pe o suprafaţă implică reflectarea completă a luminii. Aceasta suprafaţă va fi percepută ca albă. Modelele substractive combină culorile pentru a produce negru în timp ce modelele aditive combină culorile pentru a produce alb. Culorile RGB - spot colors Calculatoarele în general afişează RGB folosind culori pe 24 biţi. În modelul RGB pe 24 biţi există 256 de variaţii ale fiecăreia dintre culorile aditive primare roşu, albastru şi verde. Există, aşadar, 16.777.216 culori posibile (256 variaţii de roşu x 256 variaţii de verde x 256 variaţii de albastru) în standardul RGB pe 24 biţi. Intensitatea fiecăreia dintre culorile primare este reprezentată pe o scară de la 0 la 255, unde 0 reprezintă absenţa totală a luminii iar 255 intensitatea maximă de lumină. Modelul RGB specific imaginilor fotografice, (de tip raster) este utilizat pe Internet, în grafica web. De asemenea el este folosit pentru afişare de către monitoarele computerelor şi ecranele televizoarelor. Culori aditive (Amestecuri de Lumină) Black + Red + Green = Yellow Black + Red + Blue = Magenta Black + Blue + Green = Cyan Black + Red + Green + Blue = White Culorile CMYK - culori de proces În modelul de culoare CMYK valorile culorilor sunt exprimate pe o scala de la 0 la 100. O culoare cu o saturaţie maxima este exprimată prin 100%, iar lipsa acesteia prin 0%. Cu ajutorul acestui model pot fi reproduse aproape toate culorile spectrului vizibil, mai puţin unele culori precum roz şi culorile fluorescente. Modelul CMYK este folosit pentru imprimare, culorile fiind obţinute suprapunând nuanţe de Cyan, Magenta şi Galben, creând astfel iluzia unor tonuri continui asemeni unei fotografii. Totuşi datorită impurităţilor existente în cerneluri negrul nu poate fi obţinut doar combinând cele trei culori primare. Este necesară adăugarea cernelii negre pentru a compensa aceste impurităţi. Cele patru culori primare (Cyan, Magenta, Galben şi Negru) reprezintă cernelurile cu care tipăresc imprimantele cu jet de cerneală, imprimantele laser performante, dar şi presele tipografice. Culori substractive (Amestecul Pigmenţilor)

Prof. Ioana Copil

28

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

White - Red - Green = Blue White - Red - Blue = Green White - Blue - Green = Red White - Red - Green - Blue = Black

3.1.5. Culoarea în designul de informații Identificarea şi organizarea datelor în diferite structuri bazate pe culoare

Asocierile vizuale ale culorilor pot ajuta și la stabilirea secțiunilor dintru-un context și la evidențierea nivelurilor de importanță diferită. Designerul poate stabili ca părțile esențiale să fie cu caractere aldine și să utilizeze altă culoare pentru restul textului. Ochiul remarcă foarte repede detaliile acestea. Designerii pentru web utilizează culorile pentru a-I ajuta pe oameni să navigheze prin structure. Culorile pot sluji la identificarea mișcărilor necesare pentru a executa orice operație. O utilizare economică a culorilor o reprezintă alegerea hărtiei colorate pentru a plasa diferite elemente în secțiuni. Tiparul color pe hărtie colorată oferă combinații vizuale interesante și în același timp îi ajută pe cititori să identifice corect. Una dintre cele mai faimoase hărți existente este cea a metroului londonez, concepută de Harry Beck, care a avut ideea utilizării culorilor pentru a deosebii traseele. Drept urmare călătorii care folosesc metroul pot identifica rapid ruta care trebuie să o urmeze.

3.2. Introducere in tipar 3.2.1. Anatomia fontului Încă de mici am învățat cum se numesc diverse părți ale corpului nostru. Fonturile și caracterele de literă pe care le vedem și de care ne lovim în fiecare zi au și ele terminologia specifică, anatomia lor. Caracterele tipografice au o multitudine de atribute, forme, detalii și repere care sunt denumite și marcate printr-o mulțime de termeni – unii mai “normali” și alții mai În primul rând sunt noțiunile simple pe care le voi enumera pur și simplu: caractere majuscule (capitale, literele mari) și minuscule (literele mici), diacriticele (precum și alte caractere specifice Prof. Ioana Copil

29

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

diverselor limbi), cifrele cu diversele aspecte și cu pozițiile speciale subscript și superscript (de exemplu puteri și indici) și “serifele” În al doilea rând sunt noțiunile un pic mai avansate pe care sunt structurate într-un grafic simplu și sunt dezvolttea una câte una în cele ce urmează.

x-height

este o unitate tipografică relativă care măsoară înălțimea literelor mici, în

(înălțimea “x”-ului)

general exemplificată de litera “x”;

Ascender

partea unei litere care se înaltă peste înălțimea x-ului (x-height). ex: b, d,

(ascendent)

f, h, k, l, t;

Ascender line

linia până la care se “înalță” ascendenții;

Baseline

linia (imaginară) pe care “stau” caracterele;

(linia de bază) Descender

partea unei litere care coboară sub linia de bază a x-ului (x-height). ex: g,

(descendent)

j, p, q, y și la unele fonturi J;

Descender line

linia până la care coboară descendenții;

Stem (trunchi)

linia verticală sau diagonală a unui caracter;

Ear (ureche)

“urechiușa” care iese din “g” sau pornește din trunchiul “r”-ului sau “f”ului;

Bowl

partea unui caracter care delimitează spațiul circular al unei litere; poate fi închis sau deschis, de exemplu la literele: “o”, “e”, “p”, “d”, etc.;

Counter

spațiul interior delimitat de “bowl”, de exemplu la “e”, “a”, “p”, “c” și alte litere;

Terminal

terminația unei linii a unei litere care nu se încheie cu serife; poate fi ascuțită, convexă, concavă sau rotunjită; Prof. Ioana Copil

30

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Bar (bară)

linia orizontală care “încheie” litere precum “T”;

Crossbar

linia orizontală care “taie” litere precum “A”, “H”, “e”, “t” și altele similare; punctul format la întâlnirea liniilor unei litere, ca în cazul vârfului literei

Apex

“A”; Spine

curba care formează corpul literei “S”, “s”;

Ligature

unirea unei perechi de două sau mai multe litere apropiate pentru a forma

(ligatură)

un caracter nou un aspect unitar; a apărut ca o metodă de a rezolva cazuri în care elementele literelor adiacente se lovesc între ele (mai ales la fonturile de tip Serif). Ligaturi comune sunt: “fi”, “fl”, “ff”, “ct” etc…

Cunoașterea acestor detalii sunt importante atât pentru valoarea lor în sens de cunoștințe tehnice, dar și pentru a evalua în cunoștință de cauză valoarea estetică și nu în ultimul rând pentru a face corect diferențierea între fonturi. Reguli şi recomandări de tehnoredactare. Pentru obţinerea unui document bun pentru imprimare trebuiesc parcurşi mai mulţi paşi şi, în mod obligatoriu, trebuie să fie respectate anumite reguli. În primul rând trebuie să fie definit conţinutul documentului sub forma unui manuscris. Pe baza acestuia se stabileşte o schema de aranjare în pagină numită schemă de tehnoredactare. Aici se stabilesc: formatul paginii, margini, numerotarea paginilor, tipurile de fonturi folosite, încadrarea imaginilor, dimensiunea fontului, etc. Tot aici se ţine cont de regulile generale ale tehnoredactării. •

Lungimea unui rând nu trebuie să depăşească 66 de caractere.

•

Contraste grafice agreate sunt Italic şi Bold.

•

Trebuie evitat stilul Underline care se va înlocui cu Bold.

•

Trebuie evitate fonturile ilizibile (ex. Blackadder ITC).

•

Pentru text se vor utiliza fonturi Serif iar pentru titluri fonturi Sans Serif.

•

Fonturie Serif sunt preferate în cărţi, ziare, scrisori iar fonturile Sans Serif în documente oficiale. Prof. Ioana Copil

31

de curs

•

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Fonturile trebuie folosite în funcţie de context, destinatar. De exemplu, pentru SUA, fondul standard este Arial; pentru România este Time New Roman.

•

Nu se recomandă mai mult de două fonturi diferite pe pagină. Combinarea acestora trebuie să realizeze un contrast agreabil. De exemplu, font luminos şi rar cu un font întunecos şi des; font de dimensiuni reduse cu unul de dimensiuni mai mari.

•

Nu se combină două fonturi Sans Serif (de exemplu Arial cu Century Gothic) deorece au un contrast slab între ele.

•

Fonturile cu înălţimi mai mari dau senzaţia de robusteţe şi stabilitate (de exemplu Times New Roma faţă de Garamond).

•

După semnele de punctuaţie se lasă un spaţiu (nu şi înaintea lor).

•

Înainte şi după paranteze se lasă un spaţiu.

•

Alinierea, de regulă, este de tip Justify.

3.3.

Cautarea ideilor 3.3.1. Albume si colaje de atmosfera

Aforismul este vechi, totuși primul pas spre a deveni interesant este de a fi interesat. Artiștii de toate felurile – pictori, designeri, scriitori, sculptori, muzicieni, dramaturgi, se inspiră din lumea din jurul lor. Ei sunt interesați în mod fundamental.

Colaje de atmosferă Colajul de atmosferă este un ajutor fundamental pentru stimuli vizuali, pe care designerii din diverse domenii îl utilizează pentru a încapsula vizual calități ale stării, atmosferei și vocii. El slujește ca ajutor pentru gândirea latarală și poate fi de folos în stabilirea caracterului unui design și în identificarea elementelor necesare pentru al crea. Atunci când explorăm idei pentru proiectul unui design, este important să ne bazăm exclusiv pe cunoștințele și experiențele noastre imediate. Trebuie dus la bun sfârșit cercetări specifice asociate proiectului pe care îl realizăm. Cercetarea efectuată cu o minte deschisă va spori cunoașterea și ne va ajuta să ne maturizăm ca designer. Metoda poate fu utilizată ca ajutor în orice proiect: pentru a stabili un stil de ilustrare pentru o serie de cărți, ca schemă pentru un stand expozițional, ca forme de tip de caractere pentru individualizarea unuei corporații sau ca stil fotografic pentru o campanie publicitară. Prof. Ioana Copil

32

de curs

Casa Corpului Didactic Bucuresti

Incursiune in designul grafic

Aceasta este o cercetare vizuală, așa încât trebuie selectate elementele doar pe bază vizuală. Calitățile vizuale nu sunt invalidate doar pentru că nu pot fi întotdeuna exprimate satisfăcător în cuvinte. Procesul real de creare a unui colaj de tmosferă poate fi încheiat în mai puțin de o oră, dar pentru unele proiecte pot fi necesare săptămâni de zile pentru adunarea lentă a materialelor, în timp ce lucrați la altceva. Pentru fiecare proiect va fi necesar un colaj de atmosferă nou, care uneori ajută ca tranbulină pentru discuții, mai ales dacă un client are probleme în al informa pe designer despre un proiect dificil sau neclar ce trebuie rezolvat.

3.3.2. Vizualizarea ideilor

Trebuie dezvoltată aptitudinea de a transpune ideile pe hartie. O parte din tehnica aceasta implică pregătirea de lucrări vizuale rudimentare. Ele pot avea diverse denumiri: miniaturi, ciorne sau crochiuri. În general se uită acest proces si se trece direct la transpunerea ideilor direct pe calculator. În general, lucrul acesta inhibă dezvoltarea de idei, deoarece psihologic tindem sa ne limităm la ceea ce suntem capabili sa obținem în mod tehnic. Ideile inițiale sunt mai prolifice dacă facem o ședință de brainstorming în care primele idei sunt scrise repede pe hârtie. Coordonarea dintre creier, ochi și mână este uluitor de rapidă și, lucrând iute, putem lansa multe idei. Cân sunt produse primele concepte, minte începe să integreze diverse aspecte ale proiectului și să avanseze procesele gândirii. Merită ținut minte că, deși crochiurile necesită aptitudini pentru desen , acestea pot fi învățate destul de ușor genul acesta de lucrări nefinisate. Pe scurt, stradania pentru căutarea de idei este esența reală a dezvoltării conceptelor.

Prof. Ioana Copil

33