Snoava Boierul Si Pacala 1h2aa

Naraţiunea care îl are pe Păcală personaj principal satirizează prostia şi îngâmfarea boierească printr-o relatare plină de umor. Păcală este figura tipică a snoavelor populare româneşti. 1. Păcală, aflat la marginea unei păduri, se gândeşte ce să mai facă. 2. La vederea trăsurii, ridică în sus un trunchi mare de copac. 3. Boierul se opreşte şi curios, îl întreabă ce face. 4. Îi răspunde că vrea să ducă trunchiul acasă. 5. Boierul îi mărturiseşte că ar dori să fie păcălit de Păcală. 6. Eroul îi spune cine este şi-i cere boierului să ţină trunchiul şi îl roagă să-i dea trăsura ca să meargă acasă după păcălitor. 7.După o noapte şi o zi de aşteptare , boierul continuă să-l aştepte pe Păcală să se înapoieze. 8. Un trecător îi atrage atenţia boierului că a fost păcălit. Cuvintele trecătorului ascund învăţătura snoavei : prostia şi îngâmfarea se plătesc scump. Drumeţul îndeplineşte rolul înţeleptului, cuvintele sale constituind morala snoavei. Vorbele lui sunt expresia profunzimii gândirii poporului , care de-a lungul existenţei sale , l-a văzut pe isteţ câştigător, iar pe naiv păgubit şi păcălit.

Personajele acestei snoave sunt : Păcală, boierul, drumeţul, cucoana, vizitiul. Păcală , şiret şi isteţ, reuşeşte cu uşurinţă să păcălească boierul îngâmfat şi naiv. Purtându-se cuviincios, el nu trezeşte bănuieli şi înscenează rapid o păcăleală boierului convins că nu poate fi păcălit de un simplu ţăran. El se defineşte prin limbaj şi fapte ca un om perspicace, prudent, cu simţul umorului. Profilul său este întregit de caracterizarea făcută de drumeţ. Titlul Se bazează pe o antiteză continuată prin acţiune. • Este alcătuit din substantivul comun “boierul”, care denumeşte pe păcălit şi din substantivul propriu “Păcală”, numele păcălitorului – cele două personaje sunt tipuri umane opuse. • Boierul nu are nume pentru a sugera posibilitatea existenţei sale oriunde şi oricând. Snoava are o notă glumeaţă ce rezultă din ironizarea unor defecte omeneşti, cum ar fi prostia, laşitatea, lenea, minciuna. Umorul izvorăşte din situaţia ridicolă în care se află boierul, din păcăleala pusă la cale de erou, dar şi din dialogul dintre personaje. Naraţiunea are un ritm dinamic susţinut de numărul mare de verbe şi de alternanţa timpurilor verbale : “stătea”,”se uită”, să oprească”,”am să vă plătesc”etc. Dialogul dinamizează naraţiunea, dar are de asemenea şi un rol important în caracterizarea personajelor.