(finala) Falsul şi Uzul De Fals Săvârşite în Scopul De A Ascunde, Comiterea Uneia Dintre Infracţiunile De Corupţie şi Sau Asimilate Acestora Sau în Realizarea Sc 3x4i15

UNIVERSITATEA BUCURESTI Facultatea de istraţie şi Afaceri istrarea Relatiilor Publice si Asistenta Manageriala

Falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde, comiterea uneia dintre infracţiunile de corupţie şi / sau asimilate acestora sau în realizarea scopului urmărit, printr-o asemenea infracţiune [art. 320, 321, 322, 291 C.pen.] Masterand: Carp Mihaela Gabriela

Bucuresti, 2015 1

Cuprins

Introducere...................................................................................................................................................5 Cap.I. CORUPȚIA ȘI FORMELE EI.......................................................................................................7 1.Definirea fenomenului de corupţie......................................................................................................7 2. Formele corupţiei..............................................................................................................................10 Cap II. REFERINȚE ISTORICE ALE CORUPȚIEI COMISE PRIN FALSURI ÎN ÎNSCRISURI..............................................................................................................................................14 Cap. III. ASPECTE COMUNE INFRACȚIUNILOR DE FALS ÎN ÎNSCRISURI..........................18 1. Obiectul juridic generic..............................................................................................................18 2. Obiectul material........................................................................................................................20 3. 3.1. Noțiunea de înscris ..........................................................................................................20 3.1.1. Noțiunea de înscris în dreptul Românesc..............................................................20 3.1.2. Notiunea de inscris in legislatiile altor state..........................................................22 3.2 Caracteristicile inscrisurilor .............................................................................................23 4. Subiecții infracțiunilor de fals în înscrisuri..................................................................................24 4.1 subiectul activ.............................................................................................................24 4.2 Participația penală .....................................................................................................25 5. Latura obiectivă...........................................................................................................................26 5.1 Elementul material...................................................................................................26 5.2 Urmarea imediată......................................................................................................26 6. Latura subiectivă .......................................................................................................................26 2

7. Sancțiuni ..................................................................................................................................27 8. Aspecte procesuale ...................................................................................................................27 CAP. IV. PARTICULARITĂȚILE INFRACȚIUNII DE FALS MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE..............................................................................................................................................28 1.Noul Cod penal, Vechiul Cod ........................................................................................28 2. Obiectul juridic special ...........................................................................................................29 3. Obiectul material .....................................................................................................................30 4. Subiecții infracțiunii ...............................................................................................................31 5. Latura Obiectivă .........................................................................................................32 6. Latura subiectivă ...................................................................................................................33 7. Formele infracțiunii și variantă ...............................................................................................34 7.1. Formele infracțiunii ............................................................................................34 7.2. varianta agravată .................................................................................................34 8. Sancțiuni ..............................................................................................................................35 9. Aspecte procesuale și infracțiuni conexe ...............................................................................35 Cap. V. PARTICULARITĂTILE INFRACȚIUNII DE FALS INTELECTUAL .................................37 1.Noul Cod penal, Vechiul Cod penal ..........................................................................................37 2. Norma incriminatorie ....................................................................................................................38 3. Obiectul juridic special ..................................................................................................................38 4. Latura obiectivă ............................................................................................................................39 5. Latura subiectivă ..........................................................................................................................40 6. Sancțiuni ....................................................................................................................................41 7. Aspecte procesuale ......................................................................................................................41 8. Infracțiuni conexe .........................................................................................................................42

3

Cap. VI. PARTICULARITĂTILE INFRACȚIUNII DE FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURA PRIVATĂ...................................................................................................................................................43 1.

Noul Cod penal, Vechiul cod penal ......................................................................................43

2.

Obiectivul juridic special .....................................................................................................44

3.

Obiectivul material ...............................................................................................................44

4.

Participația penală ................................................................................................................45

5.

Latura subiectivă ...................................................................................................................46

6.

Sancțiuni ...............................................................................................................................47

7.

Aspecte procesuale ...............................................................................................................47

8.

Infracțiuni conexe

..............................................................................................................48

Cap.VII. PARTICULARITĂTILE INFRACȚIUNII DE UZ DE FALS ................................................49 1.

Noul Cod penal, Vechiul Cod penal ................................................................................49

2.

Latura obiectivă ...................................................................................................................50

3.

Latura subiectivă ..................................................................................................................50

4.

Sancțiuni ...............................................................................................................................51

Cap. VIII. PARTICULARITĂTILE INFRACȚIUNII DE TRAFIC DE INFLUENTĂ ......................52 1.

Noul Cod penal, Vechiul Cod penal ..................................................................................52

2.

Latura obiectivă .................................................................................................................53

INFRACȚIUNILE ASIMILATE CELOR DE CORUPȚIE.....................................................................55 Concluzii....................................................................................................................................................59 Bibliografie.................................................................................................................................................61

Introducere 4

Faptele încriminate sub denumirea de „infractiuni de fals” constituie o categorie bine particularizată și extrem de variată în sfera vastă a acțiunilor socotite că fiind social periculoase deoarece faptele de fals în înscrisuri au fost catalogate drept activităţi ilicite în toate timpurile şi în toate reglementarile codurilor penale şi au fost sancţionate, în func ție de gravitatea lor . Faptele de fals aduc o

gravă atingere adevărului și încrederii care trebuie să determine formarea și desfăsurarea relațiilor dintre oameni. În această lucrare am efectuat un studiu detaliat al infracțiunilor de fals, uz de fals, trafic de influentă în contextul legislativ actual, pornind de la elemente clasice de analiză și folosindumă de soluții din practică judiciară cu valoare orientativă analizând totodată și istoria acestui fenomen pentru a observa diferențele atât de norme judiciare și reglementări cât și de frecventa cu care aste infracțiuni se comiteau, nu am putut insă să nu observ cauza acestor infracțiuni și anume corupția, motivul ce stă la bază comiterii acestor abatreri de la moralitate și de la datoriile de serviciu. În primul capitol am încercat să găsesc definiție destul de cuprinzătoare a corupției și să subliniez în același timp și formele sub care corupția se prezintă în societatea actuală. Continuând cu capitolul ÎI al acestei lucrări unde am cercetat referințele istorice ale falsului în înscrisuri și implicit ale corupției subliniand prevederile legale dispuse dinainte de 1864 dar și codurile aplicate după acest an. Infracțiunile de fals au fost sancționate incă din antichitate prezentând o serie de nuantări determinate de evoluția socială și economică, având modalităti de sancționare diferite în funcție de politică penală a fiecărui stat. În cuprinsul capitolului III am încercat prezentarea cadrului legislativ intern, arătand aspectele comune ale infracțiunilor de fals, dar și cele specifice fiecăreia în parte, urmărind evidențierea unor probleme și aspecte considerate importante și care se cer a fi corect înțelese și aplicate în mod pertinent în practică. Problema falsificării actelor a fost și rămane o problemă de actualitate care a luat amploare în condițiile societătii moderne, în care noțiunea de act reprezintă orice înscris tipărit, 5

dactilografiat, manuscris, desenat, imprimat în diverse moduri (xerox, laser, etc.) prin intermediul căruia se atestă o stare, identitate, profesie sau o valoare (cărtile de credit, cartelele telefonice, documente bancare, vize turistice). Următoarele capitole sunt dedicate infracțiunilor de Falsului material în înscrisuri oficiale, Fals intelectual, Fals în înscrisuri sub semnătură privată, Uzului de fals dar și traficului de influență, ce tratează în mod amplu aspecte ce țin de conceptul și caracterizarea infracțiunii, obiectul material, subiecții, conținutul constitutiv al infracțiunii, elementul material al infracțiunii,urmărea imediată, legătura de cauzalitate, latura subiectivă,formele infracțiunii, consumarea,modalitătile, sancțiunile aplicabile dar și elemente de procedură, precum și corelații și conexiuni cu alte infracțiuni cum am prezentat și în finalul lucrării unde am vorbit despre infracțiuni asimilate celor de corupție, infracțiuni ce sunt reglementate în art. 10‐13 din Legea nr. 78/2000, republicată, textele cunoscând modificări recente prin Legea nr. 187/2012, intrată în vigoare la 1 februarie 2014.

I.

CORUPȚIA ȘI FORMELE EI 6

“Corupția este un fenomen complex, pluridimensional, cu cauze și efecte multiple și efecte multiple și care, în context relative similar, se dezvoltă sub forme extreme de variate. Fenomenul corupției poate porni de la un act singular de plată, interzis prin lege, prin care se urmărește obținerea unui profit, a unor avantaje sau bunuri materiale necuvenite din prestarea unui serviciu public sau de interes public și poate duce până la funcționarea endemic a unui sistem politic și economic. Problemă corupției poate fi prinita fie că o problemă structurală a politicilor și economiilor dezvoltate, fie că o problemă morală, culturală sau individuală a societatilor”. 1 Natura complexă a corupției se întâlnește în multe societăți, dar încă nicăieri în lume nu s-au identificat soluții rapide pentru eradicare. în lucrarea “ Sour\ce Book” , editată de prestigioasa organizație Transparency Internațional, se afirmă că programele publice, reorganizările guvernamentale, adecvarea sistemului de aplicare a legii, conștientizarea publicului și crearea unor instituții specializate de prevenire a corupției nu sunt altceva decât elemente ale unui proces de lungă durată ce trebuie sprijinit la toate nivelurile, inclusiv prin schimbarea atitudinilor. De asemenea, trebuie subliniat faptul că fenomenul corupției nu dispare în societățile dezvoltate ci cu vechi tradiții democratice, ci mai degrabă, îmbrăca forme noi, mult mai perfide și mai sofisticate. 1.Definirea fenomenului de corupţie Pentru a avea o percepție globală asupra acestei problematici din perspectivă abordării științifice a fenomenului corupției, am procedat, încă de la început, la definirea cât mai corectă a acestei sintagme. “Din literatură de specialitate parcursă, dar și printr-o investigație bibliografică amplă asupra discursului academic contemporan privind corupția precum și din analizele organizate de diferitele organizații guvernamentale și nonguvernamentale ce luptă împotriva acestui fenomen, am reținut un set de formulări relevante, dar și complementare. Cum corupția poate realiza printr-un număr infinit de modalități însă, teoretic, dar mai ales practic, definirea acestui concept reprezintă un demers dificil. Având în vedere limitele tuturor încercărilor de explicare a conținutului noțiunii de corupție, am considerat mai relevantă studierea raspunsurilor la întrebările formulate de analiști care au studiat această problematică, întrebări că, de exemplu: ce este inclus în variatele 1Dr. Pavel Abraham, Coruptia, Editura Detectiv p. 23 7

definiții date corupției și ce este exclus? Care sunt diferitele tipuri de corupție? Care este distincția dintre “ urmărirea comisionului” și “ coruptie” ?care sunt formele de manifestare ale corupției din țările dezvoltate? Ce raporturi există între stat și scocietate subaspect economic și care sunt vulnerabilitățile de viciere a acestor relații? Cât de extinsă este puterea și autoritatea statului?”2 “Noțiunea de corupție a intrat în vocabularul universal din cele mai vechi timpuri, fiind astăzi un concept larg utilizat în toate societățile, indiferent de tipul lor de organizare. Acest termen, de origine latină, vine de la cuvântul “ CORUPTIO” și are semnificația de mituire a unei persoane în scopul obținerii unor avantaje sau foloase materiale. Tot prin acest termen este definită și fapta funcționarului care își comercializează exercitarea sarcinilor de serviciu și care, înșelând încrederea acordată de societate, cere bani, avantaje sau alte foloase materiale personale pentru îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea atributelor funcției. în evul mediu același termen se folosea mai mult în sens propiu și se referea la putreziciune, la descopunerea cărnii după moarte, la dezintegrarea corpului uman. Din acest motiv, în acea perioadă, conotația principală a termenului de corupție era aceea de decădere morală, de viciere a ideilor religioase, a studiilor clasice, a limbii culte și a moralității în general. în epoca modernă, sociologii care s-au ocupat îndeosebi de studiul comportamentelor deviante au dezvoltat un număr mare de teorii din care au rezultat diverse concepții cu privire la noțiunea de corupție. Din punct de vedere semantic, conținutul noțiunii de corupție este greu de delimitat, aria de semnificații a acestui cuvânt îmbogățindu-se cu noi accepțiuni, generate de variații și de diferențele culturale dintre o societate sau națiune, ori altă.”3 De-a lungul timpului, cercetătorii din domeniul științelor sociale au căutat să găsească o definiție cât mai exactă a conceptului de corupție dar; în cele din urmă, au fost nevoiți să ită că noțiunea nu poate avea o definiție universal valabilă pentru toate societățile existente la un moment dat. Dicționarul Explicativ al Limbii Române redă o latură social-morală a termenului de corupție, acesta reprezentând: “o stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”4 2 idem, p. 24 3 ibidem 4 DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996, p.230 8

în epoca contemporană, termenul de corupție a fost utilizat și analizat în strânsă legătură cu sistemul politic și istrativ. Astfel, în “Dictionarul de Sociologie”, coordonat de prof. Cătălin Zamfir și prof. Lazăr Vlăsceanu, corupția este definită ca fiind: “incalcarea sistematică și nesancționată a normelor unor organizații sau instituții de către membrii care, în virtutea faptului că dețin o anumită autoritate, utilizează resursele organizației cu destinații diferite de scopurile acesteia”5 în cadrul Consiliului Europei, termenul corupție se referă la “faptul de a solicita, de a da su de a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit sau un avantaj necuvenit și care afectează exercitarea normală a funcției sau modifică comportamentul impus de prerogativele cu care este investit beneficiarul comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit, ori al promisiunii de obținere a unui asemenea avantaj necuvenit” în literatura juridică, noțiunea de corupție desemnează “incalcarea sau transgresiunea ilegală și imorală a normelor referitoare la îndatoririle funcționarului public, agenților economici sau persoanelor care efectuează diferite operațiuni financiare sau bancare”6 O definiție destul de cuprinzătoare a corupției este data și de INTERPOL. Astfel în concepția acestei organizații “ corupția reprezintă orice acțiune sau inacțiune a unui individ sau a unei organizații din sectorul public sau privat și care constă în încălcarea legii sau a atribuțiilor, în scopul obținerii unui profit sau câștig”7

2. Formele corupţiei

5 Zamfir, Catalin; Vlasceanu, Lazar- Dictionar de Sociologie, Editura Babel, p. 141. 6 Banciu Dan, Radulescu Sorin- Coruptia si crima organizata in Romania, Ed. Continent XXI, Bucuresti, 1994, p.16. 7 Interpol’s contribution to the fight against corruption, Roma/Milan, 2000, p.197. 9

“Corupția, fiind un fenomen cu multiple fațete, care se dezvoltă prin variate și diferite practice, i-a provocat atât pe cercetători, cât și pe practicieni în a clarifica formele ei de manifestare, factorii cauzali sau favorizanți în proliferarea să, trăsăturile definitorii ce particularizează această infracțiune precum și în a stabili criteriile de delimitare.”8 Un punct de vedere obiectiv, pertinent și bine argumentat cu privire la diferitele tipuri de acte de corupție a fost oferit de Centrul Internațional de Prevenire a Criminalității din cadrul O.N.U. prin lucrarea “ United Nation Manual on Anti-corruption Policy”, în care sunt prezentate și definite opt tipuri de asemenea fapte penale:

       

Mita Delapidarea, furtul si frauda Escrocheria, santajul, camata Exploatarea unui conflict de interese, traficul de influenta, comertul intern Oferirea sau primirea unui bun sau avantaj illegal, ori a unui commission ilicit Favoriism, nepotism si clientelism Contributiile politice financiare ilegale Spalarea de bani Mita Acest act implică promisiunea, oferirea sau donarea unui beneficiu, iar acest act afectează într-un mod nepotrivit acțiunile și deciziile unui funcționar public. Ea poate să vizeze și alte persone, care nu au calitatea de functionari publici propiu-zis, precum si pe membrii misiunilor economice și pe cei care lucrează în comitete guvernamentale. “Avantajele câștigate de funcționarii corupți pot fi directe sau indirecte. Se poate vorbi despre câștiguri indirecte atunci când beneficiile sunt obținute de prietenul, rudă, asociatul, protejatul, afacerea private, fondurile de campanie sau partidul persoanei corupte. Funcționării din sectorul public care primesc mită sunt, de regulă, politicieni, persone ce trebuie să aplice legea, respectiv magistrate, polițiști, judecători, dar și alte categorii de funcționari, de la simpli salariați care lucrează în domeniul relațiilor cu publicul, până la demnitari din istrația publică și de stat 9.” Delapidarea, furtul si frauda 8 Dr. Pavel Abraham, Coruptia, Editura Detectiv, p.38. 9Dr. Pavel Abraham, Coruptia, Editura Detectiv, p.39. 10

“Se poate vorbi de delapidare, de exemplu, când angajații guvernului, delegați cu distribuția de alimente către sate, fură din produele repartizate și le vând în beneficiu propiu, altor personae. La fel, când proviziile medicale care sunt transportate de la aeroport către spitalul de destinație sunt furate și categorie infracțională se încadrează și faptă funcționarului guvernului care prezintă facturi false pentru călătorii oficiale.”10 Delapidarea mai include și conversia propietatii guvernului spre folosul personal. In luarea în considerare a acestui tip de corupție, provocarea cea mai mare o reprezintă dificultatea de a definii și de a incrimina, la o scară destul de largă, toate metodele necinstite prin care se pot manipula resursele publice. Escrocheria, santajul, camata “Acest termen semnifică actul prin care o persoană este constransa să plătească bani sau să ofere bunuri de valoare, ori alte favoruri personale, în schimbul unor acțiuni sau prntru a împiedica producerea acestora. Constrângere poate să fie sub amenințarea producerii unui rău fizic sau chiar prin supunerea la acte de violentă.”11 Exploatarea unui conflict de interese, traficul de influență, comerțul intern “Acest tip de corupție este specific funcționarilor din istrații și altor oficiali care, în executarea atribuțiilor, organizează licitații cu contrcte de stat, iau parte la diferite tranzacții financiare și dețin responsabilități prin care pot influenta actul dezisional în favoarea unor terți. Aceștia își vând influența pentru a obține bani, bunuri material, avantaje ilicite, ori pentru a proteja diferite interese oculte de grup, conduita lor fiind total incompatibilă cu rolul și atribuțiile lor oficiale. de exemplu, cu intenția de a profita de o informatie secretă, un funcționar public cumpără pământ într-o zonă unde știe că se va ridica o mare construcție. Apoi votează în favoarea constructorului pentru a i se aproba proiectul, indiferent dacă ridicarea acelei construcții este sau nu în interesul populației. In acest sens, se pot cita

10 ibidem. 11 Dr. Pavel Abraham, Coruptia, Editura Detectiv , p 40. 11

speculatiile care s-au adus la subiectul creșterii prețurilor terenurilor de pe autostrada Soarelui și autostrada Transilvania.”12 Oferirea sau primirea unui bun sau avantaj ilegal, ori a unui comision ilicit “Această practică reprezintă o ofensă țintita către autoritățile publice care primesc ceva de valoare, că extracompensatiile pentru realizarea atribuțiilor oficiale. de exemplu, după emiterea unui pașaport sau a altui document legal, primitorul plătește funcționarului de la ghișeu un bacșiș pentru serviciul primit.”13 Favoritism, nepotism si clientelism “Sub acest generic intră faptele ilegale de favorizare a unor personae prin repartizarea preferențială de fonduri, resurse, servicii, bunuri material sau alte avantaje, doar pentru că fac parte din aceeași familie, aparțin aceluiași grup de interese, sunt afiliați la același partid, practică aceleași cutume sau sunt membri ai aceleasi comunități religioase.”14 Spalarea de bani Această infracțiune gravă este un factor conex corupției, având capacitatea de a genera, favoriza sau exacerba. Spălarea banilor înseamnă infiltrarea fondurilor ilegale, obținute din comiterea de infracțiuni, în circuitul legal, pentru a li se da aparența unor venituri ilicite.

Corupția politică Corupția politică se referă la acele comportamente care deviază moral și legal de la îndatoririle oficiale ale unui rol public sau care transgredeaza normele privind interdicția 12 idem, p.41. 13 ibidem 14 ibidem 12

exercitării anumitor forme și tipuri de influența ( materială sau morală) în scopuri personale.

” Corupția politică este definita frecvent că fiind o deviere de la normele formale și legale, de la codurile etice, profesionale, deontologice. Corupția politică apare atunci când cei care au puterea abuzează de legi și dispoziții sau atunci când le ignoră sau amendează legislația în beneficiul intereselor private . de asemenea corupția se întâlnește și atunci când fundamentele legale au un caracter evaziv, incomplet, fără putere juridical sau aplicabilitate concretă și că atare, sunt inculcate, eludate sau chiar ignorate systematic de către aceleași persoane. Trebuie precizat faptul că, în anumite cazuri, corupția politică se poate manifest fără că publicul să o resimtă în viață cotidiană sau chiar fără să știe ceva despre această. Pe de altav parte, studiile și analizele realizate de diferite instanțe internațional au relevant că implementarea unei strategii ineficiențe de istrație publică poate favoriza, dacă nu chiar genera “ corupția birocratica”, acesta nefiind în mod necesar parte a unui sistem politic. Analiștii au remarcat că atunci când un guvern este puternic și curăț, el este capabil să purifice canalele puterii, dar nu până la nivelul serviciilor publice, unde, anumite segmente ale istrației publice, vor continuă să rămână angajate în practice corupte. De asemenea, studiile effectuate au pus în valoare faptul că cele două forme de corupție, birocratică și politică, au tendința să se dezvolte șiș a se întărească mutual, corupția politică fiind, de obicei, sprijinită prin extinderea corupției birocratice sau mărunte”15

II.

REFERINȚE ISTORICE ALE CORUPȚIEI COMISE PRIN FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

15 Dr. Pavel Abraham, Coruptia, Editura Detectiv , p. 53. 13

„Dupa cum apariția dreptului a însemnat o necesitate istorică, tot astfel s-a făcut simțită nevoia căutării unor mijloace care să asigure posibilitatea aflării adevărului sau identificarea celor vinovați, altfel decât printr-un sistem de probațiune empiric sau religios.” 16 “Primul serviciu de identificare judiciară se infiintează în anul 1895, serviciu ale cărui rezultate au fost mai puțin notabile din cauza folosirii unui îndrumar de criminalistică pentru jandarmi – 10 – sistem greoi de identificare, constând într-o fisă antropometrică, care con ținea și impresiunile primelor patru degete de la mână dreaptă, inclusiv fotografia din fată și din profil a infractorului. Pentru perfecționarea procesului de identificare s-a recurs la dactiloscopie și, în anul 1909, prof. dr. Mina Minovici, pe baza cercetărilor proprii, obține primele rezultate în descoperirea infractorilor după urmele mâinii. Paralel cu dezvoltarea dactiloscopiei, se întreprind studii vizând inițierea unor metode de cercetare criminalistică a falsurilor în înscrisuri și de identificare a persoanei după scris. Putem aminti, în acest sens, lucrarea prof. dr. Mina Minovici, „Falsul în documente și fotografia în serviciul justitiei” (1900) sau „Tratatul de grafologie și expertiză în falsuri” (1910) al criminalistului Mihail Moldoveanu.” 17 “Mijloacele de probă au evoluat în strânsă legătură cu mișcarea cronologică a sistemelor de probațiune adoptate în diferite etape istorice.în dreptul român,mijloacele de probă cunoscute erau actele, martorii și prezumțiile. După cum apariția dreptului a însemnat o necesitate istorică ,tot astfel s-a făcut simțită nevoia căutării unor mijloace care să asigure posibilitatea aflării adevărului sau identificarea celor vinovați,altfel decât printr-un sistem empiric sau religios. O primă atestare a unor reguli de cercetare a falsurilor o întâlnim în “LEX CORNELI A DE FALSIS”.Ansamblul normelor de drept procesual penal care reglementează probele și 16 COORDONATOR General de brigadă dr. CRÎNGUŞ Ion, Maior DRAGOMIR Ilie, Căpitan NIŢU Adrian, Locotenent BOALBEŞ Marian, ÎNDRUMAR DE CRIMINALISTICĂ PENTRU JANDARMI, Editura Ministerului Internelor şi Reformei istrative BUCUREŞTI, 2008, p. 9 17 COORDONATOR General de brigadă dr. CRÎNGUŞ Ion, Maior DRAGOMIR Ilie, Căpitan NIŢU Adrian, Locotenent BOALBEŞ Marian, ÎNDRUMAR DE CRIMINALISTICĂ PENTRU JANDARMI, Editura Ministerului Internelor şi Reformei istrative BUCUREŞTI, 2008, p. 9 14

mijloacele de probă formează sistemul probator.Fiind un mijloc de cunoaștere a faptelor care sau petrecut în realitatea obiectivă ,probele sunt legate de concepția filosofică a clasei dominante în problema posibilității cunoașterii fenomenelor din natură și societate ,de nivelul cunoștin țelor și de interesele acestei clase” 18 “Falsificarea, ca acțiune prin care se denaturează reealitatea, se regasete și în bilanțurile egiptenilor antici, care erau pictate pe mormintele lor pentru a le consemna realizările. Multe dintre aceste picture murale exagerează într-o oarecare măsură.Altele spun minciuni evidente“19 “Însă, primele infracțiuni de fals în înscrisuri s-au săvârșit după apariția înscrisurilor și a relațiilor sociale legate de acestea, fiind sancționate foarte sever. Astfel, în epoca feudală, pentru falsificarea unui înscris care emană de la șeful statului se aplicau pedepse corporale (arderea, spânzurarea, tăierea mâinii) Mai târziu, în apropierea epocii moderne, au început să fie falsificate acte ce făceau dovada arborelelui genealogic, vizându-se probleme legate de moștenire. Concomitent cu evoluția societății, s-a întocmit și lista inscrisurilor falsificate: scrisori de intenție, chitanțe, facturi, documente de însoțire a mărfurilor, certificate medicale, diplome, adeverințe de salariu, fișe medicale etc.” 20 “Dreptul care a existat in tarile romane inainte de 1864 este cunoscut din legi sau pravile, histroave, anaforele, jurisprudenta si doctrina, cele mai importante izvoare fiind pravilele – numite si legiuiri, condici sau legi”21 18 In literatura de specialitate de la inceputul secolului al XX─lea, se indicau urmatoarele faze ale evolutiei sistemului probator:etnica,religioasa,(procesul acuzatorial),legala(procesul inchizitorial)sentimentala si si stiintifica(procesul mixt burghez)─R Garraud,Traite theorique et pratique d'instruction criminelle et de procedure penale ,vol I,Paris,1907,p 497.

19 B.Innes, Falsuri si contrafaceri, trad. In ln. romana de Petru Ionescu, Valentin Cristian Vlad, Andreea Chifu, ed. Mladinks knjiga, Bucuresti, 2007, p 89. 20 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013, p 11 21 A se vedea Adunarea izvoarelor vechiului drept romanesc scris, Legiuirea Caragea, Ed. Critica, Ed. 15

În țara noastră, vechile pravile conțineau reglementări foarte interesante privind încriminarea faptelor de fals.22 Astfel, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Pravilă Caragea în Muntenia – în vigoare din 1817, deși nu era o legiuire penală, conținea prevederi penale în cuprinsul cărora era prevăzută cu sancțiune “osanda la moarte” pentru falsificarea inscrisurilor domnești. Partea a cincea, capitolul 5, intitulat “pentru platografii”, pct 1-4, incrimina falsul în înscrisuri: “ 1 Plastografi zicem celor ce fac scrisori mincinoase, sau de tot sau în parte. De tot mincinoase scrisori sînt, în câte pecețile sau iscăliturile sunt mincinoase. În parte mincinoase sînt, în cîte cuvântul celor scrise sau împreunarea slovelor sau slovele sau numerile sau veleatu sau luna sau zioa sînt drese sau râse și în loc(ul) lor scrise altele 2 Cîți fac iscălitură domnească sau pecetea, să li se tăie mîna. Cîți dreg cuvinte ori slomniri ori slove ori numere ori veleat ori luna ori zi din scrisori domnești, să se osândească la ocnă în soroc de 5 ani. 3 Cîți fac zapise mincinoase de datorii particuloare, să plătească îndoit de ceia ce era să câștige cu zapisul cel mincinos 4 iar cîți vor arată cărți mincinoase, prin neștiință, și să va dovedii că nu le-a știut mincinoase, aceia sunt nevinovați ” 23 “În moldova, Condica criminală a lui Sandu Sturză din 1826, capitolul al XVII- lea intitulat “ pentru plastografie, jurământul mincinos și mărturia mincinoasă și vicleana” incriminează în art.253 fapte care pot fi asimilate falsului material în înscrisuri oficiale. Se arată altfel că “supt vinovăție de vicleșug și înșelăciune va cade cel ce va preface act domnesc cum și 22 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013 p. 12 23 Idem, p. 144-146. 16

cel ce va face mincinoase iscălituri sau peceți (…)”. Se poate constata astfel, că falsul material era inclus în sferă înșelăciunii și că el se putea realiza prin falsificarea unor acte de o anumită natură juridical. Era sancționată fapta de a face acte domnești sau judecătorești, cu alte cuvinte, înscrisuri care emanau de la anumite autorități publice precum și fapta de a face “mincinoase iscalituri” , deci semnături și peceți. Astfel că , deși nu există o reglementare pusă sub titulatură pe care o are astăzi această infracțiune se constată totuși elemente care duc la concluzia că incriminările din Condica criminală sunt apropiate celor din codurile penale din 1864, 1936 și chiar celei din codul penal în vigoare”24 “În această legiuire se regăsesc și prevederi referitoare la falsul în înscrisuri sub semnătură private în art.253 pct.2 prin care se pedepsea acela care făcea mincinoase scrisori ale particularilor. Deși nu există o reglementare precisă a uzului de fals, în art. 253 pct. 3 și 4 se poate observa intenția reprimării unor fapte asemănătoare uzului de fals de astăzi”25 Art 253 pct. 3 din Condica criminală a lui Sandu Sturză prevedea că “ cel ce cu mincinoasă diată, sau danie sau alte scrisori mincinoase va amăgi judecata spre a face nedreaptă hotărâre se pedepsește cu bătaie și cu închisoare de 6 luni”. Art.253 pct.4 prevedea că “ când cineva cu mincinoase arătări și scrieri, va induplica pe altul că să facă învoială la dânsul se pedepsește cu plata întregii pagube globindu-se și cu dare la cutia milelor”. În cele trei coduri penale aplicate în istoria modernă a României infracțiunile de fals sunt repartizate diferit, existând o ordine chiar și în cuprinsul acestei grupări.

24 I. Neagu, Teza de doctorat, p.83. 25 Idem, p. 135 17

“În codul penal din 1864 26 , adoptat după Unirea Principatelor de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza le regăsim în titlul III (Crime și delicate contra intereselor publice), Capitolul I (Despre plăsmuiri sau falsificări), art.112-139. În codul penal Regele Carol al ÎI-lea din 196327 se regăsesc în titlul IX (Crime și delicate contra intereselor publice), Capitolul al ÎI-lea (Falsul în acte), art. 401-416.

III. ASPECTE COMUNE INFRACȚIUNILOR DE FALS ÎN ÎNSCRISURI

4. Obiectul juridic generic Sistematizarea infracțiunilor în partea specială a Codului penal are la bază obiectul juridic generic al acestuia. “Desi, în majoritatea cazurilor titlurile din partea specială a Codului penal au o denumire care sugerează valoarea socială căreia infracțiunile respective îi aduc atingere, nu este cazul Titlului XII, care este denumit simplu Infracțiuni de fals, fără să îi indice sfera valorilor sociale pe care le prejudiciază. Astfel, problema privind locul pe care falsurile îl ocupă în cadrul părții speciale a codului penal a generat numeroase discuții.”28 “Codul Penal în vigoare nu a acceptat concepția unui obiect juridic eterogen în funcție de specia falsului, stabilind că obiectul juridic comun al infracțiunilor de fals, deci și al celor de fals în înscrisuri constă în relațiile sociale a căror existent împiedică apărarea acelei valori 26 Decretat la 22 octombrie 1864, promulgat la 30 octombrie 1864. 27 M.Of.nr.65 din 18 martie 1936 28 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013 p. 26. 18

sociale care este încrederea publică în adevărul pe care îl exprimă lucrurile ( eternitățile) cu funcție probatorie”29 Este indiscutabil că, prin falsificarea de înscrisuri, pot fi periclitate sau lezate valori sociale dintre cele mai diverse- sistemul financiar, activitatea diferitelor organizații, avutul public etc.- și, drept urmare, poate fi adusă atingere unor grupe de relații sociale foarte diferite. însă, toate aceste relații eterogene au un element comun care constă în faptul că se bazează pe încrederea publică în valoarea probantă a obiectelor, semnelor sau inscrisurilor 30. “încrederea este definite că fiind “starea psihică determinate de prezumția de bunăcredința pe care și-o acordă persoanele în relațiile dintre ele și de prezumție de veracitate privind existența și valoarea lucrurilor” 31. Depășind limitele conceptuale de legea penală, încredințarea publică reprezintă o atitudine psihică proprie fiecărei persoane determinate de necessitate sau de conveniență, care este în conformitate cu rațiunea, aspect care o deosebește de naivitate, fenomen irrational și propiu numai persoanelor ignoranțe sau cu deficient psihice 32. Increderea căreia falsul îi aduce atingere este “o încredere dirijată, organizată, limitata” la anumite lucruri semen sau înscrisuri “carora legea le recunoaște o anumită valoare probantă și din care ea face să rezulte anumite efecte juridice 33

29 Explicatii IV, p 376. 30 A se vedea V. Papadopol, loc.cit.p.34. 31 Explicatii IV, p.317. 32 V.Manzini, op. cit.,p.437 33 H.Donnedieu de Vabres, Essai Sur la notion du prejudice dans la theorie generale du faux documente (eseu asupra notiunii de prejudiciu in teoria generala a falsului documentar), Paris, 1943, P.67, citat de V. Papadopol, loc.cit.,p.33-34 19

Putand fi persoanala (acordata unei persoane) si obiectiva ( acordata unui lucu), in cazul infractiunilor de fals increderea, este acordata in rem, adica “ lucru careia i se atribuie juridic insusirea de a exprima adevarul, adevar care a fost insa alterat”34. în cadrul relațiilor sociale încrederea devine publică și căpăta caracter de valoare socială. Falsurile în înscrisuri nu sunt însă singurele fapte prin a căror incriminare este ocrotită valoarea socială a încrederii în cadrul relațiilor sociale. Aceeași menire o au și alte infracțiuni, cum ar fii: delapidarea, gestiunea frauduloasă, abuzul de încredere etc. însă, spre deosebire de infracțiunile de fals, în cazul acestora încrederea este acordată de regulă, în considerarea persoanei ( intuitu personae)35

5. Obiectul material “o prima particularitate a acestui grup de infracțiuni este faptul că acțiunea de falsificare vizează înscrisurile, adică “actele încheiate în formă scrisă sau actul în sensul de instrumentum juris, că mijloc material de probă a voinței exprimate în el”36 în toate domeniile de activitate actele scrise au o deosebită importanță, deoarece atestă fapte și evenimente de care legea leagă anumite consecințe juridice, servesc la fixarea nașterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice, contribuind, astfel, la protejarea drepturilor legale ale cetățenilor. Din aceste considerente este necesar ca orice act să fie conform realității și nu falsificat în forma sau conținutul sau. Când acțiunea de falsificare se îndreaptă asupra unui înscris oficial sau sub semnătură privată adevărat și preexistent, acesta constituie obiectul material al infracțiunii. Este cazul 34 Explicatii IV, p. 317. 35 Explicatii IV, p.317. 36 Institutii 2008, p.574. 20

falsului material în înscrisuri oficiale și falsului în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în modalitatea alterării. Când se săvârșește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale sau fals în înscrisuri sub semnătură private, în variant contrafacerii scrierii sau contrafacerii subscrierii pe un înscris plăsmuit, înscrisul falsificat apare că produs al infracțiunii, iar obiectul material este reprezentat de anumite instrumente, material(hârtie,cerneală) înserate în înscrisul official fals și asupra cărora s-a acționat infracțional. La uzul de fals obiectul material este reprezentat de înscrisul fals folosit, official sau sub semnătura private. Acesta constituie în același timp și mijloc de săvârșire a infracțiunii.”37

2.1. Noțiunea de înscris 2.1.1. Noțiunea de înscris în dreptul Românesc. “înscrisul reprezintă orice act care emană de la o persoană fizică sau juridica ori care aparține unui asemenea subiect. în funcție de subiectul de la care emană sau căruia îi aparține, înscrisurile pot fi oficiale sau sub semnătură privată”38 Doar înscrisurile oficiale sunt definite expres de legea penală. Astfel, art. 150 alin (2) C.pen. prevede că este inclus în această categorie “ orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 C.pen. sau care aparține unei asemenea unitati”. Codul penal actual a renunț la termenul de act în favoarea aceluia de înscris, pentru a evită confuziile, deoarece primul era întrebuințat în două accepțiuni diferite; că operațiune juridical( negotium iuris) și ca înscris constatator care consemnează sau reda manifestarea de voința explimata (instrumentum probationis ). In dreptul civil, în sens restrans, noțiunea de înscris reprezintă “mijlocul legal de dovadă, constatând în orice act sau document scris”, iar in sens larg “orice lucru care poarta o 37 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013, p. 28-29.

38 Idem p. 30. 21

scriere sau o ijnsemnare de orice fel, prin care se atesta existent unui act juridic sau a unui fapt juridic ori o anumita imprejurare sau situatie privitoare la acestea”39 Că mijloace de probă, înscrisurile, prin conținutul lor, materializează un act de gândire și de voința, fiind relevante asupra faptelor sau împrejurărilor de fapt ce intră în cadrul obiectului probațiunii într-o anumită cauza penală 40. “In cazul infractiunilor de fals sunt retinute doua categorii de inscrisuri, respective inscrisul official si inscrisul sub semnatura privata”41 Potrivit art.5 din legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, 42 înscrisurile electronice cărora li s-a incorporate, atașat sau asociat logic o semnătura electronică extinsă sunt assimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele lor, inscrisurilor sub semnătura private. Au existat situații în practică în care această prevedere legislative a fost interpretată restrictive, considerându-se că înscrisurile electronice și semnătura electronică ce le poate fi atașată sunt aplicabile doar raporturilor juridice de drept privat, deoarece nu este prevăzută expres în legislație posibilitatea atașării semnăturii electronice unui act authentic. Astfel, în multe cazuri, procese-verbale de contravenție întocmite de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., pentru faptă de a circulă pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă, au fost anulate de către instanțele judecătorești pe motivul că nu sunt semnate de agentul constatator, lipsă semnăturii acestuia

39 M.Costin, M. Muresan, V.Ursa, op.cit.,p.300. 40 T.Mrejeru, B.Mrejeru, Probele in procesul penal. Aspect teoretice si jurisprudenta in materie, Ed. Universal Juridic, Bucuresti, 2006, p.111. 41 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013 p. 33. 42 M.Of.nr 429 din 31 iulie 2001 22

fiind, potrivit art. 17 din O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor43, o cauza de nulitate absoluta. Din punct de vedere penal, forma electronica a inscrisului nu prezinta relevanta, fiind necesar doar ca inscrisul sa aiba o forma materiala (tiparita pe hartie)44. 2.1.2. Notiunea de inscris in legislatiile altor state Multe legislatii fac deosebireaa intre inscrisuri, documente si titluri “fie pentru a grada stipularile, fie numai pentru a fixa conditiile incriminarii falsului”. In general impartindu-le in trei grupe: inscrisurile publice, inscrisurile private si anumite inscrisuri publice sau private care beneficiaza de un regim special45. în Codul penal Italian, Capitolul III din Titlul VII este rezervat acestui gen de infracțiuni și poartă denumirea Despre fals în documente, documentul, în sens propiu fiind “orice înscris fixat asupra unui mijloc potrivit, datorat unui autor determinat, conținând manifestări sau declarații de intenție ori atestări de autenticitate, apte a fundamneta sau a sprijini o pretenție juridical sau a probă un fapt juridic relevant, într-un raport procesual sau într-un alt raport juridic”46. Multe legislatii au dat o definitie notiunii de document. In proiectul official al codului penal german din 1925, art. 11pct 9 se regasea urmatoarea definitie: “reprezinta document orice inscris care a fost creat cu scopul de a fundamenta un drept sau o relatie de drepturi sau de a dovedi un fapt cu incarcatura juridical” Codul penal norvegian din 1902 prevede in art. 179 ca: “Documentul poate fi manuscris sau de alta natura sis a contina o mentiune care poate conferi un drept, o obligatie, care poate sa anuleze anumite obligatii sau care este menita sa serveasca 43 In acest sens, Jud. Alexandria, Sectia civila, sentinta nr.896/2012, pronuntata in dosarul nr. 8046/740/2011,nepublicata. 44 M.udroiu, Drept penal. Partea generala. Partea speciala, ed 4,Ed.C.H.Beck, bucuresti, 2013, p.596. 45 M. Rigaux, P.-E. Trousse, op.cit.,p359. 46 V.Manzini, op.cit.,p.593. 23

drept dovada”. Codul penal danez din 1930 prevede ca art.171 pct.2: “Prin document se intelege o declarative scrisa, prevazuta cu numele autorului, care are scopul de a dovedi un drept, o obligatie, care anuleaza o obligatie sau care este utilizat pentru a face o asemenea dovada”. Codul penal polonez din 1932 contine o asemenea definitie in art. 91 alin. (3):”Reprezinta document orice obiect care dovedeste existent unui drept, o relatie de drepturi sau o imprejurare care poate avea o incarcatura juridical”47. 2.2 Caracteristicile inscrisurilor După cum am observant, în dreptul penal îi este atribuit termenul de înscris semnificația de “act alcătuit în formă scrisa”, în sensul de scriere fonetică, adică “reprezentarea prin semne grafice ( litere, cifre, semne de punctuație, etc.) a sunetelor și cuvintelor într-o limbă”48. Pentru ca un inscris sa justifice raspunderea penala pentru savarsirea unui fals, este necesar sa aiba:49 a) Continut intelectual. S-a artat ca inscrisul trebuie sa reprezinte materializarea gandirii prin scriere fonica, sa emane de la un subiect determinat, fiind exteriorizarea vointei sau intentiei acestuia si sa aiba valoare independenta.50. b) Valoare probatorie. Aceasta ii da inscrisului capacitatea de a produce consecinte juridice. Necesitatea existentei valorii probatorii rezulta chiar din cuprinsul art.89 c.proc. pen. in care se arata ca trebuie sa se faca referire la “ fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la af c) larea adevarului”. “ceea ce legea ocroteste impotriva unei alterari sau unei falsificari - scrie Rene Garraud – nu este scrierea, semn fara valoare prin el insusi, si nici forma unui act, si increderea datorata scrierii si actului. In acest fel, in orice legislatie penala exista nu numai o afinitate stransa, dar chiar si o corelatie intre sistemul probator si sistemul falsului (…). 47 M.Rigaux, P.-E.Trousse, op.cit.,p. 354-355. 48 I.NEAGU, Teza de doctorat. P. 32. 49 A se vedea, in acest sens, I. Neagu, teza de doctorat, p. 33-39. 50 Idem p.34. 24

Dezbracati aceasta idee de orice aparat stintific si ea se formuleaza astfel: orice fals in inscrisuri presupune alterarea sau falsificarea unui inscris, care poate da nastere – la persoanele carora le va fi prezentat – unei convingeri contrare realitatii sau care cu alte cuvinte, poate servii ca proba51 . d) semnificatie juridica. In sens larg “semnificatia juridica” au atat inscrisurile care “ au fost intocmite pentru a crea, a modifica sau a stinge un drept sau un raport juridic”, cat si “ orice alte inscrisuri susceptibile in fapt sa genereze consecinte juridice chiar daca, la origine, nu li s-a atribuit de catre autorul lor o asemenea finalitate52. Înscrisuri asupra cărora se îndreaptă în general acțiunea de falsificare

a) acte folosite pt legitimare b) acte necesare inscrierii autovehiculelor c) acte care atesta calificarea profesionala d) inscrisuri folosite in tranzactii comerciale si plati e) inscrisuri notariale f) fise medicale necesare obtinerii sau preschimbarii permiselor de conducere

4. Subiecții infracțiunilor de fals în înscrisuri 4.1 subiectul activ “Subiectul activ al infracțiunilor de fals în înscrisuri nu este, în general, circumstanțiat, putând fi orice persoană care poate fi trasă la răspundere penală. Este exceptat de la această regulă infracțiunea de fals intelectual, în cazul căreia trebuie să aibă calitatea de funcționar. Această calitate a subiectului activ constituie o circumstanță agravanta în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.”53. Posibilitatea cumulului răspunderii penale a celor două categorii de persoane se explică prin aceea că răspunderea penală a persoanei juridice nu trebuie să servească drept o cauza de 51 R. Garraud, op.cit.,p.106-107, in V. Papadopol, loc. cit.,p.36. 52 V.Papadopol, loc. cit., p.37. 53 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013, p.56. 25

exonerare de răspundere a persoanelor fizice care comit actul material. Acestea trebuie să răspundă că și până acum pentru propia contribuție, cu vinovăția propie 54. “Toate persoanele juridice de drept privat răspund penal. Nu pot fi trase la răspundere penală, deși au personalitate juridical, următoarele entități: statul, autoritățile publice și instituțiile publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat. Astfel sunt exceptate de la angajarea răspunderii penale: statul; toate autoritățile publice reglementate de Constituție sau de alte acte normative, cum este: Parlamentul, guvernul , Curtea Constituțională , instanțe judecătorești, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a țării etc.”55 4.2 Participația penală “în ceea ce privește participația penală, la aceste infracțiuni este posibilă în oricare dintre formele sale (coautorat, instigare și complicitate). Instigatorul este cel care cu intenție, determină pe autorul falsului să comită această infracțiune. Dacă activitatea de determinare cu intenție la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală are loc față de o persoană care luase deja hotărârea de a săvârșii această infractiune, nu se realizeaza o instigare ci o complicitate morala, o intarire a hotararii infractionale luate de autor”56. “Complicitatea în cazul falsului în înscrisuri se realizează prin înlesnirea comiterii faptei sau prin ajutarea autorului în orice mod cât și prin promisiunea de favorizare a acestuia. Când instigarea are loc prin intermediul altei persoane (mediator), dacă acesta se limitează doar

54 A se vedea A-R. Ilie, Angajarea raspunderii penale a persoanei juridice, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2011,p.140-143. 55 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013 p.57. 56 Institutii, 2008, p.133, cu referire la Trib. Suprem, Sectia penala, decizia nr. 7357 /1970 in RRD nr. 10/1971, p.176. 26

la transmiterea hotărârii infracționale, fără a avea o contribuție personală la determinarea autorului, ea devine complice la săvârșirea infracțiunii”57.

5. Latura obiectivă 5.1 Elementul material. Elemental material poate constă în falsificarea, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod, a unui înscris official sau sub semnătura private, în denaturarea conținutului unui înscris official cu prilejul întocmirii acestuia, în acțiunea de folosire a unui înscris falsificat, în acțiunea de a face o declarative falsă, de a se prezența subo identitate falsă ori de a se atribui o asemenea identitate altei persoane. “In toate cazurile, falsul trebuie să atingă elemente esențiale ale actului. Nu suntem în prezența unei infracțiuni de fals în înscrisuri în situația în care alterarea adevărului vizează numai mențiunile rii sau complementare ”58. 5.2 Urmarea imediată “Urmărea imediată în cazul acestor infracțiunilor este producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale protejate, adică pentru încrederea publică în autenticitatea sau veridicitatea inscrisurilor care au aptitudinea de a produce consecințe juridice. “Prejudiciul, privit că urmare a săvârșirii falsului, nu se confundă cu consecințe juridice pe care actul falsificat le-ar putea produce. Mențiunea pe care legea o face uneori cu privire la consecințele juridice este de natură să configureze o anumită trăsătură pe care trebuie să o aibă înscrisul.”59 57 Idem, p. 135. 58 J. Larguier, op, cit.,p.140 59 Idem, p.67. 27

6. Latura subiectivă Infracțiunile de fals în înscrisuri se săvârșesc cu vinovăție sub formă intenției. Aceste infracțiuni nu pot fi săvârșite din culpă. Mobilul nu reprezintă importantă pentru existența infracțiunilor de fals în înscrisuri, însă identificarea și probarea lui este deosebit de importantă în procesul de individualizare a răspunderii penale. în cele mai multe cazuri mobilul este reprezentat de dorință de a obține cu ușurință profituri material ridicate. Actele de pregătire, deși sunt posibile nu sunt pedepsite, tentative se pedepsește în cazul falsului material în înscrisuri oficiale [art. 320 alin. (4) N.C.pen]., falsul intelectual, [art. 321 alin. (2). N.C.pen.] și al falsului în înscrisuri sub semnătura private [art. 322 alin. (2) N.C.pen]. Pentru existent tentativei, trebuie să se constate că executarea începută era aptă de a creă urmărea imediată. Consumarea infracțiunilor are loc în momentul în care s-a produs urmărea imediată. Fiind infracțiuni de pericol, falsurile în înscrisuri se consumă în momentul în care acțiunea încriminate este executată, deoarece în acest moment se produce și urmărea periculoasă constând în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de lege.

7. Sancțiuni Aceste infracțiuni sunt sancționate cu pedeapsă închisorii, ar în unele cazuri legea prevede și amendă că alternativă a pedepsei închisorii. (art. 322, 323, N.C.pen când înscrisul fals folosit este sub semnătura private și art. 326 N.C.pen)

8. Aspecte procesuale în cazul acestor infracțiuni acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Urmărirea penală o efectuează organelle de poliție iar judecată în prima instant revine în judecătorie. Sunt insa anumite particularitati care trebuie avute in vedere pentru istrarea cat mai eficienta a probelor pe care le vom aborda in continuare.

28

IV.

PARTICULARITĂȚILE INFRACȚIUNII DE FALS MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE

“Această infracțiune se poate săvârșii atât prin modificarea fizică a formei material a înscrisului ofical, cât și prin alcătuirea în totalitate sau în parte a unui astfel de înscris. Periculozitatea socială a acestei fapte constă în gravă atingere adusă încrederii pe care oamenii o acordă inscrisurilor oficiale, înscrisuri care sunt indispensabile pentru formarea și desfășurarea normală a unei categorii vaste de relații sociale care se nasc și se dezvoltă în bază acestora. Dacă înscrisurile nu inspiră încredere, trebuie să se recurgă la verificări și cercetări anevoioase, ceea ce duce la serioase ezitări pentru formarea oricărei relații sociale. De aceea, înscrisurile oficiale nu trebuie falsificatee și implicit trebuie încriminate falsul material în înscrisuri oficiale.”60

1.Noul Cod penal, Vechiul Cod Potrivit Art. 320 N.C.pen Falsul material în înscrisuri oficiale: (1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 60 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013, p. 99 29

(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice. (4) Tentativa se pedepseşte. Articol corespondent cu vechiul Cod Penal (1969): art. 288: „Falsul material în înscrisuri oficiale. (1) Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. (2) Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (3) Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice. (4) Tentativa se pedepseşte”. (Se reiau ipotezele din actuala reglementare şi se majorează limitele inferioare de pedeapsă în ambele variante ale faptei.) “înscrisul trebuie să poarte stamplila sau sigiliul acelei unități, precum și semnătura celui care l-a emis. în cazul acelor înscrisuri la care, pentru întocmirea lor valabilă, trebuie îndeplinite și anumite formalități este necesar să fie respectate și acestea, sub sancțiunea nulității absolute.”61 Ca cerințe esențiale înscrisul trebuie să facă parte din categoria inscrisurilor oficiale și să fie susceptibil de a produce consecințe juridice dacă este folosit. “Aceasta condiție, este îndeplinită dacă falsificarea privește un înscris care are putere probatorie, conținut cu relevanță juridică și aparentă unui înscris oficial adevărat autentic”62. 61 idem, p. 105 62 O.Loghin, T. Toader, op.cit.,p.380. 30

2. Obiectul juridic special Obiectul juridic special în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale este reprezentat de ansamblul relațiilor sociale a căror formare, desfășurarea normală și a căror dezvoltare depinde încrederea publică acordată inscrisurilor oficiale . așadar este vorba de acele relații sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea și veridicitatea acestor înscrisuri în adevărul pe care ele au menirea să îl exprime . apărarea acestei încrederi implică apărarea tuturor inscrisurilor oficiale împotriva falsificării lor materiale, care este de natură să-i aducă o atingere gravă. înscrisurile oficiale ocupă un rol deosebit de important în societate facilitând desfășurarea relațiilor sociale și asigurându-l pe cetățean că este respectată legea și îi sunt protejate interesele individuale. Cum majoritatea relațiilor sociale implică folosirea de înscrisuri oficiale se poate spune că prin această încriminarea sunt ocrotite aproape toate relațiile sociale63.

3. Obiectul material “Obiectul material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale este înscrisul oficial adevărat și preexistent asupra căruia se actioneza, în cazul alterării, și materialele din care este confecționat înscrisul în cazul contrafacerii acestuia” 64. Când se săvârșește infracțiunea în varianta contrafacerii scrierii sau subscrierii, înscrisul oficial falsificat apare că produs al infracțiunii. în acest caz poate apărea și o oarecare confuzie. “Este adevărat că în urma activității infracționale rezultă un înscris oficial falsificat, dar are în vedere faptul că s-au folosit anumite instrumente, materiale (hârtie, tuș, cerneală) înserate în produsul infracțiunii (înscrisul oficial fals) și asupra cărora s-a acționat. Dacă se

63 Eplicatii IV, p. 376. 64 Institutii 2008, p.575. 31

săvârșește infracțiunea în variantă alterării înscrisului în orice mod nu mai există niciun dubiu în ceea ce privește obiectul material, acesta fiind înscrisul oficial adevărat și preexistent” 65. “Inscrisul formeaza obiectul material al infractiunii, indiferent daca a fost falsificat total sau partial, daca falsul priveste continutul inscrisului, semnatura aplicata pe acesta sau modul de autentificare, de certificare sau de atestare a inscrisului”66.

4. Subiecții infracțiunii Subiectul activ al acestei infracțiuni în cazul modalității prevăzute la alin (1) al art 320 N.C.pen nu este circumstanțiat, putând fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale de tragere la răspundere penală, inclusiv o persoană juridică. La varianta agravanta de la alin (2) se cere un subiect activ calificat( circumstanțiat), respectiv funcționarul aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Pentru a se reține această variantă, calitatea de funcționar trebuie să existe în realitate, nu doar să fie pretinsă de autor. Astfel față de învinuită S.M., care s-a prezentat drept notar public, deși nu era investită în această funcție și a încheiat mai multe documente ce intrau în atribuțiile unui notar public, aplicând pe această o ștampilă notarială falsificată, pentru serviciul sau solicitând și primind de la partea vătămată o sumă de bani, s-a reținut infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale67, prevazuta de art. 288 alin (1) C.pen.68. 65 Explicatii IV, p.376 66 ibidem. 67 In concurs cu falsificarea instrumentelor oficiale, folosirea instrumentelor oficiale false, inselaciune si uzurpare de calitati oficiale, prevazute de art. 286, 287, art. 215 alin.(1), (2) C.pen. si art.240 C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit a) C.pen. 68 C.A.Bucuresti, Sectia penala, decizia nr 1599/2010, cit. supra, p. 47. 32

Se va reține infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin.(1) N.C. pen. și nu cea de fals intelectual, în situația în care înscrisul nu este falsificat de către funcționar cu prilejul întocmirii acestuia, ci ulterior prin contrafacerea scrierii sau subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod. Subiectul pasiv principal este Statul, instituția sau autoritatea publică, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, cărora li se atribuie în mod nereal înscrisul oficial falsificat. Așadar,subiectul pasiv poate fi, de exemplu, o unitate de învățământ care a emis o diplomă de Bacalaureat falsificată ulterior de o persoană prin modificarea mediei “Tot fals material în înscrisuri oficiale se reține și dacă falsul este comis în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, dar inculpatul nu este îndreptățit să întocmească actele al căror conținut l-a falsificat ”69. Participația penală este posibilă sub toate formele sale (instigare, complicitate, coautorat).participația poate există atât în ceea ce privește variantă simplă a infracțiunii, cât și în ceea ce privește variantă agravanta a acesteia. “Situatia premisă în cazul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, atât la variantă tip, cât și la cea agravată, avem o situație premisă care este data de existența prealabilă a unuei stări de fapt sau de drept care să facă necesară sau să justifice întocmirea unui înscris oficial”70. Falsul presupune intotdeauna o alterare a realitatii pe care e inscrisul oficial este chemat sa o exprime. “Pentru a există situația premisă, înscrisul oficial trebuie să corespundă unei cerințe reale impusă de o stare de fapt, să aibă o întrebuințare. în cazul în care nu ar există posibilitatea folosirii înscrisului oficial fals, acesta ar fii un fals inutil și inofensiv. Chiar și atunci când prin înscrisul oficial fals se urmărește crearea unei situații noi (drept, titlul academic, scutire) trebuie să existe o situație premisă”71

69 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013,p. 109. 70 Explicatii IV, p. 377. 33

De exemplu, unui salariat i se eliberează o adeverință de concediu medical, pe care el face unele modificări și o folosește pentru a nu merge la serviciu o perioadă mai mare de timp. Situația de fapt care impune falsificarea înscrisului este justificarea absenței de la serviciu.

5. Latura Obiectivă Elementul material constă în acțiunea de a falsifica în mod material un înscris oficial. textul art. 320 N.C.pen. este cel mai mare explicit din întregul titlu consacrat infracțiunilor de fals. Se precizează expres că acțiunea de falsificare poate fi săvârșită prin următoarele modalități: contrafacerea scrierii, contrafacerea subscrierii și alterarea înscrisului în orice mod. In practică judiciară s-a reținut că următoarele fapte: de a modificare datele uiui abonament de călătorie C.F.R. prin înlocuirea numelui și fotografiei titularului , de a modifică atât conținutul unei declarații autentice cât și încheierea de autentificare întocmită de către notariatul de stat, de a modifică datele dintr-un libret de economii prin înlocuirea numelui și datelor personale ale titularului 72, de a falsifica un buletin de identitate prin dezlipirea fotografiei titularului si aplicarea propiei fotografii, etc73. constituie fals in inscrisuri oficiale. Referitor la modalitatile pe care le poate imbraca elementul material al acestei infractiuni, Tribunalul Suprem a statuat prin Decizia de Inndrumare nr 1/1970 ca dispozitiile textului de lege fac referire nu numai la falsificarea unui inscris oficial preexistent, ci si la plasmuire, fabricarea unui inscris oficial fals stabilind ca “ persoana care plasmuieste in intregime sau partial un inscris oficial comite infractiune fals material in inscrisuri oficiale, revazut de art.320 N.C.pen., fara a fi necesar ca pentru existenta acestei infractiuni inscrisul sa fie folosit”.74

71 ibidem 72 Trib. Suprem, Sectia penala, decizia nr. 30436/1971, in RRD, nr. 10/ 1971, p. 173. in REP. 77, p.168. 73 C.S.J., Sectia penala, Decizia nr. 1465/2003, cit.supra,p.92. 74 Rep. 77,p.167. 34

Anterior adoptarii acestei decizii de indrumare la nivelul instantelor de judecata, nu exista o solutie constanta, unele instante nesanctionand penal cazurile de intocmire, in totalitate sau in parte, a unui act oficial, intrucat considerau ca infractiunea se savarseste numai daca se contraface scrierea sau subscrierea sau se altereaza in orice mod actual oficial preexistent75. Astfel, prin sentința penală nr 962 din 11 martie 1968, Jud Galați, l-a condamnat pe inculpatul T.A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzut de art. 292 C.pen reținând că acesta în calitate de membru cooperator și-a confecționat o adeverință pe care a inscriso în întregime semnând în fals pe președintele și pe contabilul unității, prin care se atesta că acea unitate nu avea de forță să de muncă și ulterior a prezentat această adeverință organelor în drept care l-au angajat pentru pază civilă contractuală. Această eroare a fost remediată însă în recurs, Tribunalul schimbând încadrarea juridică din infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen, în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută în art.288 alin. (1) C.pen.76 6. LATURA SUBIECTIVĂ Formă de vinovăție cu care se poate comite această infracțiune este intenția directă sau indirectă. Făptuitorul își da seamă că prin acțiunea pe care o săvârșește fasifica în mod material un înscris oficial, prevede că în acest fel se creează o stare de pericol pentru încrederea pe care trebuie să o inspire un astfel de înscris și urmărește acest rezultat sau acceptă posibilitatea producerii lui. Săvârșirea faptei din cauza unei constrângeri morale impune cerința că faptă să fi fost cerută explicit sau implicit de către cel care exercită constrângerea. Dacă faptă nu i-a fost cerută de acesta, ci a fost comisă pentru a preveni eventualele consecințe ale unei conduite anterioare, autorul nu va beneficia de această cauza exoneratoare77.

75 a se vedea in acest sens, I. NEagu, Teza de doctorat, p. 61-62. 76 Trib. jud. Galati, decizia penala nr. 694/1969, in RRD nr.5/1970, p.154-157. 77 A se vedea, F.Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generala, Vol.1, Ed. C.H.Beck., Bucuresti, 2008, p.299. 35

7. Formele infractiunii si varianta agravata 7.1. Formele infracțiunii Actele pregătitoare. Actele pregătitoare, deși sunt posibile, nu se pedepsesc, putând fi eventual acte de complicitate anterioară când acțiunea de falsificare este pusă în executare și sunt săvârșite de altă persoană decât autorul. “Un mijloc necesar la săvârșirea unei astfel de fapte îl poate constitui de multe ori folosirea de sigilii sau ștampile false. Pentru această făptuitorul își confecționează sigilii și ștampile false care pot fi considerate acte de pregătire la săvârșirea infracțiunii. însă această activitate căpăta aspect penal în sensul că în Codul penal este prevăzută că infracțiune distinctă falsificarea instrumentelor oficiale, în art.286”78. Tentativa este pedepsita de lege si exista atunci cand executarea actiunii de falsificare a inceput dar a fost intrerupta sau a ramas fara rezultat din cauze straine de vointa faptuitorului. Tentativa se sanctioneaza potrivit art. 320 alin (4) N.C.pen. 7.2. VARIANTĂ AGRAVATĂ Variantă agravată este prevăzută în alin.(2) al art. 320 N.C.pen și se referă la ipoteză când falsul prevăzut în alin. (1) este săvârșit de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, situație în care pedeapsă este închisoare de la 1 la 5 ani. Pentru existența variantei agravate a acestei infracțiuni se cere îndeplinirea cumulativa a două condiții: falsificarea să aibă loc după întocmirea înscrisului oficial și subiectul activ să se afle în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Prin atribuții de serviciu înțelegem însărcinările pe care le îndeplinește funcționarul la locul de muncă. “Atributiile de serviciu trebuie să corespundă pregătirii funcționarului. Indaroririle pe care le îndeplinește funcționarul corespund fișei postului pe care el îl ocupă, dar acesta trebuie să execute și anumite dispoziții pe care le primește pe cale ierarhică de la persoane îndreptățită din conducerea unității” 79.

78 Explicatii IV, p.381. 36

Dacă funcționarul aflându-se în afară exercițiului atribuțiilor de serviciu, întocmește în fals un act prin care se atesta o situație neadevărată, v-a răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.320 alin. (1) N.C.pen. și nu pentru variantă agravată a acestei infracțiuni.

8. SANCȚIUNI Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în variantă simplă, este sancționată potrivit dispoziției din alin.(1) al art. 320 N.C.pen.cu pedeapsă închisorii de la șase luni la trei ani. Pentru variantă agravată, prevăzută în alin. (2) al art. 320 N.C.pen, pedeapsă este închisoarea de la un an la cinci ani. Când un funcționar a săvârșit falsul material în înscrisuri oficiale dar în afară atribuțiilor de serviciu, calitatea de funcționar va putea fi reținută că o circumstanță agravanta judiciară dar la formă simplă a infracțiunii. 9. Aspecte procesuale si infractiuni conexe “Acțiunea penală pentru infracțiunea de fals material în înscrieri oficiale se pune în mișcare din oficiu. Urmărirea penală o efectuează organele de poliție, iar judecată în prima instanță revine judecătoriei. Pentru constatarea falsului va trebui,ori de câte ori este necesar, să se efectueze expertiză grafica. Termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul acestei infracțiuni este de 5 ani. împlinirea termenului de prescripție are consecințe numai cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, instanță fiind obligată să desfinteze din oficiu înscrisurile falsificate.”80 “Infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale nu este generatoare de prejudicii materiale sau morale. In raport de perosoana careia i se opune, aceasta infractiune genereaza doar o stare de pericol, astfel ca acordaarea de daune morale nu se justifica”81. 79 Trib. Suprem, Sectia penala, decizia nr. 2439/1971, Rep. 77,p.168. 80 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p. 134. 81 C.A. Timisoara, Sectia penala, decizia nr. 170/2002, in B.J.C.P.J. pe anul 2002, Ed. Lumina lex, Bucuresti, 2003, p.483. 37

INFRACŢIUNI CONEXE “Falsul material in inscrisuri oficiale se poate asocia cu o serie de infractiuni conexe. Un raport de conexitate poate exista intre aceasta infractiune si cele de furt, inselaciune, delapidare, folosire de instrumente oficiale false.”82 In cazul delapidarii, putem intalnii atat conexitate atat etiologica, daca inscrisul oficial este falsificat pentru a inlesini delapidarea, realizandu-se o legatura de la mijloc la scop, cat si o conexitate contraventionala, daca dupa savarsirea delapidarii si falsifica un inscris oficial, pentru a impiedica descoperirea acesteia83. Cand falsul material al unui inscris oficial se realizeaza prin aplicarea unui sigiliu fals sau al unei stampile false, cel care a folosit sigiliul sau stampila raspunde ca subiect activ a doua infractiuni, si anume: fals material in inscrisuri oficiale si folosirea de instrumente oficiale false84, realizandu-se o conexitate.

V. PARTICULARITĂȚILE INFRACȚIUNII DE FALS INTELECTUAL 1. Noul Cod penal, Vechiul Cod penal 82 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p.134. 83 A se vedea, in acest sens, Institutii 2008, p.170-171. 84 Explicatii IV, p.377. 38

Art. 321, Falsul intelectual (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Tentativa se pedepseşte. Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 289: „Falsul intelectual. (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (2) Tentativa se pedepseşte

“Se menţin prevederile din actuala reglementare, dar se majorează limitele inferioare

de pedeapsă. Deosebirea faţă de actuala reglementare este dată de calitatea subiectului activ al infracţiunilor prev. de art.320 alin.2 şi 321 din N (funcţionar public, în loc de funcţionar), noţiune ce a fost redefinită în art. 175 N. Potrivit Expunerii de motive (pct.2.42), N a optat pentru asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătoreşti etc.). Deşi aceste persoane nu sunt propriu‐zis funcţionari publici, ele exercită atribute de autoritate publică , ce le‐au fost delegate printr‐un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifică asimilarea lor cu funcţionarii. Atunci când anumite incriminări nu sunt compatibile cu statutul acestor persoane, ori nu s‐a dorit aducerea lor sub incidenţa unui anumit text de incriminare, a fost prevăzută în mod expres neaplicarea textului cu privire la persoanele menţionate.”85 2. NORMA INCRIMINATOARE “Potrivit dispozițiilor Noului Cod penal, falsul în înscrisuri poate fi de natură materială sau intelectuală, falsul intectual este un fals în înscrisuri oficiale săvârșit chiar de funcționarul 85 www.juridice.ro 39

care are că atribuție de serviciu întocmirea unor astfel de înscrisuri. Dacă în cazul falsului material în înscrisuri oficiale, alterarea adevărului-care constituie elementul esențial al oricărei infracțiuni de fals-îmbrăca haină unei alterări materiale, fizice, a înscrisului preexistent sau alcătuirii în totalitate sau în parte a unui înscris (instrumentum), în cazul falsului intelectual, ea îmbrăca formă unei alterări a substanței actului (negotium) unei denaturări a faptelor, datelor sau împrejurărilor pe care înscrisul este chemat să le probeze, cu absența oricărei alterări fizice ale înscrisului.”86 “In mod evident aceasta infractiune prezinta pericol social, fiindca aduce o grava atingere relatiilor sociale bazate pe increderea pe care publicul o acorda atat inscrisurior oficiale, cat si persoanelor chemate sa intocmeaca astfel de inscrisuri”87, “cu atat mai mult cu cat in acest caz inscrisul fals este valabil din punct de vedere al conditiilor legale de forma si al 3. OBIECTUL JURIDIC SPECIAL “Obiectul juridic special al falsului intelectual il constituie relatiile sociale referitoare la increderea publica pe care trebuie sa o inspire un inscris oficial. Infractiunea de fals intelectual, fiind savarsita de un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu are si un obiect juridic secundar, constand in relatiile sociale bazate pe increderea acordata activitatii desfasurate de functionarii publici sau de alte categorii de functionari pentru intocmirea inscriurilor oficiale.”88 Obiectul material Falsul intelectual, neputând fiind săvârșit decât cu ocazia întocmirii unui act oficial, obiectul material asupra căruia se îndreaptă activitatea ilicita este însuși înscrisul oficial

86 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p. 146. 87 Explicatii IV, p.383-384. 88 idem. 147 40

falsificat. înscrisul oficial alterat reprezintă atât obiectul material al infracțiunii, cât și produsul acesteia 89. “Acest inscris trebuie sa emane de la un organ complet si din punct de vedere al conditiilor de forma si al materialitatii scrierii, trebuie sa fie valabil.”90 4. LATURA OBIECTIVĂ Elementul material. “Elementul material constă în falsificarea unui înscris oficial, care poate fi realiză prin două modalități alternative: fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări. După cum se observă, în cazul primei modalități infracțiunea se săvârșește prin acțiune, iar în cazul celei de-a două modalități, prin omisiune ( inacțiune).”91 Ca cerinte esentiale activitatea de falsificarea executata in oricare din cele doua modalitati trebuie sa indeplineasca doua cerinte esentiale: falsificarea trebuie sa se fi produs cu prilejul intocmirii inscrisului oficial de catre un functionar competent si sa priveasaca fapte, date sau imprejurari referitoare la starea de fapt pentru a carei constatare s-a intocmit inscrisul oficial si sa fie producatoare de consecinte juridice92

Urmarea imediată

89 ExplicatiiIV, p.384. 90 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p. 148. 91 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti, p.153. 92 Explicatii IV, p.387. 41

“Urmarea imediata in cazul infractiunii de fals intelectual este producerea unei stari de pericol pentru relatiile sociale referitoare la increderea publica, pericol ce decurge din intocmirea unui inscriss oficial fals”93 5. LATURA SUBIECTIVĂ Infracțiunea de fals intelectual se comite cu intenția directă sau indirectă. Așa cum prevede art. 19 alin. (3) Cod Penal anterior, faptă comisă prin inacțiune, constituie infracțiune, indiferent dacă este săvârșită cu intenție sau din culpă, în afară cazurilor în care legea sancționează numai săvârșirea ei cu intenție. în art. 321 N.C.pen. s-a făcut expres mențiunea că omisiunea constituie un element al laturii obiective a infracțiunii doar în măsură în care a fost comisă ”cu stiinta”, deci cu intenție. “Elementul subiectiv al infractiunii de fals intelectual consta, deci, in vointa de a comite fapta prevazuta de legea penala si in reprezentarea rezultatului material, concre, al actiunii sau inactiunii savarsite, alterarea adevarului in cuprinsul inscrisului si implicit, a atingerii aduse prin aceasta increderii publice in valoarea probanta a inscrisurilor, unita cu dorinta sau acceptarea producerii acestui rezultat.”94 “Este prezumata constiinta autorului, ca prin alterarea adevarului in inscrisul ce constituie obiectul material al infractiunii se realizeaza o stare de pericol pentru increderea publica in veridicitatea si sinceritatea inscrisurilor, insa aceasta prezumtie poate fi combatuta daca subiectul activ dovedeste, spre exemplu, ca a crezut adevarat ceea ce in realitate este fals sau ca, desi a cunoscut falsul a socotit ca inscrisul este inofensiv”95

93 ibidem 94 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p.161. 95 O.Radulescu, P.I.Radulescu, op.cit.,p.77. 42

6. SANCŢIUNI Infracțiunea de fals intelectual este sancționată, potrivit dispoziției din art.321 ce pedeapsă închisorii de la 1 la 5 ani, urmând că individualizarea pedepsei, instanță să țină seamă de dispozițiile părții generale a Codului penal, raportate la activitatea infracțională, modalitatea savrsirii faptei și persoană infractorului. Pedeapsă este cea mai aspră în cazul acestei infracțiuni având în vedere că subiectul activ este circumstanțiat deoarece și pericolul social este sporit, ținând seamă de faptul că tocmai persoanele abilitate să desfășoare o anumită activitate legată de înscrisurile oficiale, săvârșesc această infracțiune. 7. ASPECTE PROCESUALE “Actiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Urmărirea penală o efectuează organele de poliție, iar judecată în prima instanță aparține judecătoriei. Falsul Intelectual poate fi dovedit cu orice mijloace de probă. Spre deosebire de falsul material care, de cele mai multe ori se comite după redactarea înscrisului, în cazul acestei infracțiuni, printr-o modificare fizică a acestuia, alterarea adevărului, în cazul acestei infracțiuni, nu privește materialitatea înscrisului în formă și sursă acestuia, ci numai mențiunile și constatatile cuprinse în conținutul înscrisului oficial întocmit de organul competent.”96 La falsul intelectual, înscrisul oficial este, din punct de vedere material, regulat și legal, acțiunea de falsificare are loc concomitent cu redactarea lui, prin atestarea unor fapte sau împrejurări neadevărate sau prin omisiunea înserării unor fapte sau împrejurări adevărate și privește faptele și datele despre care înscrisul oficial este chemat să facă probă, fără a avea loc vreo alterare a actului 97. Astfel, într-o speță a fost antrenată răspunderea Casei de Economii și Consemnațiuni, Sucursală Vaslui, în calitate de parte responsabilă civilmente, în situația în care inculpată, în virtutea funcției sale de consilier de credite la această unitate, a indus în eroare părțile vătămate 96 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti, p. 164. 97 Explicatii IV , p. 384. 43

prezentând că adevărată împrejurarea obținerii de către angajații proprii a unei dobânzi de 78% pe an, în funcție de depunerile acestora și eliberându-le dispozițiile de încasare false, imprejurare in care si-a insusit banii primiti, intrucat temeiul nasterii raportului de prepusenie este contractul de munca98 8. INFRACȚIUNI CONEXE Că și în cazul falsului material în înscrisuri oficiale, poate există un raport e conexitate între infracțiunea de fals intelectual și cel de furt, înșelăciune, delapidare, folosire de instrumente oficale false, Luarea de mită (art254 C.penal anterior, art 289 N.C.penal) Falsul intelectual poate intră în concurs și cu luarea de mită prevăzută de art. 289 N.C.pen. Se vor reține cele două infracțiuni în concurs atunci când există o strânsă legătură în comiterea unui fals intelectual, pe de o parte și pretinderea sau primirea unor sume de bani sau a altor foloase necuvenite ori acceptarea sau nerespingerea promistiunii unor astfel de foloase, pe de altă parte. Dacă nu există o astfel de stimulare a funcționarului, se va reține doar infracțiunea de fals intelectual. Astfel, într-o speță, Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, a apreciat în mod greșit că “fapta polițistului de a primi foloase pentru a nu întocmi actele de cercetare penală privind o infracțiune rutieră și de a nu consemna în raportul de activitate că l-a oprit pe conducătorul auto pentru control, constituie numai infracțiunea de luare de mită în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, iar nu și cea de fals intelectual prin omisiune, această din faptă fiind inclusă în latură obiectivă a infracțiunii de luare de mita”. Această soluție este combătută de către doctrina penală care, aducând argumente bazate pe decizii ale instanței supreme, statuează că, ori de câte ori neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu constituie infracțiune prin ea însăși, luarea de mită va intră în concurs cu acea faptă penală.99 98 I.C.C.J.,Sectia penala, decizia nr. 361/2008 (www.scj.ro) 99 A se vedea V.Cioclei, Despre o pretinsa unitate infractionala in cazul comiterii unor fapte conexe de luare de mita si fals intelectual prin omisiune, in AUB nr2/2003, p.162-166, cu referire la C.S.J., Sectia penala, decizia nr. 3952/2001. 44

VI. PARTICULARITĂȚILE INFRACȚIUNII DE FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURA PRIVATĂ “Falsul în înscrisuri sub semnătură privată se poate comite după redactarea înscrisului,prin modificarea fizică a acestuia,dar și prin confecționarea în întregime a unu înscris fals. “100 Această infracțiune are un caracter complex:alături de activitatea de falsificare prin vreunul din modurile arătate în art.320 N.C.pen.,pentru realizarea conținutului sau,trebuie să existe și o activitate de folosire a înscrisului sau de încredințare unei alte persoane spre folosire. “Fapta prezintă pericol social deoarece înscrisurile sub semnătură privată ocupă un rol important în cadrul raporturilor juridice dintre persoane particulare ,pe care le atesta și le înlesnesc.”101 1. Noul Cod penal, Vechiul cod penal Art. 322. Falsul în înscrisuri sub semnătura privată. (1) (1) Falsificarea unui înscris sub semnătura privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321. Dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire. în vederea producerii unei consecințe juridice se pedepsește cu inscrisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) (2) tentativă se pedepsește (3) Codul penal din 1968 – Art. 290 . Falsul în înscrisuri sub semnătură privată. (4) (1) Falsificarea unui înscris sub semnătura privată prin vreunul din modurile arătate în art. 268, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane 100 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p.184 101 ibidem 45

spre folosirea în vederea producerii unei consecințe juridice se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă (5) Tentativa se pedepseste. In comparație cu reglementarea anterioară, noul text de incriminare vine cu o completare, care vizează situația în care faptă de falsificare a unui înscris nu a fost săvârșită de către un funcționar. în acest caz, bineînțeles, un mai este vorba de un înscris oficial, ci de un înscris sub semnătura privată. încriminarea se impunea datorită faptului că, pe bază textelor sub semnătură privată. încriminarea se impunea atorita faptului că pe bază textelor existențe în C.pen. din 1968, era dificilă încadrarea jurídica a unei fapte, devenite din ce în ce mai frecvențe, comise în sferă raporturilor comerciale(spre exemplu, facturi care consemnează ațe neconforme realității) Deși legea un definește noțiunea de “inscris sub semnătura privata”, conținutul acestei poate fi dedus prin raportare la conținutul definiției “inscrisului oficial”, prevăzută la art. 178 alin. (2) N (Cu privire la înțelesul notiunior de “inscris oficial” și “public”, ase vedea cele reținute cu ocazia analizei art. 320 N). 2. Obiectivul juridic special Obiectivul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire un înscris sub semnătura privată. “Inscrisurile sub semnătura privată,deși sunt expresia voinței unei persoane particulare și interesează numai pe subiecții raportului juridic respectiv ,pot afecta încrederea publică atunci când sunt contrafăcute sau alterate cu scopul de a obține probe scrise contrare realității.”102 3. Obiectivul material Nu există în legislație o definiție data noțiunii de înscris sub semnătura privată.

102 idem,p 185 46

“Aceste înscrisuri sunt întocmite în orice mod și semnate personal de părți (fără intervenția vreunui organ de stat)și constată existența unui fapt juridic sau încheierea unui act juridic sau oricărei situații sau împrejurări privitoare la acestea.”103 “Certificatele de cesiune a unor autoturisme in cuprinsul carora se atesta date nereale privind partile contractului si locul incheierii tranzictiilor nu au caracterul de inscrisuri oficiale,ci au caracterul unor inscrisuri sub semnatura privata,respectiv conventii incheiate intre doua persoane.”104 In acest sens s-a pronunțat achitarea inculpatei pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată,prevăzută de art.290C.pen.,constând în aceea că în luna martie 2001 a intrat îl legătură cu denunțătorul B.I.,ocazie cu care s-a prezentat că fiind procuror,și-a atribuit un nume fals și a susținut că este o persoană cu multă influența,folosind cărți de vizită sub numele "Popescu Ioana Măria –procuror- procuror”105 “Nici bucatelele de carton pe care este scris pretul produselor nu pot fi considerate ,pe aceleasi considerente, obiect material al acestei infractiuni.”106 Etichetele aplicate mărfurilor se încadrează ,însă,în categoria inscrisurilor sub semnătura privată; că urmare ,modificarea acestora nu poate constitui infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale,ci fals în înscrisuri sub semnătura privată. 4. Participația penală

103 M.Costin, M.Muresan, V. Ursa, op.cit.,p.302 104 C.A. Cluj, Sectia penala si pentru cauze cu minori, decizia nr.456/2002,in B.J.C.P.J. pe anul 2002, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p.512-513 105 C.A. Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori, decizia nr 582/2001, in B.J.P.J. pe anul 2001, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 248-249. 106 Trib.jud. Constanta, Sectia penala, decizia nr 937/1987 in RRD nr.2/1988, p.77 47

“ Participația penală este posibilă sub toate formele sale:instigare, complicitate, coautorat. Complici sau instigatori sunt persoanele care au ajutat sau îndemnat pe autor să săvârșească infracțiunea.” 107 Contrafacerea scrierii presupune reproducerea conținutului obișnuit al înscrisului falsificat,în așa fel încât să creeze aparentă unui înscris adevărat și se poate face prin copiere sau imitare. S-a reținut fals în înscrisuri sub semnătura privată săvârșit în modalitatea contrafacerii față de inculpată care a prezentat instanței,în timpul procesului de partaj cu fostul soț,o declarație (înscris sub semnătura),în care s-a menționat nereal că acesta este de acord cu acțiunea și că nu are nicio pretenție la apartamentul în litigiu,pentru a obține câștig de cauza în procesul de partaj.108 Astfel s-a reținut că falsificarea unor înscrisuri aparținând Societății Naționale a Petrolului-Petrom Sucursală Dolj de către inculpatul B.N.,care,în calitate de gestionar,și-a însușit mai multe sume de bani rezultați din vânzarea unor butelii de aragaz și pentru a nu se descoperi delapidarea,a întocmit mai multe acte justificative false pe care le-a depus în contabilitate,nu constituie infracțiunile de fals intelectual și uz de fals,deoarece această societate comercială nu este o persoană juridică de interes public,chiar dacă,înainte de a se privatiza,a deținut monopolul comerțului cu petrol în România ,iar bunurile acesteia,de asemenea,nu sunt de interes public,în sensul prevederilor art.145 și art.150 alin.(2)C.pen.și că atare faptele menționate constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată,prevăzută în art.290.C.pen.109 S-a reținut corect că,deoarece Societate Națională a Petrolului-Petrom,Sucursală Dolj,societate comercială căreia îi aparțin actele falsificate,nu face parte dintre autoritățile publice,instituțiile publice și persoanele juridice de interes public,nici buteliile sau încărcătură 107 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p. 193. 108 A se vedea in acest sens, L. Ionescu, op. cit., p. 193-206. 109 C.S.J., Sectia penala, decizia nr 660/2002, in B.J.C.D. pe anul 2002 Ed. All Beck Bucuresti, 2003, p.504-505, in Curierul Judiciar nr 5/2003, p. 107-108 si pe www.scj.ro 48

acestora nu constituie proprietate publică în sensul prevederilor art.145C.pen.și rezultă că înscrisurile care emană de la această societate nu fac parte din categoria inscrisurilor oficiale,însă nu a fost luată în calcul modalitatea în care a fost comisă infracțiunea. Cerințele esențiale pe care trebuie să le îndeplinească acțiunea de falsificare sunt următoarele: să existe un înscris sub semnătura privată (trebuie să fie vorba despre un înscris care prezintă trăsăturile esențiale ale unui înscris sub semnătura privată, adică:conținut cu relevanță juridică, semnătura, data redactării) și că înscrisul falsificat să fie folosit de către autorul falsului sau să fie încredințat de acest unei alte persoane spre folosire. Dacă înscrisul este încredințat în alt scop sau dacă a ajuns din greșeală în posesia făptuitorului,nu suntem în prezența acestei infracțiuni. 5. Latura subiectivă “Infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata se savarseste cu intentie directa.Aceasta forma de vinovatie trebuie sa priveasca ambele actiuni comisive realizate succesiv:falsificarea inscrisului si folosirea sau incredintarea spre folosire a acestuia.”110 Făptuitorul acționează "în vederea producerii unei consecințe juridice".Acesta are reprezentarea survenirii unei urmări de drept,că rezultat al acțiunilor sale și desigur reprezentarea pericolului pe care faptele sale îl creează pentru relațiile sociale ,prin atingerea adusă încrederii acordate înscrisului,urmărind acest rezultat. Trăsătură caracteristică a intenției specifice falsului în înscrisuri sub semnătura privată constă tocmai în voința de a valorifică-că probă împotrivă unui interes juridicește ocrotit -un asemenea înscris cu conținut neadevărat.111 6. Sancțiuni Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată era sancționată conform Vechiului cod penal cu pedeapsă închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă iar conform 110 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p. 210-211 111 Codul penal adnotat, p.280 49

actualuilui Cod penal 6 luni la 3 ani sau cu amendă. în cazul în care instanță aplică maximul de 3 ani de închisoare poate pronunța și pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi. La evaluarea gradului de pericol social și, deci,la individualizarea pedepsei se va ține seamă de modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea, precum și dacă s-au produs consecințele juridice avute în vedere. Dacă se constată că autorul falsificării a folosit înscrisul și l-a încredințat spre folosire,va fi sancționat mai aspru decât în situația în care l-ar folosi numai el.112 7. Aspecte procesuale Actiunea penala se pune in miscare din oficiu.Urmarirea penala o efectueaza organele de politie, iar judecata in prima instanta apartine judecatoriei. “Forta probanta a unui inscris sub semnatura privata este in principiu egala cu cea a unui inscris autentic ,daca el este recunoscut de partea careia i se opune(ori de mostenitorii sau succesorii in drepturi a acesteia ori de catre terti)sau daca , in caz de necunoastere, inscrisul a fost verificat de scripte, constatandu-se ca provine de la partea respectiva.”113 8. Infractiuni conexe Falsul in inscrisuri sub semnatura privata se poate retine in concurs cu delapidarea in situatia in care gestionarul justifica anumite valori prin chitante primite de la particulari si pe care le-a falsificat in prealabil.

112 I. Neagu. Teza de doctorat, p.118. 113 M.Costin, M.Muresanu, V. Ursa, op. cit., p.302-302. 50

VII. PARTICULARITĂȚILE INFRACȚIUNII DE UZ DE FALS Uzul de fals este fapta persoanei care folosește un înscris fals, oficial sau sub semnătură privată, în vederea procedurii unor consecințe juridice. “ Este o infracțiune subsecventa celor de fals în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată, având ca mijloc de săvârșire tocmai înscrisurile false care au rezultat din săvârșirea acestora. Existența uzului de fals este strâns legată de cea a faptei de falsificare, depinzând de această.”

114

1. Noul Cod penal, Vechiul Cod penal Art. 323 Uzul de fals

114 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti p.223 51

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată. Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 291: „Uzul de fals. Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată". Reglementările sunt identice, singura diferenţă reprezentând‐o introducerea pedepsei alternative a amenzii la varianta tip. Obiectul juridic special Obiectul juridic special este diferențiat după cum înscrisul de care se face uz este oficial sau sub semnătura privată. Astfel, dacă înscrisul fals folosit este oficial, obiectul juridic special este identic cu cel al falsului în înscrisuri oficiale (material sau intelectual), iar dacă este sub semnătura privată, obicetul juridic special este identic cu cel al falsul în înscrisuri sub semnătură privată. “Prin urmare, obiectul juridic special al acestei infracțiuni cuprinde o sferă mai largă decât celelalte infracțiuni de fals în înscrisuri, incluzând relațiile sociale a căror formare și desfășurare normală și a căror dezvoltare depind de încrederea publică acordată atât inscrisurilor oficiale, cât și inscrisurilor sub semnătura privată.“115 2. Latura obiectivă Elementul material constă în folosirea înscrisului oficial sau sub semnătură privată fals.

115 Explicatii IV, p.376,391. 52

Activitatea de folosire a unui astfel de înscris are un caracter dinamic și presupune implicit realizarea unei acțiuni, materializată prin săvârșirea unui act exterior în vederea producerii consecințelor juridice pe care actul fals era destinat să le genereze. “ Folosirea înscrisului trebuie să fie efectivă. Afirmația unei persoane că deține un înscris, fără însă al prezența, nu constituie folosire”116. 3. Latura subiectivă “Elementul subiectiv al acestei infracțiuni este vinovăția sub formă intenției directe. Această implică cunoașterea de către făptuitor a împrejurării că înscrisul este fals în momentul în care îl folosește.” 117 “ Așadar, când se stabilește dacă făptuitorul are cunoștință despre caracterul fals al unui înscris în momentul în care îl folosește este total greșit să se ia în calcul doar susținerile acestuia, ci trebuie coroborate toate probele existente în cauza.”118 Folosirea din culpă nu constituie infracțiune. 4. Sancțiuni Infracțiunea de uz de fals este sancționată potrivit dispoziție din art. 323 N.C.pen. cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani când înscrisul folosit este oficial, și cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, când înscrisul este sub semnătură privată. Tentativă nu se pedepsește. Când instanța aplică pedeapsa închisorii de cel puțin 2 ani, poate pronunța și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi [art.65.alin.(1) C.pen anterior.]. Comiterea unui Falsul material în înscrisuri materiale și falsul intelectual (art.320 și 321 N.C.pen.). 116 Trib. jud. Timis, Sectia penala, decizia nr 168/1972, in RRD nr. 7/1972, p. 147150 117 Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti, p. 235. 118 idem, p. 236. 53

Ca infracțiune conexă, uzul de fals poate fi reținut în concurs cu mai multe infracțiuni: falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, inselăciunea, delapidarea, etc. Dacă o persoană falsifică în scris oficial și ulterior face uz de acesta, comite un concurs de infracțiuni [art.320 N. C.pen. sau, după caz, art.321 și 323 N.C.pen., cu aplicarea art.33 lit. a) C.pen. anterior] Spre exemplu, întocmirea de către un polițist a unor procese – verbale: de reconstituire, de cercetare la fată locului și de confruntare, în care, cu stiintă, a atestat imprejurări neadevărate, precum și prezentarea acestor documente procurorului pentru a fi folosite în urmărirea penală, constituie infracțiunile de fals intelectual și uz de fals aflate în concurs real .119

VIII. PARTICULARITĂTILE INFRACȚIUNII DE TRAFIC DE INFLUENȚĂ 1. NOUL COD PENAL, VECHIUL COD PENAL Noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 286/2009120, care a intrat în vigoare, conform dispozițiilor art. 246 din Legea nr. 187/2012121, la data de 1 februarie 2014, regle‐ mentează în Titlul V al Părții speciale „Infracțiunile de corupție şi de serviciu”, acesta fiind structurat în 119 C.A.Timisoara, Sectia penala, decizia nr. 149/A/2004, cit. supra, p. 156. 120 0 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009 54

două capitole: Capitolul I – „Infracțiuni de corupție” (art. 289‐294) şi Capitolul II – „Infracțiuni de serviciu” (art. 295‐309). Spre deosebire de Codul penal din 1968, care reglementa, aşa cum am arătat mai sus, în Capitolul I al Titlului VI al Părții speciale, împreună, infracțiunile de serviciu şi cele de corupție sub denumirea de „infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”122, această abordare normativă fiind criticată încă de la publicarea Codului, apreciindu‐se că „într‐o clasificare perfectă capitolul ar fi trebuit să cuprindă numai infracțiunile de serviciu, dar exigențele unei perfecte clasificări nu au putut fi respectate, deoarece strânsa legătură pe care o au cu atribuțiile de serviciu a impus ca şi infracțiunile în legătură cu serviciul să fie incluse în acest capitol”123. Codul penal din 2009, restabilind ordinea valorilor sociale ocrotite de legea penală şi, pe cale de consecință, ordinea incriminărilor, a realizat acest deziderat prin reglementarea în Titlul V al Părții speciale a celor două capitole, ordinarea infracțiunilor prin aşezarea într‐o poziție reglementară preeminentă a infracțiunilor de corupție fiind generată de importanța dată procesului de combatere a corupției, atât în România, cât şi în contextul social‐politic european. Odată cu punerea în aplicare a noului Cod penal, prin art. 79 din Legea nr. 187/2012 a fost modificată şi Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, prevăzându‐se la art. 5 că „în înțelesul prezentei legi, sunt infracțiuni de corupție infracțiunile prevăzute la art. 289‐292 C. pen., inclusiv atunci când acestea sunt comise de persoanele prevăzute la art. 308 C. pen.”, fiind infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție infracțiunile prevăzute la art. 10‐13. De asemenea, în alin. (3) al aceluiaşi text normativ se precizează că „dispozițiile prezentei legi sunt aplicabile şi infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevăzute

121 1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. 122 2 S‐a apreciat că infracțiunile de serviciu „nu pot avea subiecți activi nemijlociți decât funcționari sau alți salariați”, în vreme ce în cazul infracțiunilor în legătură cu serviciul, „subiecții activi nemijlociți pot fi orice persoane”. În acest sens, S. Kahane, op. cit., p. 68. 123 Idem. 55

la art. 18 ‐18 , prin sancționarea cărora se asigură protecția fondurilor şi a resurselor Uniunii Europene”. Rezultă, astfel, că legiuitorul a renunțat la categoria infracțiunilor în legătură cu infracțiunile de corupție reglementate de art. 17 din Legea nr. 78/2000, acest text fiind abrogat expressis verbis prin dispozițiile art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012. Art. 291 alin. (1) reglementează varianta tip a infracțiunii de trafic de influență, art. 7 din Legea nr. 78/2000, republicată, reglementând varianta agravată, în aceleaşi condiții, care țin de calitatea subiectului activ, ca şi în cazul luării de mită,. De asemenea, art. 308 alin. (1) C. pen., ca şi în cazul celorlalte infracțiuni de corupție, reglementează o variantă atenuată. În ceea ce priveşte subiectul activ al infracțiunii, acesta nu este unul circumstanțiat, decât în cazurile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 78/2000, republicată. 2.

LATURA OBIECTIVĂ

Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni constă în acțiunea de traficare a influenței care se poate realiza în una dintre următoarele variante alternative: pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Prin urmare, actul pentru a cărui îndeplinire, neîn‐ deplinire, urgentare sau întârziere trafichează influența poate fi unul legal sau ilegal. Literatura de specialitate124 a sintetizat trei cerințe esențiale necesare pentru existența infracțiunii. În primul rând, făptuitorul trebuie să aibă o influență reală sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului, această influență fiind, de altfel, motivul determinant al acțiunii cumpărătorului de influență. În al doilea rând, făptuitorul trebuie să promită că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act 124 V. Dobrinoiu, op. cit., p. 554‐556; M. Udroiu, op. cit., p. 357‐358. 56

ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Este îndeplinită această cerință chiar dacă funcționarul public nu este nominalizat explicit, dar se face referire la organul statului, instituția publică sau orice altă persoană juridică din care face parte funcționarul care are competența de a sau de a nu efectua actul, nefiind, în schimb, în prezența infracțiunii de trafic de influență, ci a celei de înşelăciune atunci când se pretinde că influența ar urma să fie exercitată pe lângă un funcționar necompetent. În al treilea rând, fapta trebuie să fie săvârşită înainte sau concomitent cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public, respectiv, anterior sau concomitent cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. “Dacă pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase are loc după îndeplinirea actului, se va reține infracțiunea de înşelăciune. De asemenea, dacă traficantul de influență oferă bani sau alte foloase necuvenite funcționarului public pentru înde‐ plinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public, respectiv, pentru îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se va reține în concurs infracțiunea de trafic de influență cu infracțiunea de dare de mită”125

INFRACTIUNILE ASIMILATE CELOR DE CORUPTIE 125 M. Udroiu, op. cit., p. 358. 57

Aceste infracțiuni sunt reglementate în art. 10‐13 din Legea nr. 78/2000, republicată, textele cunoscând modificări recente prin Legea nr. 187/2012, intrată în vigoare la 1 februarie 2014. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din precitata lege, constituie infracțiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a is‐ trației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuții de conducere, de istrare, de gestionare, de executare silită, de reor‐ ganizare ori lichidare judiciară; b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii sau neurmărirea, conform legii, a respectării destinației subvențiilor; c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice. Subiectul activ al infracțiunilor reglementate de art. 10 este unul calificat, fiind reprezentat de persoana care are atribuții de conducere, de istrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară. “În ceea ce priveşte infracțiunea reglementată de art. 10 lit. a), din modul de redactare a textului de lege rezultă că latura obiectivă a infracțiunii o reprezintă acțiunea de a stabili o valoare diminuată, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, fapta fiind săvârşită de cei care au atribuții de conducere, de istrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară. Pentru a avea valență juridică infracțională 58

este necesar ca actul de conduită ilegală să fie opera voinței directe a făptuitorului, prin care acesta prevede rezultatul acțiunii şi urmăreşte producerea acestuia, legiuitorul condiționând existența infracțiunii de existența unui scop, incluzându‐l expres în conținutul infracțiunii, acesta fiind de a obține pentru sine sau pentru altul bani, bunuri ori alte foloase necuvenite”126 În cazul infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. b), elementul material constă fie în acțiunea de acordare a unei subvenții cu încălcarea normelor legale, fie în inacțiunea de neurmărire, conform legii, a respectării destinației subvențiilor. Prin subvenții se înțelege o formă de transferare scriptică de sume de bani în cadrul capitolului de cheltuieli curente al unui buget de la acesta către alți ordonatori de credite, prin care se asigură funcționarea instituțiilor publice, desfăşurarea activității unor societăți comerciale cu capital de stat, a unor servicii publice, în genere, pentru asigurarea unor programe domeniale, pentru satisfacerea unor necesități de natură economică, socială sau de mediu, pentru achitarea unor datorii restante sau curente, pentru executarea de lucrări şi activități de interes pentru comunitățile locale, finanțarea formațiunilor politice, a acțiunilor cu caracter ştiințific sau socio‐cultural, finanțarea unor programe şi proiecte interetnice sau pentru acoperirea unor diferențe de prețuri şi tarife. În ceea ce priveşte infracțiunea prevăzută de art. 10 lit. c), elementul material constă în utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice. Art. 11 din Legea nr. 78/2000 incriminează fapta persoanei care, având sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat, îndeplineşte pentru acesta vreo însărcinare, intermediază ori înlesneşte efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare ori participă cu capital la un asemenea operator economic, dacă fapta este de natură a‐i aduce direct sau indirect un folos necuvenit, pedeapsa fiind închisoarea de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită într‐un 126 D. Ciuncan, Prevenirea, descoperirea şi sancționarea faptelor de corupție. Legea nr. 78/2000 adnotată şi comentată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 229. 59

interval de 5 ani de la încetarea însărcinării, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Textul art. 11 a fost modificat de art. 79 pct. 7 al Legii nr. 187/2012, căpătând o exprimare mult mai clară. El reglementează o variantă tip a infracțiunii în alin. (1) şi o variantă atenuată în alin. (2), în acest caz, împrejurarea care atrage răspunderea atenuată ținând de momentul la care este săvârşită fapta, respectiv, „într‐un interval de 5 ani de la încetarea însărcinării” Subiectul infracțiunii este unul circumstanțiat, fiind reprezentat de persoana care are „sarcina de a supraveghea, a controla, a reorganiza sau a lichida un operator economic privat”, acesta având, de regulă, calitatea de funcționar public, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen. Art. 12 prevede ca infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani următoarele fapte: a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale; b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații. Ca şi în cazul infracțiunii reglementate de art. 10 din aceeaşi lege, existența infracțiunii este condiționată de existența unui scop, reprezentat de obținerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Art. 13 prevede că este infracțiune fapta persoanei care îndeplineşte o funcție de conducere într‐un partid, într‐un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani. Infracțiunea are un subiect activ calificat, putând comite infracțiunea doar o persoană care îndeplineşte o funcție de conducere în cadrul persoanelor juridice expres prevăzute de textul de incriminare şi anume: într‐un partid, într‐un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial. 60

Art. 13 nu conține o incriminare distinctă, agravând răspunderea penală pentru infracțiunea de şantaj prevăzută de art. 207 C. pen., în cazul în care în comiterea acesteia „este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1”, limitele speciale ale pedepsei fiind majorate cu o treime. Art. 15 din Legea nr. 78/2000, republicată prevede că în cazul tuturor infracțiunilor asimilate celor de corupție tentativa se pedepseşte.

Concluzii Corupția în România este un fenomen generalizat care cuprinde toate structurile și nivelurile societătii românești. Corupția este o abatere de la moralitate, de la datorie, o incălcare 61

a limitelor sociale , dar ceea ce m-a interesat în mod deosebit în această lucrare este că ea reprezintă o abatere de la lege. Corupția imbracă aspecte penale prin luarea și darea de mită, traficul de influentă și primirea de foloase necuvenite care poate fi o problemă destul de controversată și presupune o formă de abuz de încredere, în general unul care implică puterea publică, în scopul obținerii unor beneficii private, ce deseori- dar în nici un caz întotdeauna- iau formă banilor. Corupţia începe cu ascunderea sau deformarea realităţii pentru a obţine anumite rezultate la care nu se poate promovând adevărul si continuă cu sistemul clientelar de plasare pe posturi si promovare pe alte criterii decât cele onestitate, competenţă si cinste. Urmată de darea si primirea de foloase patrimoniale sau de altă natură pentru obţinerea unor drepturi cuvenite, într-un stadiu superior al dezvoltării rapide a corupţiei se recurge la darea si primirea acestor foloase pentru obţinerea unor drepturi ori avantaje necuvenite. De-a lungul ultimilor cinsprezece ani, noile dovezi și teoriile au arătat că, corupția tine pe loc si chiar întârzie și dezvoltarea politică și economică creand asupra obiectului corupt o imagine groteasca si lipsita de morala. Spre deosebire de perspectivele functionaliste, aceste observații se concentrează mai degrabă asupra proceselor concrete și a consecințelor sistematice, măsurabile decât supra acțiunilor precise sau ipotetice private individual. Falsurile în înscrisuri infătisează un fenomen în mișcare și se constată o dezvoltare continua a gradului lor de pericol, acestea aducând daune unor cercuri de relaţii sociale foarte diferite: sistemului financiar, activității diferitelor organizaţii. Consider ca este cu atat mai necesara revenirea asupra studiului acestor infracțiuni cu cât uneori aceste infractiuni din pacate se săvârşesc deseori în scopul comiterii sau ascunderii altor infracţiuni, cum ar fi delapidarea, înşelăciunea, ceea ce evident duce la accentuarea gradului lor de pericol social. O idee de combatere a astor infractiuni ar fii incurajarea si asigurarea resurselor necesare grupurilor de lupta impotriva coruptiei reprezinta un mic pas ce ar ajuta in lupta cu eradicarea coruptiei, in acelasi timp lansarea ideii de combatere a corupţiei ca idee naţionala, care ar uni, întări şi direcţiona toate forţele sănătoase ale societăţii. 62

In continuarea listei de propuneri pentru combaterea acestor infractiuni organizarea unor campanii la nivel naţional în scopul conştientizării de către societate atat a daunelor economice cat şi sociale provocate de comiterea infractiunilor de fals si uz de fals, sanctionarea detinerii echpamentelor tehnice destinate falsificarii actelor de identitate deoarece legislatia noastra (comparativ cu legislatia Germaniei sau a Spaniei) nu sanctioneaza detinerea de materiale sau instrumente destinate comiterii acestei infractiuni. O alta propunere ar fii aceea de a fi sanctionata procurarea unui inscris oficial falsificat sau intermedierea obtinerii acestuia, deoarece nu sunt putine cazurile in care cei care intermediaza obtinerea unor astfel de acte au doar calitatea procesuala de martori, aspect ce incurajeaza din pacate un astfel de comportament in ideea ca nu se pot lua masuri impotriva acestor actiuni, contrar Frantei, Germaniei sau Spaniei unde procurarea de inscrisuri oficiale reprezinta o infractiune distincta si se pedepseste chiar si folosirea pe teritoriul tarii a oricarui inscris procurat din orice stat al Uniunii Europene. In continuare cred ca necesara studierea de către funcţionarii publici a actelor normative ce reglementează activitatea lor, precum şi a normelor ce ţin de responsabilitatea pentru mituire şi trafic de influenţă dar si ridicarea imunităţii unui şir de funcţionari publici reglementate prin lege, imunitate care nu permite documentarea activităţilor ilegale şi tragerea la răspundere penală a persoanelor corupte. Pentru evitarea cedarii ispitei de a comite trafic de ifnfluenta sau alte infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie consider obligarie crearea unui sistem de absoluta transparenţă (practica, nu doar teoretica) în activitatea de eliberare a licenţelor, acordare a serviciilor, colectare a impozitelor şi taxelor, organizarea concursurilor etc

Bibliografie 1. Dr. Pavel Abraham, Coruptia, Editura Detectiv 63

2. DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996 3. Zamfir, Catalin; Vlasceanu, Lazar- Dictionar de Sociologie, Editura Babel 4. Banciu Dan, Radulescu Sorin- Coruptia si crima organizata in Romania, Ed. ContinenXXI, Bucuresti, 1994 5. Interpol’s contribution to the fight against corruption, Roma/Milan, 2000, 6. COORDONATOR General de brigadă dr. CRÎNGUŞ Ion, Maior DRAGOMIR Ilie, Căpitan NIŢU Adrian, Locotenent BOALBEŞ Marian, ÎNDRUMAR DE CRIMINALISTICĂ PENTRU JANDARMI, Editura Ministerului Internelor şi Reformei istrative BUCUREŞTI, 2008 7. B.Innes, Falsuri si contrafaceri, trad. In ln. romana de Petru Ionescu, Valentin Cristian Vlad, Andreea Chifu, ed. Mladinks knjiga, Bucuresti 8. Nicoleta-Aurelia Privantu, Falsuri in inscrisuri, ed C.H.Beck, Bucuresti 2013 9. Adunarea izvoarelor vechiului drept romanesc scris, Legiuirea Caragea, Ed. Critica 10. I. Neagu, Teza de doctorat 11. M.Of.nr.65 din 18 martie 1936 12. N.M.Sotir. Condicele penal adnotat cu jurisprudenta romana, Institutul de Arte grafice si Editura Minerva, Bucuresti, 1900 13. C.GR.C. Zotta, Codul Penal “Regele Carol II”, Tipografia Tirajul, Bucuresti, 1937 14. C.Viforeanu, E. Petit, N.I.Tanoviceanu, Codul Penal Regele Carol al II-lea, ed. A II-a, revazuta si corectata, Ed.”Adevarul” S.A.,Bucuresti, 1936 15. H.Donnedieu de Vabres, Essai Sur la notion du prejudice dans la theorie generale du faux documente (eseu asupra notiunii de prejudiciu in teoria generala a falsului documentar), Paris, 1943, P.67, citat de V. Papadopol, loc.cit 16. T.Mrejeru, B.Mrejeru, Probele in procesul penal. Aspect teoretice si jurisprudenta in materie, Ed. Universal Juridic, Bucuresti 17. M.Of.nr 429 din 31 iulie 2001 18. D. Ciuncan, Prevenirea, descoperirea şi sancționarea faptelor de corupție. Legea nr. 78/2000 adnotată şi comentată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009 19. C.A.Timisoara, Sectia penala, decizia nr. 149/A/2004, cit. supra, 20. Trib. jud. Timis, Sectia penala, decizia nr 168/1972, in RRD nr. 7/1972, p. 147-150

64

21. C.S.J., Sectia penala, decizia nr 660/2002, in B.J.C.D. pe anul 2002 Ed. All Beck Bucuresti, 2003, p.504-505, in Curierul Judiciar nr 5/2003, p. 107-108 22. pe www.scj.ro 23. C.A. Cluj, Sectia penala si pentru cauze cu minori, decizia nr.456/2002,in B.J.C.P.J. pe anul 2002, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p.512-513. 24. Trib.jud. Constanta, Sectia penala, decizia nr 937/1987 in RRD nr.2/1988. 25.Codul penal adnotat- T, D.Pavel, G.Antoniu, S. Danes, Gh. Daringa, D.Lucinescu, Vasile Papadopol, D.C. Popescu, V. Ramureanu, Codul penal comentat si adnotat. Partea speciala, vol. II, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1977. 26. Dorin Ciuncan, Legea nr.78 din 8 mai 2000, Prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, Comentarii si jurisprudenta Editia a II-a, revazuta si adaugita., Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2015. 27. Codul penal comentat, vol. I – M. Basarab, V. Pasca, Gh. Mateut, C. Butiuc, Codul penal comentat. Partea generala, vol. I, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007. 28.Codul penal comentat, vol. II – M. Basarab, V. Pasca, Gh. Mateut, T. Medeanu, C. Butiuc, M. Badila, R. Bodea, P. Dungan, V. Mirisan, R. Mancas, C. Mihes. Codul penal comentat. Partea speciala, vol. II, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008. 29. E. Stancu, Tratat de criminalistica, ed. A III-a revizuita si adaugita, Ed. Universul Juridic Bucuresti, 2004. 30. V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, R. Stanoiu, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Partea speciala, vol. IV, ed. A II-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003. 31. C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache, N. Bogdan Bulai, C. Mitrache, Institutii de Drept penal. Curs selective pentru examenul de licenta, Ed, TREI, Bucuresti, 2008.

65