Ion-liviu Rebreanu Eseu Structurat 4y5i6e

,, Ion ” de Liviu Rebreanu -eseu-

Liviu Rebreanu (1885-1944) este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat "Ion" este privit ca "cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane" . Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza intre traditie si inovatie. LiviuRebreanu incheie epoca literaturii semanatoriste si poporaniste dominata de idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si s-a integrat viziunii europene dominante. "Ion" a fost publicat in anul 1920, dupa o lunga perioada de elaborare, asa cum insusi scriitorul mentioneaza in finalul operei, intre martie 1913 - iulie 1920. Liviu Rebreanu a pornit în scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le-a transfigurat în opera sa. Romanul este o monografie a realităților satului ardelean de la începutul sec. al XX-lea, ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ, într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcție de averea pe care-o posedă,fapt ce justifică acțiunile personajelor. Modernismul romanului rezida din complexitatea constructiei narative, din multitudinea planurilor de actiune si din numarul mare de personaje(80) . Perspectiva narativa "Ion" apartine speciei literare romanul. Perspectica narativă este auctorială, făcută din punctul de vedere al unui narator detaşat, obiectiv, care nu intervine în desfăşurarea acţiunii prin comentarii sau explicaţii, un narator omniscient şi omniprezent, care relatează la persoana a treia, prin focalizare zero, dând cititorului impresia că stăpâneşte naraţiunea..Stilul e neutru, impersonal, limbajul e regional. Romanul este conceput ca avand o structura circulara, prin simetria incipitului cu finalul si se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas,loc al actiunii romanului .Descrierea finala a romanului inchide simetric romanul si face accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei-viata. Romanul e organizat in doua parti : "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii"si reflecta patimile conflictuale: pamantul si iubirea.La nivelul planurilor narative se disting cele doua "lumi" care sunt tratate alternativ: lumea taranimii cu lumea intelectualitatii . Acest procedeu e denumit tehnica planurilor paralele, trecerea de la un plan narativ la altul realizandu-se prin alternanta,succesiunea secventelor narative valorificand inlantuirea . La nivel microtextual se remarca utilizarea tehnicii contrapunctului(prezentarea aceleiasi teme in planuri diferite).

Primul plan surprinde viata tânarului taran Ion Pop al Glanetasului.Al doilea plan, paralel si interferat primului prezinta viata familiei învatatorului Zaharia Herdelea.In planuri secundare apare lupta îndârjita a lui Vasile Baciu pentru a-si apara pamântul; lupta lui Avram pentru salvarea averii implicate într-o afacere,lupta preotului Ion Belciug pentru a zidi biserica de piatra în satul Pripas; lupta fetelor si a familiilor lor pentru o partida, un mariaj cât mai bun; concurenta dintre avocatii si functionarii marunti, ca si luptele pentru o brazda din ogorul vecinului. Tema romanului o reprezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamantul si consecintele actelor sale. ,,Ion” dezvăluie o tema care l-a preocupat pe scriitor de-a lungul întregii sale creaţii:viata satului transilvanean de la inceputul secolului XX, in care demnitatea si locul omului in colectivitate se masoara in functie de avere, de pamant. Titlul este simbolic-ION=NOI si este dat de Ion al Glanetasului ,personajul eponim al romanului. Coordonate spatio-temporale Detaliile toponimice (Armadia, Pripas) dau veridicitate prezentării şi îl familiarizează pe cititor cu aspectele etnografice şi sociale ale lumii prezentate. Prin urmare, descrierea ilustrează condiţia socială a unor personaje şi anticipează rolul acestora în desfăşurarea narativă. Incipitul fixeaza in mod detaliat spatiul geografic subliniind maniera realista in care este scris romanul.Drumul care este personificat devine totodata o metafora a trecerii dinspre spatiul real inspre spatiul imaginar. Expozitiunea Romanul incepe intr-o zi de duminica , in care locuitorii satului Pripas se afla la hora . În sat, domină mentalitatea că oamenii sunt respectați dacă au oarecare agoniseală, fapt ce face ca relațiile sociale să fie tensionate între „sărăntoci“ și„bocotani“, între chibzuința rosturilor și nechibzuința patimilor, ceea ce face să se dea în permanență o luptă aprigă pentru existență. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate, de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente, ci pe interese economice. In centrul adunarii este grupul dansatorilor .Cercul horei este centrul lumii satului, este o descatusare de energie.Asezarea privitorilor reflecta relatiile sociale, fruntasii satului, primarul si chiaburii discuta separat de taranii asezati pe prispa. Fetele ramase nepoftite la hora privesc, iar mamele si babele mai retrase vorbesc despre gospodarie. Sunt prezentati intelectualii satului, preotul Belciug, familia invatatorului Herdelea care vin sa priveasca fara sa se amestece in joc.In hora sunt numai fete si flacai. Hotararea lui Ion de o lua pe Ana la joc, desi o place pe Florica cea saraca constituie inceputul confictului. Intriga Venirea lui Vasile Baciu , tatal Anei , de la carciuma la hora si confruntarea verbala cu Ion pe care-l numeste hot si talhar pentru ca sarantocul umbla sa-i ia fata promisa unui bogat ,George Bucluc constitiue intriga romanului.Rusinea pe care i-o face Vasile Baciu lui Ion la hora in fata satului starneste

dorinta de razbunare a lui Ion care la randul lui il va face de rusine pe Baciu lasand-o insarcinata pe Ana pentru al determina sa accepte nunta. Conflictul este atat de natura exterioara cat si de natura interioara.Cel de natura exterioara se diversifica in functie de planurile narative astfel. Un conflict exterior intre Ion al Glanetasului si Vasiliu si intre Ion si George Bulbuc. In planul intelectualitatii conflictul este intre Herdelea si Belciug iar exista un conflict national deoarece satul este reprezentat in conditiile stapanirii austro-ungare.Conflictul interior este la Ion si anume dorinta de a stapani mai multe pamanturi si iubirea pentru Florica. El este sfasiat de doua patimi:patima pamantului si patima pentru Florica. Desfasurarea actiunii graviteaza în jurul protagonistului, flacaul chipes, voinic, inteligent, si vrednic, dar sarac, Ion al Glanetasului, care datorita dorintei de a se îmbogati îsi sacrifica iubirea. Florica, o fata frumoasa, însa saraca asemenea lui,reprezinta simbolic”glasul iubirii” de care Ion incearca sa uite in momentul in care se casatoreste cu Ana, simbol al “pamantului”;Ana , fiica unui bogatas al satului, Vasile Baciu, echivaleaza pentru personaj cu intrarea in posesie a pamantului ravnit pentru care protagonistul este capabil sa sacrifice tot. Casatorindu-se cu fata bogata, dar urata , al carei tata a consimtit sa i-o dea de sotie, numai dupa ce a aflat ca a sedus-o si ca, în consecinta, gândul lui de a o marita cu George Bulbuc, cel mai bogat flacau din sat, nu se mai poate împlini, eroul simte ca si-a redobandit demnitatea. Dupa casatorie, Ion o maltrateaza pe Ana pâna când aceasta, nemaiputând a, se sinucide, lasând în urma-i un copil de câteva luni, care in scurt timp moare si el. Vasile Baciu crede ca, dupa moartea Anei si a copilului, ar putea primi pamânturile înapoi, dar legea însa nu-l favorizeaza,iar preotul satului, Belciug, speculeaza nestiinta lor, determinandu-i ca, dupa moarte, sa lase toata averea lor bisericii. Deznodamantul Între timp, Ion vrea sa recupereze iubirea pierduta, pe Florica, devenita sotia lui George Bulbuc, care îl surprinde noaptea în curtea sa si-l omoara. George nu este decat un instrument in mana destinului pentru ca il omoara pe Ion. Este arestat, Florica ramane singura, iar averea revine Bisericii. Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfințirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul pripas, viața urmându-și cursul firesc. Prin romanul “Ion”, Liviu Rebreanu a dat literaturii române întâia creaţie epică de mari dimensiuni în care se simte pulsaţia vieţii, scriitorul dovedind că are vocaţia construcţiilor monumentale. Caracterizarea personajelor Galeria de personaje a romanului este impresionanta si de neuitat. Alaturi de Ion, Ana, Florica, George Bulbuc sau Vasile Baciu, Zenobia, Alexandru Glanetasu etc. - reprezentanti ai taranimii, bogate sau sarace -, se afla reprezentanti ai altor categorii sociale: invatatorul Herdelea si familia sa, preotul Belciug etc. Ion al Glanetasului , protagonistul și personajul eponim al romanului, este un personaj realist, tipic, monumental şi simbolic prin tragismul său, consumându-se între iubire şi patima pentru pământ .

Desi taran, Ion este un personaj modern si "rotund" prin complexitatea trairilor, prin forta conflictului interior ce se manifesta patimas si prin analiza psihologica de introspectare a caracterului.Eun personaj realist, tipic pentru patura sociala a taranimii legate vital de pamantul care-i asigura existenta si respectul colectivitatii. Portretul moral este construit din trasaturi contradictorii si complexe, ce reies, indirect, din comportamentul plin de energie, din atitudinea, gandurile framantarile patimase ale protagonistului care-i si determina destinul. De la inceput, Ion este sfasiat de doua forte interioare, glasul pamantului si glasul iubirii, cazand victima previzibila acestor patimi. Pentru pamant isi sacrifica iubirea pentru ca ‘’pamantul ii e drag ca ochii din cap’’ ( ...) pamantul i-a fost mai drag ca o mama’’.Setea de pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata indeplinirii scopului de a avea pamant: ‘’glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-l.’’Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o dorinta navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Încălcând moralitatea satului prin adulter, Ion moare ucis de George cu sapa în cap, într-o scenă naturalistă ce reprezintă forma neutră a moralizării. Ana ,fata instaritului Vasile Baciu, pare nascuta sub semnul nefericirii ,fiind parca predestinata unei existente tragice. Intreaga sa existenta este guvernata de iubire si blandete ,virtuti care intregesc un portret moral superior .Ea este harnica ,supusa ,rusinoasa , prototipul femeii de la tara. Din punct de vedere fizic, Ana este insignifianta .Firava si fara personalitate ,covarsita de vointa lui Ion ,imbatata de cuvintele si gesturile lui dragastoase ,Ana va deveni o victima usoara a flacaului interesat numai de zestrea sa si-l va lua de barbat .Bătută de tată și de soț, rămasă fără sprijin moral, dezorientată și respinsă de toți, se spânzură.Intr-un sfarsit, sinuciderea devine pentru eroina romanului sinonima cu refuzul unei existente infernale si cu descoperirea linistii depline, singura abila. Vasile Baciu, tatal Anei, fusese un om harnic, mereu printre fruntasii satului. Se insurase cu o fata bogata si urata, pe care insa a iubit-o si a respectat-o, caci datorita ei a intrat in randul oamenilor avuti". .Fire apriga si autoritara, Vasile Baciu il vrea ginere pe George Bulbuc ,un pretendent instarit al fiicei sale-si nu pe Ion ,un baiat sarac. De indata ce afla ca Ana se lasase sedusa de sarantocul" de Ion, Vasile Baciu o va bate cumplit, fara a tine seama de copilul pe care aceasta il avea in pantece . Fire violenta, de o brutalitate iesita din comun, Vasile Baciu se aseamana, in acest sens, cu Ion, dusmanul sau. Preotul Ion Belciug Duhovnic si educator, preotul isi cunoaste bine misiunea in satul pe care-l pastoreste. El sfatuieste, indeamna sau mustra, dupa imprejurari, oamenii care-i cer ajutorul sau care se abat de la normele morale. Belciug ramasese vaduv din primul an de preotie. Era un om slaab sibolnavicios.Vaduvia si strasnicia i-au dobandit faima de sfant . Florica

E cea mai frumoasa fata din Pripas, dar fara zestre., opusa Anei, prin frumuseţea si spontaneitatea ei. Ea ii smulge lui Ion mărturisirea: "în inima mea. tot tu ai rămas crăiasa" Însuşirile fizice ale Floricăi pun în evidenta indirect profunzimea sentimentelor lui ION fata de ea .Ea îl iubeşte pe Ion cu pasiune. Dar fiind mai săraca decât Ion,nu pot fi fericiţi împreuna .Soarta Floricăi este nefericita . Cel pe care-l iubise cu adevărat n-a putut sa-i aparţină din cauza impedimentelor de ordin social. Parasita de Ion din teama de a nu rămâne nemăritata se casatoreste cu George Bulbuc, fara sa tina seama de dorinţele inimii. Titu Herdelea este un personaj foarte complex, ii place sa studieze oamenii pentru a vedea reacţiile lor fara a face insa rau cuiva. Scrie poezii si citeste foarte multe ziare si carti de la preotul Belciug si mai apoi de la un notar la care lucreaza pentru un timp .Titu este un personaj rotund si pozitiv. E un personaj autobiografic deoarece autorul recunoaşte ca multe din caracteristicile lui Titu le are si el. George Bulbuc , e cel mai bogat flăcău din sat , este o partida buna pentru oricare fata.Vrea sa se casatoreasca cu Ana, dar devine sotul Floricai.Dintr-un om bun se transforma intru-n criminal ,devenind ucigasul lui Ion, pe care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui. Repere critice "Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume" (Liviu Rebreanu ) Prin romanul “Ion”, Liviu Rebreanu a dat literaturii române întâia creaţie epică de mari dimensiuni în care se simte pulsaţia vieţii, scriitorul dovedind că are vocaţia construcţiilor monumentale. Romanul are un caracter epopeic, prin senzaţia atât de plină a vieţii, “glasurile se amestecă şi se confundă în zgomotul inimii” (N. Manolescu). Eugen Lovinescu (în “Istoria literaturii române contemporane”) observa: “Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită, o viclenie procedurală şi, mai ales, o voinţă imensă”. Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea ei sociala si psihologica, prin personaje surprinse in \"umila si precara lor realitate sociala\"(Tudor Vianu). Rebreanu se distinge in literatura noastra prin realismul viziunii, prin caracterul social al prozei sale, prin arhitectura riguroasa, desavirsita, in marele sale creatii, prin \"darul masiv de a crea viata\". (M.Sebastian)