Chistul Hidatic Pulmonar 612h50

Sindler Nicoleta Clasa II-B, AMG

CHISTUL HIDATIC PULMONAR

Definitie: este o boala provocata de localizarea si dezvoltarea in plamani a larvei de Taenia echinococus. Echinococus provoaca formarea unui chist hidatic, un fel de tumora rotunda de marime variabila (pana la 15 sau chiar 20 centimetri in diametru) marginita de un perete gros si umpluta cu un lichid mai mult sau mai putin limpede si cu scolecsi (capete de tenie) care pot sa dea din nou nastere, la om, unui alt chist si la caine unei tenii adulte Tenia adulta este gazduita mai intai de catre caine, care, defecand, raspandeste ouale teniei pe sol. Omul se contamineaza atunci cand ingera ouale de tenie raspandite pe sol care contamineaza apa sau legumele consumate crude, ori cand isi duce mainile la gura fara sa si le fi spalat, dupa ce a manipulat pamantul sau a mangaiat un caine a carui blana contine parazitul. Etiopatogenie: ouale parazitului eliminate din intestinul cainelui - gazda definitiva - infesteaza omul, care este gazda intermediara, exceptional pe cale respiratorie, prin inhalare, obisnuit pe cale digestiva. Contaminarea se face fie direct, prin repetat cu cainele, prin maini murdare, fie indirect, prin apa sau alimente infestate. Anatomie patologica: chistul este alcatuit dintr-o membrana zisa proligera sau germinativa, care da nastere veziculelor-fiice, si dintr-un continut reprezentat de un lichid clar. Chisturile pot fi unice sau multiple, principala localizare a chistului hidatic este reprezentată de ficat în proporţie de 50-60%, a doua localizare fiind reprezentată de plămân în procent de 30-40%. Simptome: chistul hidatic pulmonar evolueaza in trei faze: -prima faza, de chist inchis, se caracterizeaza prin semne clinice de obicei negative. Uneori pot aparea urticarie, prurit, tuse iritativa, uscata, dispnee sau hemoptizii. Examenul radiologie, insa, este caracteristic, relevand o opacitate

rotunda cu contur net delimitat. La stabilirea diagnosticului contribuie eozinofilia sanguina, care depaseste 5%, pozitivitatea intradermoreactiei Casoni si a reactiei de fixare a complementului; - a doua faza, de vomica hida-tica, se caracterizeaza prin deschiderea intr-o bronhie, prin care se elimina un lichid clar, cu gust sarat, eventual si membrane; vomica poate fi unica sau fractionata; se insoteste de un acces de tuse, de dispnee si dureri toracice violente, uneori si de hemoptizie; frecvent apar fenomene anafilactice; -faza de chist infectat, ultima faza, realizeaza simptomatologia unei supuratii pulmonare. Evolutia este lenta, indelungata cu fenomene de compresiune (cianoza, dispnee, tuse) ce apar cand chistul a ajuns de volumul unei portocale (posibil in 2 3 luni, dar si in 3 - 4 ani). Uneori, poate perfora in bronhii, in cavitatea pleurala. Diagnosticul bolii se bazeaza pe anamneza (ul cu animale, mai ales caini, crize de urticarie), imaginea radiologica, eozinofilia sanguina si intrdermoreactia Casoni. Tratament: Tratamentul recomandat este cel chirurgical. Terapia strict medicamentoasă se face doar în cazul chisturilor de mici dimensiuni. Se recomandă istrarea de albendazol sau mebendazol.După diagnosticarea chistului hidatic, înaintea tratamentului chirurgical se începe terapia medicamentoasă cu mebendazol sau albendazol, ce se continuă şi după intervenţia chirugicală, în scopul prevenirii recurenţelor. Tratamentul chirurgical constă în suprimarea parazitului şi tratarea leziunilor de vecinătate. În chistul hidatic necomplicat se practică evacuarea lichidului hidatic, evacuarea membranei hidatice şi tratamentul lojei chistice restante. Înainte de evacuarea lichidului hidatic, acesta poate fi inactivat prin injectarea de ser fiziologic. În cazul chistului complicat, supurat se asociază lavajul cavităţii chistice cu antibioterapie.