Dentitia La Cai 6x3n1v

Semne folosite pentru determinare varstei dupa dinti, forma si structura incisivilor la cal La calul adult, incisivii au forma unei piramide usor indoite cu varful( radacina) infipt in gingie si cu baza libera care formeaza coroana. Datorita faptului ca dintele este turtit dinainte inapoi spre baza(coroana) si dintr-o parte in alta spre varf, iar la mijloc nu prezinta aceasta turtire, sectiunea transversala a dintelui la diferite nivele incepand de la coroana spre radacina prezinta o forma diferita, la inceput eliptica, apoi ovala, rotunda, triunghiulara si biangulară. De aceea, suprafata de tocire a incisivilor inferiori in cursul vietii animalului va prezenta aceste forme, la caii tineri pana la 7-8 ani suprafata de tocire este eliptica-ovala, intre 9 si 13 ani rotunda, intre 14 di 17 ani triunghiulara iar peste aceasta vârstă, biangulară. În structura dintelui de cal se disting: dentina, smalţul şi cementul. În porţiunea coroanei dintelui se găseşte mişuna sau cornetul dentar extern, cu adâncimea de 6-8 mm la incisivii inferiori şi de 12-15 mm la incisivii superiori. Mişuna este căptuşită la exterior cu smalţ, formând smalţul central; smalţul periferic este cel care acoperă dinţii la exterior. Prin tocirea incisivilor, diametrul şi adâncimea mişunei se micşorează, rămânând la un moment dat doar“fundul de mişună”sau lăscaia, o suprafata delimitata de smaltul central, care fiind mai dur, apare in relief. Fundul de misună are forme diferite: la inceput este eliptic apoi triunghiular mare, triunghiular si mic, rotund și punctiform inainte de dispariție. Pe măsură ce se micșorează, el ocupă partea posterioară a suprafeței de tocire. Când mișuna dispare, dintele este tocit, când dispare fundul de mișună de pe suprafața de tocire este nivelat. Dintele se tocește cam 2-3 mm pe an și crește tot cam atât, astfel că lungimea lui este relativ constantă. La dinții inferiori, mișuna dispare după 3 ani de tocire, iar fundul de mi șună după 7-8 ani de la dispariția mișunei. Rădăcina prezintă în vârful ei un orificiu prin care pătrund vasele de sange si nervii, printre-un conduct denumit,, conduct dentar intern” care pătrunde în interiorul dintelui spre coroană trecând înaintea cornetului dentar extern. Cornetul dentar intern ajunge până la nivelul mişunei, astfel încât, pe măsura tocirii dintelui, acesta ajunge la suprafaţa de frecare, se umple cu dentină de neoformaţie şi tartru şi apare la început ca o dungă, apoi ca o pată de culoare galbenă negricioasă de diferite forme, numită steaua dentară sau semnul lui Girard. Acest semn apare pe incisivii inferiori la 7-8 ani sub forma unei dungi subtiri galbene înaintea fundului de mișună. În stabilirea vârstei după dentiţie se folosesc următoarele criterii: - forma tablei dentare,care poate fi: eliptică, ovală, rotundă şi ovală antero-posterior; - forma şi lărgimea arcadelor incisive:la calul tânăr este largă şi puternic arcuită; la vârsta de 10-15 ani arcadele incisive sunt mai strâmte şi mai puţin arcuite, iar la calul bătrân devin îngusteşi aproape drepte; - incidenţa arcadelor dentare. În profil, arcadele dentare formează la calul tânăr un semicerc regulat, iar pe măsura înaintării în vârstă descriu un unghi din ce în ce mai ascuţit;

- prezenţa lăscaiei sau dispariţia mişunei, care proemină uşor pe tabla dentară; - coada de rândunică, care apare pe lăturaşii superiori între 7-9 ani şi între 11-13 ani şi se prezintă ca o proeminență a părţii posterioare a lăturaşilor superiori, determinată de faptul că, în anumite perioade, lăturaşii superiori nu se sprijină cu toată suprafaţa pe cei inferiori; - semnul lui Galvayne (brazda) este un depozit de tartru, care se prezintă ca o pată de culoare neagră, care apare sub gingie, pe lăturaşii superiori, la vârsta de 9-10 ani şi coboară progresiv o dată cu vârsta. Deosebirea dintre incisivii caduci (de lapte) şi cei permanenţi. Incisivii de lapte sunt mai mici, de culoare albă, nu prezintă silon median pe faţa labială a coroanei, mişuna este superficială, iar forma tablei dentare este permanent eliptică. Nu au silon medial pe coroana si misuna lor este mult mai putin adanca. Dintii permanenti sunt mai lungi, au silon median pe suprafata anterioara și nu sunt gâtuiți. Formula dentară la cal este următoarea: - la mascul - I 6/6; C 2/2; Pm6/6; M 6/6 = 40 dinţi permanenţi; - la femelă - I 6/6; C 0/0; Pm6/6; M 6/6 = 36 dinţi permanenţi. Perioada I(de la naştere la 2½ ani). Erupţia şi tocirea dinţilor de lapte. Mânzul se naşte, în mod normal, fără dinţi. Până la vârsta de 12 zile apar cleştii şi premolarii de lapte, la vârsta de 30-40 de zile apar mijlocaşii, iar la 6-7 luni apar şi lăturaşii. Tocirea şi nivelarea incisivilor de lapte se face astfel: - între 10-12 luni se tocesc cleştii (dispare mişuna) şi apare primul molar permanent; - la 18 luni cleştii sunt nivelaţi, iar mijlocaşii sunt tociţi; - la 24 de luni se nivelează mijlocaşii şi se tocesc lăturaşii de lapte. Apare cel de-a doilea molar permanent. - la 30 de luni toţi incisivii sunt nivelaţi, având un avansat grad de uzură. Perioada a II-a(2½-5 ani).Schimbarea dinţilor de lapte cu dinţi permanenţi. -la 2½ ani se schimbă cleştii de lapte cu cei permanenţi, care ajung la nivel la 3 ani. La această vârstă primul premolar de lapte este înlocuit cu cel permanent; - la 3 ani se schimbă şi cel de-al doilea premolar . - la 3 ½ ani mijlocaşii de lapte sunt înlocuiţi cu cei permanenţi şi apare şi cel de-al treilea premolar permanent; - la 4 ani mijlocaşii permanenţi ajung la nivel şi apare al treilea molar permanent. - la 4 ½ ani cad lăturaşii de lapte, care sunt înlocuiţi cu cei permanenţi şi apar colţii (caninii) la armăsar; - la 5 ani lăturaşii ajung la nivel; gura este “încheiată” (are toţi dinţii permanenţi). Perioada a III-a(6-8 ani). Tocirea incisivilor inferiori. - la 6 ani cleştii sunt tociţi, iar tabla dentară este de formă ovală. - la 7 ani mijlocaşii sunt tociţi, cu tabla dentar ă de formă ovală. Pe lăturaşii superiori apare coada de rândunică , iar pe cleşti, înaintea lăscaiei, se observă steaua dentară sub forma unei dungi de culoare gălbuie. - la 8 ani lăturaşii inferiori sunt tociţi. Tabla dentară are forma ovală pe mijlocaşi şi lăturaşi, iar pe cleşti tinde să devină rotundă. Apare steaua dentară şi pe mijlocaşi. Perioada a IV-a (9-12 ani) Tocirea incisivilor superiori. - la 9 ani se tocesc cleşti inferiori, tabla dentară este rotundă, iar steaua dentară este prezentă pe toţi incisivii. Pe lăturaşii superiori, coada de rândunică mai poate fi observată.

- la 10 ani, mijlocaşii superiori sunt tociţi. Pe incisivii inferiori, tabla dentară este rotundă pe cleşti şi mijlocaşi. Steaua dentară este largă, iar lăscaia mult redusă. Pe lăturaşii superiori apare semnul lui Galvayne. - la 11 ani se tocesc şi lăturaşii superiori, iar lăscaia este mareşi evidentă pe toţi incisivii superiori. Reapare coada de rândunică, care se menţine până la vârsta de 13 ani. Pe incisivii inferiori tabla dentară este rotundă, iar steaua dentară tinde să ocupe o poziţie centrală. - la 12 ani toţi incisivii sunt tociţi. Lăscaia este punctiformă pe cleştiişi mijlocaşii inferiori, iar steaua dentar ă este mareşi ocupă o poziţie centrală. Arcadele dentare sunt mai puţin arcuite, iar incidenţa lor formează un unghi ascuţit. Semnul lui Galvayne coboară pe lăturaşii superiori şi ocupă o suprafaţă mai mare. Perioada a V-a (13-16 ani). Nivelarea incisivilor inferiori. - la 13-14 ani se nivelează cleştii inferiori (dispare lăscaia) iar tabla dentar ă capătă forma triunghiulară, iar coada de rândunică dispare. - la 14-15 ani se nivelează şi mijlocaşii inferiori, iar suprafaţa de tocire a tablei dentare devine triunghiular ă. Semnul lui Galvayne coboară până la jumătatea lăturaşilor superiori. -la 15-16 ani toţi incisivii inferiori sunt nivelaţi şi au suprafaţa de tocire de formă triunghiular ă. Arcadele dentare sunt înguste, iar unghiul de incidenţă este ascuţit. Uneori apare ciocul de papagal. Perioada a VI-a(peste 16 ani). Tabla dentară biangulară. - la 16-17 ani,cleştii şi mijlocaşii superiori sunt nivelaţi. Incisivii inferiori au suprafaţa de frecare a tablei dentare tot de formă triunghiular ă, iar unghiul de incidenţă al arcadelor devine accentuat ascuţit. - la 17-18 ani,toţi incisivii superiori sunt nivelaţi. Cleştii inferiori au suprafaţa de tocire de formă biangulară (alungită antero-posteriori), iar pe mijlocaşi şi lăturaşi este de formă triunghiulară. - la 18-19 ani,mijlocaşii inferiori au tabla dentar ă de formă biangular ă. Unghiul de incidenţă al arcadelor devine şi mai ascuţit. - la 19-20 de ani,toţii incisivii inferiori au suprafaţa de tocire alungită antero-posterior. Semnul lui Galvayne ocupă toată suprafaţa lăturaşilor superiori, iar ciocul de papagal este tot mai pronunţat. După 20 de ani, determinarea vârstei devine mai dificilă şi mai puţin exactă. Dinţii se micşorează mult, se răresc şi cad. La unii cai se alungesc continuu şi pot persista până la 30 ani. Anomaliile dentare la cabaline. Deoarece la cabaline anomaliile dentare sunt numeroase, a fost necesară sistematizarea lor în următoarele grupe: - anomalii de erupţie, care sunt determinate de erupţia incisivilor de lapte şi înlocuirea lor cu cei permanenţi la alte date decât cele menţionate. Aceste anomalii apar mai frecvent la mânjii născuţi la sfârşitul verii sau toamna, la rasele primitive şi la caii crescuţi în condiţii de furajare necorespunzătoare. - anomaliile numerice,se caracterizează prin prezenţa unui număr mai mare (pleiodonţie) sau mai mic de dinţi (oligodonţie), decât cel normal. - anomaliile de structură. Cea mai frecvent întâlnită anomalie de structură este determinată de abaterea de la normal a adâncimii cornetului dentar extern, ceea ce determină ca tocirea şi nivelarea incisivilor să se producă la alte vârste decât cele menţionate.Alteori, mişuna prezintă

o fisură posterioară, astfel că smalţul periferic comunică cu cel central şi după tocirea dintelui; anomalia se întâlneşte frecvent pe lăturaşi. - anomaliile de incidenţă apar la unii cai la o vârstă înaintată, ca urmare a necorespondenţei arcadelor incisive. În acest caz, se produce o uzur ă pronunţată a cleştilor şi mijlocaşilor superiori în partea posterioar ă, iar marginea anterioară se alungeşte mult peste incisivii inferiori formând aşa numitul “cioc de papagal”. Uneori pot să apară anomalii determinate de prognatismul şi brevignatismul superior sau inferior. - anomaliile de uzură sunt determinate de duritatea diferită a dentinei şi smalţului sau de hrănirea timp îndelungat cu nutreţuri grosiere sau suculente. Alteori, se observă o uzură diferită pe cele două jumătăţi ale arcadei dentare, ca urmare a masticaţiei numai pe o parte; vârsta reală se stabileşte pe baza mediei vârstelor indicate de cele două jumătăţi ale arcadei; - anomaliile datorate unor ticuri (năravuri) şi fraudă. Dintre anomaliile datorate unor ticuri mai frecvent întâlnite sunt anomaliile ticului de sprijin, când se produce o uzură pronunţată pe faţa labială a incisivilor; apar la caii cu ticul aerofagic, care se sprijină pe marginea jgheabului sau pe pana de lanţ. Determinarea vârstei după alte semne. Pe lângă semnele oferite de dentiție, vârsta calului se mai poate aprecia cu aproximație după aspectul general al animalului. Mânzul se caracterizează printr-o conformație corporală diferită de a animalului adult, este înalt pe picioare, are fruntea bombata, maxilarul inferior cu marginea rotunjită, articulațiile proieminente, fluerele lungi și copite cilindrice. Calul bătrân se caracterizează prin depigmentarea perilor de pe frunte și tâmple, are solnițele mai adânci, marginea maxilarului inferior subțiată, spinarea înșeuată, zbârcituri la pleoape și buze, pielea lipsită de elasticitate, iar mișcările lui sunt mai anevoioase. Dintre fraudele care pot produce erori în determinarea vârstei, frecvent întâlnite sunt: scoaterea dinţilor de lapte înaintea erupţiei celor permanenţi; scurtarea dinţilor; distrugerea cozii de rândunică; practicarea de mişună falsă la caii cu dinţi nivelaţi.