Farma 176b6u

I.INTRODUCERE Antibioticele reprezinta un grup de medicamente capabile sa distruga si sa stanjeneasca multiplicarea unor anumite organisme patogene,implicate etiologic in variate boli si sindroame infectioase.Aceste medicamente au actiune antimicrobiana specifica si selectiva;in doze terapeutice,ele nu lezeaza (spre deosebire de entiseptice si dezinfectante),celulele organismului gazda. Antibioticele sunt produse in marea lor majoritate de variate mucegaiuri(ciuperci)din sol.Astfel,penicilinele si cefalospurinele sunt extrase din ascomicete(in special fungi din genul Penicillum),iar amino glicozidele,macrolidele,tetraciclinele,cloramfenicolul,lincomicinele sunt extrase din actinomicete(in special din genul Streptomyces).Un grup restrans de antibiotice,ca polimixinele si bacitracina,sunt produse de bacterii din genul Bacillus. Chimioterapicele antimicrobiene sunt substante chimice preparate prin sinteza;ele sunt alaturate grupului antibioticelor,deoarece exercita o activitate similara,in mod selectiv asupra microorganismelor patogene.In functie de provenienta se face distinctia intre antibiotice(substante antimicrobiene extrase din culture de mucegaiuri)si chimioterapice(substante antimicrobiene obtinute prin sinteza chimica). Producerea unui antibiotic pe cale biologica(extractie)sau pe cale chimica (sinteza)este decisa astazi mai mult de considerente de rentabilitate.Din aceste motive toate substantele cu actiune antimicrobiana sa fie sub termenul generic de antibiotice,utilizarea lor in therapeutica antiinfectioasa constituind antibioticoterapia. Antibioticoterapia reprezinta practica tratamentelor cu antibiotice si chimioterapice antimicrobiene(cu actiune pe bacterii,chalamidii,rikhettsii,miciplasme si fungi).

DENUMIREA COMUNA INTERNATIONALA: Fiecare antibiotic sau chimioterapic are o denumire comuna internationala(D.C.I.),acelasi pentru toate preparatele comercializate indigene sau straine,care trebuie cunoscuta si folosita atat in limbajul medical,cat si in publicatiile stiintifice(echivalenta comerciala fiind indicate intre paranteze). Pentru a avea circulatie in toate limbile,expertii O.M.S. au formulat D.C.I. in limba latina:la noi,termenii au fost preluati in fonetica si ortografie romaneasca.De exemplu:Ampicillinum(latina)-ampicilina(romana).

ACTIUNEA BACTERIANA EFECTUL BACTERICID SI BACTERIOSTATIC: Antibioticele au efect bactericid,ceea ce inseamna distrugerea bacteriilor,fie efect bacteriostatic,ceea ce inseamna oprirea multiplicarii bacteriene. Obtinerea unui efect sau al altuia depinde,la bolnav de urmatorii 3 factori principali: a)modul de actiune a antibioticului asupra metabolismului bacterian; b)stadiul de dezvoltare a "L",sferoplasti,protoplasti);

bacteriei(forme

vegetative,spori,faza

de

latenta

sau

de

multiplicare,forme

c)concentratia efectiva de antibiotic realizata la nivelul conflictului dintre bacterie-organism-gazda(in sange in tumori,in focarele de infectie). Folosirea unui antibiotic bacteriostatic poate fi suficienta pentru obtinerea vindecarii in infectii usoare sau medii sau in boli clinice(boli cu tendinta spontana de vindecare),deoarece,dupa oprirea multiplicarii bacteriilor,organismul completeaza actiunea antibioticului,prin declansarea mecanismelor proprii de aparare antiinfectioasa. Antibioticele bacteriostatice mai frecvent folosite sunt:tetraciclinele,cloramfenicolul,eritromicinele si sulfamidele.

Folosirea unui antibiotic bactericid este absolut necesara in urmatoarele situatii:infectii bacteriene severe sau (si generalizate cu focare septice multiple),bronhopneumonii,meningite; -infectii bacteriene cu focare greu sterilizabile(endocardite,osteomielite,tromboflebite,tuberculoza); -infectii bacteriene cronice sau cronicizare(angiocolite,pielonefrite,metroanexite,pelviperitonite,osteoartrite)

cu

tendinta

de

Antibioticele bactericide cel mai frecvent folosite sunt cuprinse in 2 grupuri principale: -penicilinele(penicilina G si V,oxacilina,carbenicina,ampicilina)si cefalosporinele; -aminoglicozidele(streptomicina,kanamicina,gentamicina). -prin asocierea unui antibiotic din primul grup(peniciline)cu altul din al doilea grup(aminoglicozide)se realizeaza un efect sinergic batericid. Alte antibiotice bactericide de uz comun sunt: -rifampicina,cele mai multe tuberculostatice, -clotrimoxazolul,polimixinele si antifunginele.

DIAGNOSTICUL INFECTIILOR:

CLINIC

SI

BACTERIOLOGIC

AL

Succesul unui tratament cu antibiotice este conditionat de un diagnostic cat mai bacteriologic. Diagnosticul clinic este rezultanta unei anamneze epidemiologice(existenta de focare epidemice intra sau extra spitalicesti,starea de receptivitate de imunitate a bolnavului,obtinuta prin imbolnaviri anterioare,imunoglobuline sau vaccinari specifice),cu un examen clinic complet. Diagnosticul clinic este uneori suficient in bolile specifice transmisibile,cu un tablou clinic caracteristic,ca de exemplu:scarlatina,erizipel,tuse convulsiva,tifos,pneumonie.In aceste situatii,terapia cu antibiotice poate fi instituita imediat fara sa se mai astepte canfirmarea bacteriologica.

DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC: Diagnosticul bacteriologic este necesar in situatiile in care tabloul clinic nu este caracteristic pentru un agent patogen bine determinat,in care pot fi implicati etiologic variati agenti patogeni(infectii genitorurinare,meningite,septicemia,endocardite).

HEMOCULTURA: Hemocultura are drept scop cultivarea,izolarea si identificarea bacteriilor patogene din sange,practicandu-se ori de cate ori exista suspiciunea sau evidenta unei infectii bacteriene generalizate sau cu potential de generalizare. Hemocultura trebuie practicata in urmatoarele situatii clinice: -stari febrile prelungite

-septicemii,endocardite bacteriene,bacteriemii septice,abcese,flegmoane,fruncule,otite,angine,pneumonii,

ocazionale(generate

de plagi

meningite,infectii biliare,infectii genitor-urinare etc.) -boli transmisibile specifice de tip septicemic(febra tifoida,pesta,infectie carbunoasa).

EXUDATUL NAZOFARINGIAN: Recoltarea se face cu tampoane sterile montate in eprubete de protectie,se recolteaza tampoane,unul este incarcat cu exudatul de pe mucoasa nazala,iar celalalt de pe mucoasa amigdalelor si a rinofaringelui posterior.Recoltarea trebuie facuta anterior unui pranz. Clinicianul trebuie sa indice laboratorului suspiciunea clinica(streptococ,stafilococ,bacilli difterici).

ANTIBIOGRAMA Antibiograma este metoda de laborator,prin care se apreciaza sensibilitatea sau existenta la antibiotice a germenilor patogeni,cultivate din produse patologice,recoltate de la bolnavi cu infectii bacteriene. Antibiograma este indicata in acele infectii bacteriene determinate de germeni cu tulpini care prezinta sensibilitate variabila la antibiotice(tulpini rezistente),si anume: -septicemii,endocardite,meningite,peritonite; -infectii bacteriene acute localizate,cu tendinta de cronicizare(supuratii pulmonare,infectii biliare,genitale si urinare,osteomielita); -infectii intra-spitalicesti cu germeni de spital:complicatii septice postoperatorii,bronhopneumonii,avort septic,toate determinate de germeni rezistenti la antibiotice uzuale(stafilococi,proteus,colibacili, pioceanic,klebsiela,enterobacter). -infectii bacteriene severe la bolnavii malnutritie,neoplasme,diabet,ciroze,SIDA,etc.)

cu

stare

de

imuno-deprimare,congenitala

dobandita(in

REACTII ADVERSE ALE ANTIBIOTICELOR: "Daca toate medicamentele folosite acum s-au arunca in fundul marii,ar fi cel mai bine pentru omenire si cel mai rau pentru pesti". "Un medicament lipsit cu totul de toxicitate este o absurditate farmacologica". "Atunci cand prescrie antibiotice,medicul zilei de astazi trebuie sa se gandeasca la viitorul medicinei de maine". In urma istrarii antibioticelor si chimioterapicelor,pot survenii numeroase reactii adverse,de intensitate si gravitate variabila,de la o simpla intoleranaa locala pana la socul anafilactic mortal.O parte din aceste reactii sunt ireversibile tinanad de toxicitatea acuta si mai ales de toxicitatea cronica a unor antibiotice de care totusi terapia nu se poate dispersa.

TOXICITATEA NEFROTOXICITATEA:

Efectul nefrotoxic duce la insuficienta renala acuta sau cronica,observata dupa istrarea parenterala a numeroase antibiotice:cefaloridina,streptomicina,kanamicina,polimixina,vancomicina si in mai mica masura,sulfamide,tetraciclina,cloramfenicol,gentamicina.Prezenta insuficientei renale duce la acumularea acestor antibiotice in sange,generand efectul ototoxic. Efectele nefrotoxice ale anumitor antibiotice se pot evita,folosindu-se cu mult discernamant,numai in infectii severe determinate de germeni sensibili. Durata tratamentelor parenterale in cazul antibioticelor nefrotoxice,trebuie sa fie cat mai scurta(maximum 1421 de zile in cazul aminoglicozidelor). Nu trebuie insa sa fie exagerat pericolul unor antibiotice de mare valoare in infectiile cu germeni de spital,cum sunt gentamicina,tobramicina sau amikacina. Daca se respecta dozajul si se asigura o diureza buna,aceste antibiotice pot fi istrate fara risc,timp de 3-6 saptamani in septicemie si in endocardite cu germeni sensibili.

HEPATOTOXICITATEA: Hepatotoxicitatea se manifesta prin modificari ale valorilor testelor de citoliza(transaminaze)si mai grav,prin icter colestatic,fie prin sensibilizare.Acest efect a fost semnalat dupa istrarea de:izoniazida,rifampicina,tetracycline"perinate",etiolate de eritromicina,acid nalixidic.

SENSIBILIZAREA LA ANTIBIOTICE: Sensibilizarea la antibiotice reprezinta,alaturi de toxicitate cel mai reductabil pericol al acestor medicamente.Apare,de predilectie,fata de acele antibiotice,care au in prezent sau au avut in trecut cea mai larga utilizare,ca:penicilina,streptomicina,sulfamide,ampicilina si chimioterapice urinare.Deci cu incidenta mai redusa,practic,sensibilizarea poate sa apara fata de oricare dintre antibioticele sau chimioterapicele folosite,fenomenul fiind imprevizibil,sau direct proportional cu numarul de tratamente cu medicamentele respective. Sensibilizarea tine de un factor individual,aparand mai ales la persoanele alergice sau care prin profesia lor,manipuleaza in mod curent aceste substante. Manifestarile clinice ale sensibilizarii la antibiotice sunt variate si anume:febra,urticarie,edem angioneurotic,sindrom de tip"boala serului",dermatita,eritrodermii,fotosensibilitate,conjunctivite,rinite alergice,astm bronsic,fibroza pulmonara,nefrita,manifestari hematologice.

SOCUL ANAFILACTIC LA ANTIBIOTICE: Socul anafilactic la antibiotice apare mai frecvent la penicilina G,si la alte peniciline si mai rar la streptomicina.Fata de numarul mare de tratamente,socul anafilactic reprezinta o reactie adversa posibila si extrem de grava,dar,din fericire foarte rara(1/100000). Reactiile alergice la peniciline apar mai des in cursul tratamentelor prelungite,asa cum sunt tratamentele pentru sifilis.Cazurile cu soc apar de obicei dupa injectari parenterale(i.m,i.v)si rar dupa istrare orala.

PREVENIREA SOCULUI ANAFILACTIC LA ANTIBIOTICE: a)masurile cu caracter general privesc preintampinarea starii de sensibilitate a populatiei fata de antibioticele,care determina mai frecvent soc anafilactic si anume:evitarea tratamentelor inutile,interzicerea aplicarii locale de peniciline sau de streptomicina(pomezi,paste,crème,pulberi,tablete de supt,aerosoli),renuntarea la asocierea penicilina+streptomicina(riscul de sensibilizare se dubleaza)

b)masuri de caracter special in scopul prevenirii socului anafilactic la persoane deja sensibilizate.Ori de cate ori se prescrie un tratament cu peniciline sau cu streptomicina trebuie sa se depisteze,in prealabil printr-o anamneza insistenta,existenta unei sensibilizari anterioare.

TRATAMENTUL SOCULUI ANAFILACTIC: Socul anafilactic la antibiotice apare brusc la 15 secunde-5 minute,dupa injectarea de antibiotice.De obicei dupa penicilina G,cu stare de rau general,agitatie,dispnee(prin bronhospasm si laringospasm),uneori cu crize asfixice,palpitatii si instalarea rapida a starii de colaps(prabusire tensionala,racirea extremitatilor,cianoza). Pentru combaterea celor doua insuficiente acute(respiratorie si circulatorie),se iau ca maxima rapiditate urmatoarele masuri: a)se intrerupe imediat ul cu antibiotice;daca injectarea s-a facut intr-unul din membre,se aplica garou deasupra locului de injectare. b)bolnavul este culcat,degajat de haine intr-o camera cu ferestrele deschise,cu extremitatile inferioare acoperite cu o patura,capul este flectat dorsal si se aspira secretiile prin sonda nazala.Se fac aerosoli cu nafazolina(Rinofug),sau cu un alt vasoconstrictor(Alupent,Bronhodilatin) c)concomitent se injecteaza intramuscular 1/2fiola de adrenalina 1%0 si intravenos o fiola de efedrina si una de aminofilina(miofilin),dupa care se introduce in bolus intravenos 300mg de hemisuccinat de hidrocortizon la adult. d)perfuzie intravenoasa rapida cu solutii izotone glucozate clorurate si cu inlocuitori de plasma(Dextran,Marisang).Daca tratamentul este energic si precoce,marea majoritate a bolnavilor sunt salvati in cateva ore. Medicamentul care a declansat socul nu mai trebuie istrat bolnavului respectiv niciodata,sub nici un motiv.

ALEGEREA ANTIBIOTICULUI IN FUNCTIE DE AGENTUL PATOGEN

AGENT PATOGEN 1 Actinomyces

PRIMA ALEGERE 2 Penicilina G

Bacillus anthracis

Penicilina G

Bacteroides fragilis

Metronizadol

Bordetella pertussis

Eritromicina Macrolide noi Tetraciclina Celtriaxona

Borrelia burgdorferi

Borrelia recurrentis Brucella

Tetraciclina Doxiciclina Tetraciclina

ALTERNATIVE 3 Tetraciclina Clindomicina Tetraciclina Macrolide Cefotixina Cefotetan Moxalactam Cindomicina Amoxicilina Penicilina G Penicilina V Amoxicilina Macrolide Penicilina G Rifampicina

Campylobacter Jejuni Chlamydia Clostridium perfringens Clostridium tetani Clostridium difficile

Streptomicina Macrolide Tetraciclina Doxiciclinas Penicilina G

Cotrimoxazol Tetraciclina Fluorchinolone Macrolide Fluorchinolone Tetraciclina

Penicilina G+ Ser antitoxic Vancomicina(oral)

Metronidazol Cefoxitina Clindomicina Metronidazol

II.MACROLIDE SI LINCOMICINE Macrolide: ERYTHROMYCINUM:ERITRO 200(pulbere pentru suspensie interna 2,4g,comprimate 200mg) ERITROMICINA(comprimate 200mg) ERITROMICINA(etilsuccinat),(pulbere pentru suspensie interna 2g) ERITROMICINA(lactibionat),(pulbere pentru solutie injectabila) ERITROMICINA(propionil),(comprimate 200mg) ERYHEXAL(suspensie interna 200mg/5ml) ERYTHRODAR(comprimate 250mg) NOVO-RYTHRO ETHYL SUCCINATE(pulbere pentru suspensie interna 200/400mg/5ml) PORPHYROCIN(comprimate 250 sau 500mg) PROPIONAT DE ERITROMICINA(comprimate 200mg) ERITROACNOL(unguent 1,2g/100g)

ROXITROMICINUM:RULID(comprimate filmate a 150mg,300mg) JOSAMICINUM:WILPRAFEN(comprimate de 500mg;suspensie

150mg/5ml) CLARITHROMYCINUM:KLACID(comprimate filmate 250mg;500mg),(pulbere injectabila i.v.500mg) CLARITROMICINA(suspensie uz pedriatic 125mg/5ml) DIRITHROMICINUM:DYNABAC(drajeuri 250mg) AZITROMYCINUM:SUMAMED capsule 250mg;tablete 125mg;500mg Pulbere pentru suspensie orala 100mg/5ml)

SUMAMED FORTE pulbere pentru suspensie 200mg/5ml) SPIRAMICINUM:ROVAMYCINE(comprimate 1,5 M.U.I.(500mg) si a 3 M.U.I.)

LINCOMICINE CLINDAMYCINUM:DALACIN(crema 100g contine 2g clindamicina) CLINDACIN(capsule) KLIMICIN(capsule) LANACINE(capsule) LINCOMYCINUM:

LINCOCIN(solutie injectabila 300mg) LINCOCIN(capsule 500mg,sirop50mg/1ml;solutie injectabila 300mg/1ml) LINCODAR(capsule 500mg) NELOREN(solutie injectabila 300mg/1ml,capsule 250mg,500mg,sirop250mg/5ml)

III. MACROLIDE Familia macrolidelor,avand "cap de serie" eritromicina,descoperita in 1952,are ca structura chimica de baza un inel lactonic de dimensiune variabila,legat prin legaturi glicozidice de structuri zaharidice sau/si aminozaharidice. In ultimii 15 ani,introducerea in practica terapeutica a unui mare numar de macrolide naturale sau de semisinteza a impus o noua clasificare prezentata in tabelul 2VII(Elisabeta Benea,Terapeutica,1995,1.22).Dupa aceasta clasificare se impart in macrolide adevarate,azalide si sinergistine. Macrolidele adevarate pastreaza structura clasica cu inel lactonic legat,prin legaturi glicozidice,de structuri zaharidice si/sau aminozaharidice.La randul lor,se clasifica,in functie de modalitatea de obtinere,in macrolide naturale si de semisinteza si in functie de numarul atomilor care intra in componenta inelului lactonic(cu 14,15,16,sau 17 atomi). Azalidele constiuie o subgrupa a macrolidelor,diferentiinde-se de acestea prin insertia unui grup aminometil la inelul lactonic.Insertia se face in pozitia 8 sau 9,pentru azalidele cu 15 atomi la inelul lactonic,si in pozitia 10,pentru cele cu 14 atomi.Sinergistinele apartin,chimic si prin aspectul lor de activitate,familiei macrolidelor. Ele au o structura chimica complexa cu 2 molecule,dintre care una este lactona,asemanatoare macrolidelor adevarate.Alt criteriu de clasificare este ordinea introducerii in practica terapiei:macrolide "vechi"(eritromicina,oleandomicina,josamicina si spiramicina)si macrolide"noi"(roxitromicina,diritromicina,claritromicina,fluritromicina,azitromicina,rokitamicina).

A.MACROLIDELE VECHI Dintre macrolidele "vechi" oleandomicina(inel lactonic cu 14 atomi) si josamicina(derivate natural cu 16 atomi la inelul lactonic)nu mai sunt folosite.Au spectrul de activitate si proprietati farmacocinetice asemanatoare cu ale eritromicinei. Eritromicina este prima macrolida introdusa in terapie,pastrandu-si o buna activitate pana in prezent. Mecanismul de actiune consta in inhibarea sintezei ribozomiale a proteinelor bacteriene.O singura molecula de atb. se leaga de subunitatea 50 S ribozomiala,determinand o blocare a reactiilor de transpepidare si/sau translocatie.Efectul este bacteriostatic la nivelurile terapeutice,dar o activitate bactericida se poate obtine la niveluri mari de atb.Pentru unele bacterii,eritromicina interfereaza cu legarea ribozomiala a altor macrolide,a lincosamidelor si a cloramfenicolului.Acest mechanism de actiune este valabil pentru toate macrolidele.

Spectrul de activitate este larg,putand inhiba bacterii gram-pozitive si gram-negative,actinomicete si treponeme,Mycoplasma,Chlamydia si Rickettsia.Rezistenta la eritromicina si la alte macrolide,mediate cromozomial sau plasmidic,apare prin trei mecanisme principale: *-scaderea permeabilitatii peretelui bacterian pentru atb.(prezenta la enterobacterii,dar si la Str. Viridans); *-modificarea tintei de actiune prin alterarea subunitatii ribozomiale streptococci,stafilococi,pneumococi,difterie,Listeria,Legionella,E. Coli,Bacteroides fragilis.);

50

S(la

*-inactivarea prin hidroliza enzimatica(esteraza codificata plasmatic,mai frecventa la enterobacterii); Rezistenta primara la eritromicina apare rar la pneumococ si streptococ,dar relativ frecvent la stafilococ(530%)si la enterococ(10-20%).Este intalnita rareori la Campylobacter Mycoplasmas pneumoniae si Ureaplasma.Gonococii rezistenti la peniciline sunt,in general,rezistenti si la eritromicina. In ultimii ani,se inregistreaza o crestere a rezistentei la pneumococi si la streptococi grupa A.

PROPRIETATI FARMACO-CINETICE Pe cale orala,eritromicina este absorbita predominant in duoden.Biodisponibilitatea orala este insa stabila si dependenta de produs,de stabilitate in mediul acid gastric,de continutul tractului gastrointestinal,de forma galenica. Eritromicina lactobionat si glucoheptonat sunt preparate care se istreaza pe cale intravenoasa,realizand niveluri serice superioare in infectii severe cu germeni sensibili. Eritromicina patrunde bine in majoritatea tesuturilor si a componentelor lichidiene,cu exceptia LCR;se concentreaza in macrophage in polimorfonucleare.Se concentreaza in ficat si se elimina prin bila.Eliminarea urinara este redusa,realizand totusi nivel eficient terapeutic in infectiile urinare cu germeni sensibili.Este rapid metabolizata hepatic. Reactiile adverse sunt lipsite de gravitate(exceptand colita pseudomembranoasa) si apar cu o frecventa redusa.Icterul colestatic s-a observat dupa eritromicina esteolat. In general,eritromicina si celelalte macrolide "vechi" sunt atb. in inlocuire la bolnavii sensibilizati fata de peniciline(avand acelasi centru ca penicilina G).Spiramicina,este un produs natural cu 16 atomi la inelul lactonic. Spectrul de activitate este asemanator cu al eritromicinei,fiind insa de 16-32 de ori mai active pe stafilococ,de 8-16 ori pe streptococci grup A si de 4-8 ori pe pneumococ.In doze foarte mari,este activa pe Toxoplasma gondii.Toti bacilii gram-negativi sunt rezistenti. Spiramicina este utila in urmatoarele situatii: -infectii stafilococice usoare,cand alte atb antistafilococice se dovedesc ineficiente; -toxoplasmoza,cand pirimetamina este contraindicata; -infectii ale gingiilor si dintilor cu streptococci aerobi si anaerobi; -infectii cu Cryptosporidium in SIDA(eficacitate dubioasa). Se istreaza oral,in doza de 1-2g/zi.In toxoplasma,doza este de 3g/zi,timp de 4 sptamani,cu reluarea curei dupa un interval liber de 2 saptamani.

B.MACROLIDE NOI In

ultimul

deceniu,prin

modificari

in

structura

chimica

a

eritromicinei,au

aparut

macrolide

noi:roxitromicina,diritromicina,claritromicina,fluritromicina,azitromicina,rokitamicina.

Obtinerea prin semisinteza acestor atb a fost ameliorata in ceea ce priveste stabilitatea lor in mediul acid,hidrosolubilitatea,difuziunea tisulara si penetratia intracelulara,cat si in spectrul lor de activitate.Noile macrolide prezinta o serie de avantaje comparative cu macrolidele vechi,din care reies urmatoarele indicatii: -infectii ale cailor aeriene superioare si inferioare.In angine,eficienta este similara cu a eritromicinei ,dar in sinuzite,otite,BPOC acutizat pneumoniile atipice au o eficienta net superioara. -infectii cu microbacterii.Azitromicina,si mai ales,claritromicina au facut dovada eficacitatii lor in tratamentul infectiilor cu Mycrobacterium avium intracelulare din SIDA, eficiente si in tratamentul leprei. -toxoplasmoza.Claritromicina si azitromicina sunt eficiente in infectiile cu toxoplasma gondii.Actiunea lor este parazitostatica si nu paraziticida. -boala Lyme beneficiaza de un tratament cu azitromicina,dar cu dozele si durata optima de tratament nu sunt inca bine precizate. -infectii genitale cu Chlamydia. -profilaxia endocarditei bacteriene. -infectiile cu Helicobacter pylori beneficiaza de tratamentul cu claritromicina.

ROXITROMICINA: Este un derivat semisintetic al eritromicinei,avand un spectru de activitate similar.In vitro activitatea este mai redusa decat a eritromicinei.Multe tulpini de hemofili sunt rezistente.Absorbtia digestiva este buna.T 50=10 ore .Are o distributie tisulara buna,inclusiv in parenchimul pulmonar. Indicatiile clinice sunt aceleasi cu ale eritromicinei. Doza:150mg de 2ori/zi. Avantaje:doze mici si alungirea intervaluilui intre istrari(semidepozit)

DIRITROMICINA Derivat semisintetic al eritromicinei cu activitate antibacteriana similara.Absorbtia digestiva creste dupa istrarea de alimente.Este distribuita larg in tot organismul,realizand concentratii crescute.T50=44 de ore.Se istreaza oral in doza de 500mg/zi,intr-o singura doza/zi(preparat-depozit).

CLARITROMICINA Se deosebeste chimic de eritromicina,doar prin substitutia grupului hidroxil in pozitia 6 a inelului lactonic,cu o grupare OCH.Aceasta modificare structurala inbunatateste stabilitatea in mediul acid gastric.Spectrul de activitate este similar cu al eritromicinei;este mai activa pe Legionella,Chamydia si Mycobacterium avium,dar de 2 ori mai putin activa decat hemofili. Dupa absorbtia digestiva,are o difuziune rapida in tesuturi,realizand concentratii foarte bune,inclusiv in parenchimul pulmonar.T50=5ore.

Indicatiile clinice sunt aceleasi cu ale eritromicinei;in plus,se foloseste in infectiile cu Mycobacterium avium intracelulare,prezente in stadiile terminale ale SIDA.Doza:250mg de 2 ori/zi.

FLURITROMICINA. Are tot 14 atomi la inelul lactonic si un atom de fluor in pozitia 8.Activitatea antibacteriana este similara cu a eritromicinei.T50=2-8ore(2prize/zi)

AZITROMICINA: Este primul reprezentant din grupa ozalidelor(subgrupa a macrolidelor).Spectrul de actiune este similar cu al eritromicinei,dar extins asupra unor bacilli gram-negativi,cum ar fi E.Coli,salmonella,Shigela,Zersinia.Este de 48ori mai activa decat eritromicina pe hemofili si ganococis,dar are doar un sfert din activitatea eritromicinei pe stafilococi si 1/8-1/6 pe streptococci si pneumococi.Pare activa pe Toxoplasma gondii. Dupa absorbtia digestiva,realizeaza niveluri serice de 4 ori mai mari decat eritromicina.T 50=40-60 de ore.Concentratiile tisulare sunt de cateva ori mai mari decat cele serice concomitente.Ca rezultat al stocarii tisulare exceptionale si al eliminarii lente,azitromicina este excretata in urina timp de 4 saptamani dupaa intreruperea tratamentului. Doza initiala este de 500mg,apoi de 250mg la interval de 24 de ore(preparat-depozit).

ROKITAMICINA: Este un compus de sinteza cu 16 atomi la inelul lactonic.Are activitate superioara eritromicinei pe stafilococi,Legionella si Mycoplasma. Pristinamicina,virginamicina,aflate in uz terapeutic,au mecanismul de actiune identic cu al macrolidelor adevarate. Spectrul de activitate cuprinde cvasitotalitatea tulpinilor stafilococice,streptococci din grupele A,B,C,si G pneumococi.Enterococii sunt rezistenti la sinergistine in 25-60% din cazuri.Sunt foarte active pe meningococi si gonococci,hemofili,Legionella,Mycoplasma,Chlamydia,Rickettsia si pe unele specii de micobacterii.Anaerobii sunt sensibili la sinergistine.Rezistenta castigata la sinerigisme ramane inca un fenomen rar in clinica umana.

LINCOSAMIDE: Lincosamidele,lincomicina si clindamicina,au o structura chimica deosebita de a macrolidelor,dar cu spectru larg de activitate asemanator.In practica,au o utilizare limitata,din cauza reactiilor adverse,uneori redutabile. Reactiile adverse ale lincosamidelor sunt alergice(cutanate)si hematologice(leucopenie,neutropenie,purpura trombocitopenica,agranulocitoza).

toxice

Lincosamidele,dar in special clindamicina,sunt cel mai frecvent incriminate in aparitia colitei pseudomembranoase post-antibiotice,complicatie foarte grava,in care pot fi implicate Clostridium difficile,stafilococi meti-R,candida. istrarea I.V. in bolus este interzisa(hipotensiune,stop-cardiac),fiind premise perfuzii I.V. lente cu cel mult 1,2g/ora.

LINCOMICINA: Se istreaza oral si parentenal.Este activa pe streptococci(exceptand enterococul),pe stafilococii meti-R pe anaerobi gram-pozitivi si gram-negativi.

Indicatia principala a lincomicinei este reprezentata de infectiile cu stafilococ,in particular in localizarile osteoarticulare.Nu patrunde in LCR.Alta indicatie este profilaxia endocarditei infectioase la pacienti cu risc minor(alergie la penicilina G),supusi manoperelor dentare.

CLINDAMICINA: Are aceleati indicatii.Este preferata insa in infectiile severe cu Bacteroides fragilis(atb de electie,alaturi de metronidazol).

MACROLIDE ERYTROMYCINUM: FARMACOGRAFIE

ERITRO 200:Pulbere pentru suspensie interna 2,4g eritromicina baza;comprimate 200mg eritromicina baza. ERITROMICINA:comprimate 200mg eritromicina baza. ERITROMICINA ETILSUCCINAT:Pulbere pentru suspensie interna suspendabila eritromicina 2g. ERITROMICINA LACTOBIONAT:Pulbere pentru solutie injectabila. ERITROMICINA PROPIONIL:comprimate eritromicina 200mg eritromicina baza. ERYHEXAL:suspensie interna eritromicina 200mg/5ml. ERYTHRODAR:comprimate eritromicina 250mg. PROPIONAT DE ERITROMICINA:comprimate eritromicina baza 200mg. ERITROACNOL:unguent eritromicina 1,2g/100g

FARMACOGRAFIE

INDICATII:Tratamentul infectiilor cu microorganisme sensibile:infectii bronhopulmonare,ORL,cutanate,genitale,osoase.(strptococus pyogenes/streptococ hemolytic;streptococcus pneumoniae;hemophilus influenzae;staphilococus aureus/numeroase tulpini sunt rezistente;streptococcus pyogenes;mycoplasmapneumoniae;difterie;Chlamydia trachomatis;campylobacter jetus jejuni,bordetella pertussis,neisseria,sifilis,listeria;monocytogenes. DOZE SI MOD DE ISTRARE: Adulti:1,5-2g/zi,in 2-3 prize cu o jumatate de ora inainte de mese.In infectii grave,doza zilnica poate sa creasca la 4g/zi(divizate in 4 prize) Copii:in general 50mg/kg pe zi,si in 2-3 prize.In infectii grave se dubleaza doza. Sancrul primar,sifilisul secundar si latent(<1an).3-4g/zi.timp de 10-15 zile.

Infectii acute pelviene sau la 3 ore dupa masa:500mg I.V.,la 6h timp de 3 zile,urmate de 500mg oral de 2ori/zi(la 12 ore)timp de 7 zile.Uretrita gonococica 500mg de 2-3 ori /zi timp de 14 zile.In aplicatii locale de 2 ori/zi.Se va respecta cu strictete intervalul de 6 ore dintre prize,atat ziua cat si noaptea.

FARMACOTOXICOLOGIE Contra indicatii:Hipersensibilitate la antibioticele din clasa macrolidelor.Insuficienta hepatica grava.Nu se asociaza cu alcaloizi vasoconstrictori proveniti din secara cornuta,mai ales cu ergotamnia si dihidroergotamina.Prudenta la insuficienta renala,astm bronsic,sarcina. Reactii adverse:tulburari gastrointestinale:greturi,varsaturi,diaree,dureri abdominale,suprainfectie cu microorganisme rezistente la eritromicina,colestaza hepatica(greturi,varsaturi,dureri abdominale,febra,prurit,icter,eozinofilie);reactii alergice,hipoacuzii tranzitorii si reversibile. Conform F.R.X.

ERYTHROMYCINI ETHYLSUCCINAS Etilsuccinat de eritromicina Activitatea microbiologica este de cel putin 765 micro grame eritromicina (C37H67NO13)mg raportata la substanta uscata. Descriere:Pulbere cristalina alba,fara miros. Solubilitate:Usor solubila in acetone,alcool,chloroform si metanol,practic insolubila in apa. Identificare: -Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu etilsuccinat de eritromicina prin dispersie in parafina lichida. -Pe cromatograma de la "Eritromicina neesterificata" in dreptul punctului a,trebuie sa apara o pata asemanatoare cu pata principala corespunzatoare etilsuccinatului de eritromicina din dreptul punctului b. -3 mg etilsuccinat de eritromicina se dizolva in 2 ml acetone si se adauga 2 ml acid clorhidric;apare o coloratie portocalie care devine rosie apoi rosu-violet inchis.Se adauga 2 ml cloroform si se agita;stratul cloroformic se coloreaza in violet. Eritromicina neesterificata:Cel mult 5,0% Apa:cel mult 3,0% Reziduu prin calcinare:cel mult 0,3%g etilsuccinat de eritromicina se titreaza cu reactivul Karl Fischer. Impuritati

toxice:se

istreaza

pe

cale

orala

0,5

ml

suspensie

care

contine

eritromicina

(C37H67NO13)80mg/ml. Dozare:activitatea antibioticelor".

microbiologica.Se

determina conform prevederilor

de la

"Activitatea

microbiologica a

Sterilitate:etilsuccinatul de eritromicina trebuie sa fie steril.Se procedeaza conform prevederilor de la "Controlul sterilitatii". Conservare:In recipiente inchise etans,ferit de lumina,la cel mult 30grade.

Observatie:Stetilitatea se determina numai in cazul etilsuccinatului de eritromicina care se istreaza pe cale parenterala. Actiune farmacologica si intrebuintari:Antibioti

ERYTHROMYCINI LACTOBIONAS Lactobionat de eritromicina Contine cel putin 60% eritromicina raportat la substanta uscata. Descriere.Pulbere alba sau alb-galbuie,fara miros. Solubilitate.Solubil in apa si mentol,practic insolubil in eter.Solutia A. 1,0g lactobionat de eritromicina se dizolva in 15ml apa proaspat fiarta si racita si se completeaza cu acelasi solvent la 20 ml. Identificare: -Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu lactobionat de eritromicina prin dispersie in parafina lichida.

-La 10 mg lactobionat de eritromicina se adauga 1ml acid sulfuric; apare o coloratie rosu-brun. -5 mg lactobionat de eritromicina se dizolva in 2 ml acetone si se adauga 2 ml acid clorhidric;apare o coloratie portocalie care devine rosu-violet.Se adauga 2 ml chloroform si se agita;coloratia apare in stratul cloroformic. Aspectul solutiei:10 ml solutie A trebuie sa fie limpede si incolora.Dupa 4 ore o eventuala coloratie nu trebuie sa fie mai intensa decat coloratia unei solutii-etalon preparate din 0,025ml cobalt-E.c., 0,20 ml fer-E.c. si apa la 10 ml. Pierdere prin uscare:Cel mult 5,0%. Reziduu prin calcinare:Cel mult 2,0%. Impuritati hipotensive.Se istreaza intravenos 1 ml pe kilogram masa corporala dintr-o solutie care contine lactobionat de eritromicina 74,5 mg/ml in apa pentru preparatele injectabile. Sterilitate.Lactobionatul de eritromicina trebuie sa fie steril.Se procedeaza conform prevederilor de la "Controlul sterilitatii". Dozare:Eritromicina 0,25 g lactobionat de eritromicina se dizolva in 20 ml metanol,se adauga 30 ml dioxin, 0,1 ml albastru de timol in metanol si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/l in dioxin pana la coloratie violet(microbiureta). Activitate microbiologica: se determina conform prevederilor de la "Activitatea microbiologica a antibioticelor". Conservare: In recipiente inchise etans,ferit de lumina,cel mult 25ºC. Actiune farmacologica si intrebuintari: Antibiotic.

ERYTROMYCINI PROPIONAS Propionat de eritromicina Activitatea microbiologica este de cel putin 850 micrograme eritromicina/mg raportata la substanta uscata. Descriere:pulbere alba,fara miros,cu gust slab amar.

Solubilitate:Usor solubil in acetone si alcool absolut,foarte greu solubil in apa. Identificare: * Spectrul in infrarosu trebuie sa corespunda celui obtinut cu propionat de eritromicina prin dispersie in parafina lichida. * 3 ml propionat de eritromicina se dizolva in 2 ml acetona si se adauga 2 ml acid clorhidric.Apare o coloratie portocalie care devine rosu-violet.Se adauga 2 ml cloroform si se agita;coloratia apare si in stratul cloroformic. * 40 ml propionat de eritromicina se dizolva in 2 ml alcool,se adauga 1 ml clorhidrat de hidroxilamina si 2 ml hidroxid de sodiu 1mol/l.Dupa 5 minute se adauga 2 ml acid clorhidric 100g/l si 0,2 ml clorura fer 30g/l; apare o coloratie violet. Aspectul solutiei: 10 ml solutie 4% m/v in mentol trebuie sa fie limpede si incolora.O eventuala opalescenta nu trebuie sa fie mai intense decat etalonul de opalescenta-E.c. Pierdere prin uscare: Cel mult 3,0%. 0,5 g propionat de eritromicina se usuca la 60ºC in vid,timp de 3 ore. Reziduu prin calcinare: Cel mult 2,0%. 1 g propionat de eritromicina se calcineaza cu acid sulfuric.

Impuritati

toxice: Se istreaza pe cale orala 1 ml suspensie care contine propionat de eritromicina 50

mg/ml in polisorbant 4g/l. Dozare. Eritromicina 0,25 g propionat de eritromicina se dizolva in 20 ml metanol,se adauga 30 ml dioxin, 0,1 ml albasru de timol in metanol si se titreaza cu acid percloric 0,1 mol/l in dioxin pana la coloratie violeta. Activitate antimicrobiologica: antibioticelor".

Se determina conform prevederilor de la "Activitatea microbiologica a

Conservare: In recipiente inchise etans,ferit de lumina,la cel mult 25ºC. Actiune farmacologica si intrebuintari: Antibiotic.

CLARITHROMYCINUM FARMACOGRAFIE: KLACID: *suspensie uz intern 5 ml suspensie reconstituita contin 125 mg claritromicin *comprimate filmate,contin 250 mg claritromicina. *pulbere pentru solutie injectabila, 1 flacon contine 0,5 g

claritromicina.

FARMACOTERAPIE: Indicatii: Infectii medii si severe ale tractului respirator si infectii cutanate cu germeni sensibili. Doze si mod de istrare: Adulti: intern 5mg/kg/zi,fractionate la 12 ore solutie pentru uz intern;comprimate filmate 250-500mg la 12 ore timp de 6-14 zile; injectabil i.v. 8-16 mg/kg/zi, timp de 2-5 zile.Imediat ce starea pacientului o permite se trece la terapia orala.Dozele pediatrice se stabilesc in functie de greutatea corporala.

FARMACOTOXICOLOGIE:

Contra indicatii: Hipersensibilitatea cunoscuta la claritromicina sau alte macrolide.A nu se asocia cu cisapid,pimozid sau terfenamin.In caz de hipokaliemie,insuficienta hepatica severa,femei gravide sau in perioada de alaptare.

ATENTIE! La

pacientii cu functie hepatica alterata istrarea se face sub supravegherea testelor

hepatice.La pacientii cu tulburari ale functiei renale este necesara prudenta. Reactii adverse: Tract gastrointestinal.Greata,varsaturi,dispepsie,dureri gastrice sau intestinale,scaune moi sau diaree,stomatita,coloratii ale mucoasei bucale,limbii sau dintilor.Reactii de hipersensibilitate:urticarie,exanteme usoare,anafilaxie.Sistem nervos:cefalee,modificari de gust sau de miros,teama,ameteli,insomnii,halucinatii,cosmaruri,psihoze,tulburari ale auzului.sistem cardio-circulator:tulburari ale ritmului cardiac,tahicardii.Ficat si cai biliare:cresteri tranzitorii ale concentratiilor serice de transaminaze,ale bilirubinei,hepatita si/sau colestatica cu sau fara icter.Pancreatita,ulcer perforat.Alte afectiuni:hipoglicemie,trombocitopenie.

ROXITROMICINUM RULID 150mg:comprimate filmate a 150 mg roxitromicina FARMACOTERAPIE: Indicatii: Infectii provocate de germeni sensibili:angina,sinuzita acuta.Suprainfectari ale bronsitei acute,acutizari ale bronsitei cornice,pneumopatii,infectii cutanate benigne:impetigo,ectima,infectii dermohipodermice,eritrasma,infectii genitale non-gonococice. Doze si mod de istrare: Adulti-150mg roxitromicina de 2 ori/zi la 12 ore(dimineata si seara). FARMACOTOXICOLOGIE: Contra indicatii: alergie la roxitromicina sau alte macrolide.Insuficienta hepatica,supravegherea regulata a functiei hepatice si ajustarea dozei.Asocierea cu bromocriptina,ciclosporina,aminofilina.In sarcina si alaptare,soferi si activitati de precizie. Reactii adverse:greata,varsaturi,epigastralgii,diaree,vertij,cefalee,parestezii,cresteri tranzitorii ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice,foarte rar hepatita colestatica sau citoliza hepatica;reactii de hipersensibilitate.Urticarie,purpura,bronhospasm,reactii anafilactoide.

DIRITHROMICINUM FARMACOGRAFIE: DYNABAC:drajeuri,contin 250 mg diritromicina. FARMACOTERAPIE: Indicatii:infectii cauzate de germeni sensibili,faringite si amigdalite cauzate de S. PYOGENES;brontite acute si acutizari ale bronsitelor cronice cauzate de S.PNEUMONIAE,S. PYSOGENES,streptococci(grupul viridans),S. AUREUS si M.CATARRALIS;pneumonii cauzate de S.PNEUMONIAE,M. PNEUMONIAE, L. PNEUMOPHILA, S. EPIDERMISIS si S. PYSOGENES(streptococii betahemolitici de grup A). Doza si mod de istrare:oral.Adulti:500mg/zi. FARMACOTOXICOLOGIE Contra indicatii:hipersensibilitate cunoscuta la diritromicina sau alte macrolide.La copii sub 12 ani.

ATENTIE!La pacientii care prezinta manifestari alergice,va fi luata in consideratie colita pseudomembranoasa la cei care prezinta diaree in cursul terapiei cu antibiotice.Precautie in cazul asocierii cu:teofilina,antiacide,antagonisti de receptori H2,wafarina,digoxina,ergotamine,triazolam,ciclosporina,hexobarbital,carbamazepina.Precautie in timpul sarcinii si la mamele care alapteaza. Reactii adverse:dureri abdominale,diaree,greturi,astenie,cefalee,varsaturi,dispepsie,flatulenta,anorexie,ameteli,insomnie,somnolenta,vaso dilatatie,urticarie,prurit,vaginite si moniliaza vaginala.

AZITROMYCINUM FARMACOGRAFIE SUMAMED:capsule,contin 250 mg azitromicina;tablete a 125 mg,500 mg. *pulbere pentru suspensie orala 100mg/5ml SUMAMED FORTE:pulbere pentru suspensie orala 200mg/5ml. FARMACOTERAPIE: Indicatii:infectii cu microorganisme sensibile la azitromicina;infectii ORL,infectii ale cailor respiratorii superioare si inferioare,infectii ale pielii si tesuturilor moi,infectii cu transmitere sexuala,infectii gastrice si duodenale provocate de HELICOBACTER PYLORI:1 g zilnic. FARMACOTOXICOLOGIE Contra indicatii:hipersensibilitate la oricare din componente.Prudenta la insuficienta hepatica.Atentie in cazul asocierii cu:antiacide,alcaloizi,digoxina,ciclosporina,teofilina,carbamazepina.In timpul sarcinii si al alaptarii,in cazul soferilor si la cei cu activitati de precizie. Reactii adverse:greata,varsaturi,diaree,dureri epigastrice.Cresteri reversibile ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice si bilirubinei.Rar icter colestatic.Semne si simptome reversibile nervoscentrale(cefalee,vertij,agitatie,nervozitate). Edeme,urticarie,aritmii,anorexie,constipatie,astenie,nefrita intestinala,convulsii,tulburari ale auzului.

SPIRAMICINUM FARMACOGRAFIE ROVAMYCINE:comprimate 1,5 MUI(500mg)si a 3 MUI(1g),sirop de uz pediatric,flacon 150ml(0,375 MUI).

FARMACOTERAPIE PROPRIETATI:spiramicina este un atb din grupa macrolidelor,spectrul antibacterian cuprinde: -specii de obicei sensibile:streptococci(grupul A,streptococul mitis,streptococul sanguis,pneumococi),meningococ,gonococ,bordetella pertusis,corynbacterium diphtherae,listeria monocytogenes,clostridium,mycoplasma pneumoniae,Chlamydia trachomatis,treponema,leptospira,campylobacter,toxoplasma gondii. -specii posibil sensibile:haemophilus,influenzae. -Bacteroides fragilis,vibrio cholerae,streptococcus aureus.

-specii rezistente(CMI 4g/ml:enterobacteriaceae,Pseudomonas) INDICATII:Angine,sinuzite,rinofaringite,otite,bronsite acute si cronice,infectii pulmonare acute.Terapia profilactica si curativa a complicatiilor respiratorii ale gripei si bolilor eruptive.Toxoplasma femeii gravide si a fatului.Profilaxia meningitei meningococice(la contractii).Profilaxia recidivelor de reumatism articular acut. DOZE SI MOD DE ISTRARE:Adulti:6-9MUI de 2-3 ori/zi.Copii si sugari:0,75MUIpentru fiecare 5kg din greutatea corporala de 2-3ori/zi. Sugari si copii prescolari:2-4mensuri(0,750-1,5MUI),5kg 150000,300000UI/kg/24h(sirop).

greutate

corporala/zi,in

2-3

prize

sau

CONTRA INDICATII:Alergie la spiramicina,alaptare. REACTII ADVERSE:Rareori fenomene digestive si manifestari de tip alergic.

IV. LINCOMICINE CLINDAMYCINUM FARMACOGRAFIE DALACIN V:crema vaginala,100g contine 2g clindamicina CLINDACIN:capsule KLIMICIN:capsule LANACINE:capsule

FARMACOTERAPIE INDICATII:De prima alegere in infectiile grave cu anaerobi,infectii pulmonare,abdominale si pelviene,septicemii deosebit de eficace in septicemii cu Bacteroides fragilis;in action micetes;in infectii streptococice si pneumonice;in stafilococii severe ca si in infectiile cu stafilococi rezistenti la benzilpeniciline si meticilina.Pentru ptofilaxia chirurgicala poate fi utila in pneumonia cu Pneumocystis corintii ca si in unele infectii cu protozoare(malaria falciparum,babesiaza,toxoplasmoza). istrare tegumentara:tratamentul acneei; istrare vaginala:tratamentul vaginitelor bacteriene,produse Haemophylus,Gardnerella,Corynebacterium,anaerobi,precum si in vaginitele nespecifice.

de

DOZA SI MOD DE ISTRARE:istrare sistem oral:Adulti:150-440mg la 6 ore;copii:3-6mg/kg la 6 ore; Injectabil:Adulti:600mg-4,8g/zi fractionat;copii:15-40mg/kg/zi fractionat. istrarea tegumentara se foloseste in solutie sau gel 1%.istrare vaginala:5g clindamicina crema vaginala,seara la culcare timp de 3-7 zile.

FARMACOTOXICOLOGIE CONTRA INDICATII:Hipersensibilitate la clindamicina,lincomicina,sau produsului,colita ulceroasa;in perioada de alaptare.

la

oricare

dintre

componentii

ATENTIE!s-au semnalat colite pseudomembranoase.Poate determina dezvoltarea la nivel vaginal a microorganismelor rezistente,indeosebi a fungilor.In timpul tratamentului cu crema vaginala,pacientele trebuie sa evite relatiile sexuale si sa nu foloseasca tampoane sau sa faca irigatii vaginale.Precautiile in primul trimestru de sarcina. REACTII ADVERSE:Dupa istrare sistemica:dureri abdominale,greata,varsaturi,diaree,colita pseudomembranoasa,uriticarie,reactii anafilactice,stomatita,leucopenie,eozinofilie,agranulocitoza,trombocitopenie,afectare hepatica,poliartrita,disfunctii renale.Dupa istrare vaginala:candidoza vaginala,vulvovaginita,vaginita cu Tricomonas,dureri vaginale,metroragie,infectii ale tractului urinar,halena,cefalee,greata,varsaturi,constipatie,dispersie,diaree,ameteli,tulburari ale gustului,infectii ale tractului respirator superior,travaliu anormal.

LINCOMZCINUM FARMACOGRAFIE LINCOCINTM:solutie injectabila si perf.Lincomicina 300mg. LINCOCIN:capsule lincomicina 500mg. LINCOCIN:sirop lincomicina50mg/1ml. LINCOCIN:solutie injectabila lincomicina 300mg/1ml. LINCODAR:capsule lincomicina 300mg/1ml NELOREN: solutie injectabila lincomicina 300mg/1ml. NELOREN: capsule lincomicina250mg, 500mg. NELOREN: sirop lincomicina 250mg/5ml.

FARMACOTERAPIE INDICATII:Infectii severe produse de germeni sensibili (stafilococi sensibili la meticilina,streptococci,corynebacterium diphteriae,campy lobacter,gardnerrela vaginalis,mycoplasma sp.etc);inclusive anaerobi-infectii ORL,bronhopulmonare,stomatologice,cutanate,osteoarticulare,infectii abdominale postchirurgicale,septicemii. DOZE SI MOD DE ISTRARE: Intern:adulti:500mg de 3-4 ori /zi(la 8 ore); Copii:(peste o luna)-in infectii grave 30-60mg/kg si zi divizate in 3 sau 4 doze egale. Injectabil:adulti:600mg o data sau de 2-3 ori/zi. Copii:mai mari de o luna:10mg/kg o data/zi,la nevoie de 2-3 ori/zi. Perfuzie injectabila intra venos:adulti:600mg de 2-3 ori/zi. Copii:peste o luna:10-20mg pe zi.

FARMACOTOXICOLOGIE CONTRA INDICATII: hipersensibilitate la lincomicina sau clindamicina.Copii mai mici de o luna:premature.

Atentie!Nu se indica in meningite,risc de colita pseudomembranoasa,prudenta in antecedente de astm bronsic sau alte boli alergice,monitorizarea hemogramei,functiilor renala si hepatica,IR,IH,interactiuni cu eritromicina,curarizante,sarcina si alaptare. REACTII ADVERSE:Dureri abdominale,diaree persistenta pseudomembranoasa,greata,varsaturi,alergii,suprainfectii fungice,icter si disfunctie injectarii.

inclusiv hepatica,reactii

la

colita locul

• ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE ANTIBACTERIENE • I. Definitie Chimioterapicele sunt substante capabile sa distruga sau sa opreasca multiplicarea diferitelor microorganisme patogene: bacterii, ricketsii, fungi, protozoare si helmiti. Chimioterapicele bacteriene sunt de 2 tipuri : de origine naturala (antibiotice) si de sinteza ( chimioterapice propriu-zise). Exista 3 conditii pe care trebuie sa le îndeplineasca un antibiotic: • microbul care produce boala trebuie sa fie în spectrul de activitate al antibioticului. •antibioticul sa patrunda în forma activa la locul infectiei. •trebuie sa se tina seama si de reactiile adverse ale antibioticului Din punct de vedere al actiunii asupra microbilor, se împart în : • Bactericide – cele care distrug microbii la concentrații minime inhibitorii(CMI) dechimioterapic. •Bacteriostatice – împiedica multiplicarea (de ex. Eritromicina, Tetraciclinele, Cloramfenicolul, Sulfamidele, Trimetroprimul). Bactericidele sunt de 2 feluri : -de tip degenerativ – omoara microbii daca acestia se afla în faza de multiplicare (de ex. Penicilinele si Cefalosporinele). Nu se asociaza bactericide de tipdegenerativ cu bacteriostatice. -de tip absolut – omoara microbii indiferent de faza în care se afla,atât înrepaus, cât și în multiplicare (de ex. Aminoglicozide). Acestea se pot asocia cu bacteriostaticele. Exista chimioterapice care au fie efect bacteriostatic, fie efect bactericid, în functie de doza : la doze mici au efect bacteriostatic,iar la doze mari au efect bactericid.

II. Mecanism de actiune 1.Inhibarea biosintezei peretelui celulei bacteriene •Bacteriile au la exterior un perete celular cu rol în mentinerea osmolaritatii bacteriene. Exista chimioterapice care împiedica formarea acestui perete (Peniciline si Cefalosporine). Datorita inhibarii sintezei peretelui si mediului hiperton din celula bacteriana, se produce un influx masiv de apa pâna când bacteria se sparge. 2.Inhibarea functiei membranei celulare bacteriene •Prin acest mecanism actioneaza antibioticele polienice (Amfotericina B, Nistatina) si polipeptidice ; acestea patrund în membrana celulara si realizeaza niste perforatii prin care celula bacteriana pierde componente importante. Aceste antibiotice sunt bactericide de tip absolut. 3.Inhibarea sintezei proteice •Unele antibiotice se fixeaza reversibil de ribozomii bacterieni si inhiba activitateaacestora; pentru ca nu mai este posibila sinteza proteica bacteriana, bacteria nu se mai poate multiplica. Deci, efectul acestor antibiotice este bacteriostatic. •Exemple : Tetraciclinele, Cloramfenicol, Lincomicina, Klindamicina. Alte medicamente se fixeaza ireversibil de ribozomi, scot din functiune ribozomii respectivi si microbii mor. Efectul este bactericid. •Exemple : Aminoglicozidele (Gentamicina, Kanamicina, Neomicina). 4.Inhibarea sintezei acizilor nucleici A. Exista o enzima numita giraza care face ca genomul sa ocupe un spatiu minim în bacterie. Exista chimioterapice ce inhiba giraza, de ex. Chinolonele (Acidul nalidixic, Ciprofloxacina, Ofloxacina). •Metabolismul proteic este tulburat, sinteza proteica este alterata. • •La doze mici efectul este bacteriostatic, iar la doze mari bactericid. •B. Exista chimioterapice care actioneaza specific asupra enzimelor legate deactivitatea acidului nucleic, de ex. Rifampicina inhiba ARN polimeraza ADN-dependenta → nu se mai formeaza ARN mesager pe modelul ADN-uluicromozomial si nu se mai sintetizeaza proteinele bacteriene. Specificitatea de actiune este asigurata de faptul ca ARN polimeraza ANDdependenta este diferita de cea umana. •C. Sulfamidele au structura chimica asemanatoare cu aminoacidul paraanimobenzoiccare este folosit de microbi pentru a-si sintetiza acid folic. Prin istrarea acestor medicamente nu se mai sintetizeaza acid folic, ci un analog care este inactivmetabolic, si nu mai este posibila sinteza acizilor nucleici. Efectul este bacteriostatic.

•Concentrația plasmatica a chimioterapicelor antimicrobiene, care este strâns corelata cu eficacitatea lor terapeutica, poate fi masurata și exprimata prin 2 valori: 1. Concentrația minima inhibitorie (CMI) care exprima concentrația cea mai mica de medicament necesara pentru a inhiba creșterea microorganismului 2. Concentrația minima bactericida(CMB) care exprima concentrația ceamai mica de medicament care omoara microorganismul III. Clasificarea chimioterapicelor - dupa structura lor chimica de baza Antibiotice 1. Beta-Lactamicele - în aceasta grupa sunt incluse: penicilinele, cefalosporinele, carbapenemii si monobactamii. a.Penicilinele pot fi clasificate în: •- Benzilpeniciline (Penicilina G) •- Phenoxipeniciline (Penicilina V) •- Peniciline antistafilococice (Oxacilina) •- Aminobenzilpeniciline (Ampicilina, Amoxicilina, Pivampicilina). •- Amidinopeniciline (Mecilinam, Pivmecilinam) •- Carboxipeniciline (Carbenicilina, Ticarcilina) •- Ureidopeniciline (Azlocilina) b.Cefalosporinele constituie în prezent cel mai larg si mai frecvent folosit grup de antibiotice. Sunt în mod obisnuit împartite în trei generatii: •- Generatia I (Cefalotina, Cefazolina, Cefalexin) •- Generatia II (Cefamandola, Cefuroxim, Cefaclor) •- Generatia III (Cefotaxim, Ceftriaxon, Ceftazidim) c.Carbapenemii reprezentati de Imipenem, Meropenem. d.Monobactamii au ca principal exponent Aztreonamul. 2. Aminoglicozidele sunt împartite în trei generatii: •- Generatia I (Streptomicina, Kanamicina, Neomicina) •- Generatia II (Gentamicina, Tobramicina, Sisomicina) •- Generatia III (Netilmicina, Amikacina)

3.Tetracicline •- Generatia I cuprinde Tetraciclina, Oxitetraciclina, Rolitetraciclina •- Generatia II este reprezentata de Doxicilina 4.MacrolideIe: Eritromicina, Spiramicina, Claritromicina, Azitromicina, 5.Cloramfenicolul 6.Lincosamidele: constituie o grupa redusa de antibiotice din care fac parte Lincomicina si Clindamicina. 7.Glicopeptide: Vancomicina și Targocid 8.Polipeptide ciclice: Polimixinele și Bacitracina 9.Ansamicinele: Rifampicina 10.Griseofulvina Chimioterapicele de sinteza 1.Antibacteriene: •- sulfamidele si sulfonele •- trimetroprimul •- acidul aminosalicilic •- etambutolul •- nitrofurantoina •- izoniazida •- chinolonele 2.Antifungice: •- derivatii imidazolici •- tolnaftatul 3.Antiprotozoare: Metronidazolul •1. β – LACTAMICELE • A. Penicilinele - sunt unele dintre primele antibiotice, fiind descoperite înaintea luiAlexander Fleming, în anul 1870, de medicul englez John Scott Burdon-Sanderson, dar neputând fi purificata, a cauzat o serie de intoxicatii. Ea actioneaza în specialasupra bacteriilor gram pozitive. Structura: -o legatura β lactamica, ce poate fi desfacuta de unele enzime

bacteriene numite β lactamaze → acidul penicilanic este inactivat. - o legatura amidica, ce poate fi desfacuta de unele enzime bacteriene → amidaze. -radicalul R → are importanta farmacocinetica. Nucleul comun explica proprietatile comune ale penicilinelor, inclusiv mecanismul de actiune. a. Benzilpeniciline Înlocuirea radicalului R1 , din structura acidului penicilanic, cu benzil →Benzilpenicilina = Penicilina G. Fl. 400.000 ui, 1 mil. ui •exista în doua forme: potasica si sodica •este un antibiotic bactericid fata de cocii gram-poziti si gram-negavi, unii baciligram-pozitivi, spirochete si actinomicete •sunt îndeosebi sensibili streptococii, pneumococii, gonococii, meningococii, germenii gangrenei gazoase, bacilul carbunos, actinomicetele, spirochetele •majoritatea tulpinilor de stafilococ au devenit rezistente (stafilococi penicilinazosecretori) •efectul antibacterian este rapid si de durata relativ scurta Indicatii: Infectii cu germeni sensibili: -angine streptococice -erizipel -pneumonie pneumococica -otite, sinuzite -meningita cu pneumococ -endocardita cu streptococ viridans (în asociatie cu streptomicina sau gentamicina) -meningita cu meningococ -sifilis -blenoragie Profilactic: -la bolnavi cu valvulopatii care sufera interventii dentare (se asociaza cu streptomicina)

-cu ocazia interventiilor pe intestin sau tractul genito-urinar (se asociaza cu streptomicina, kanamicina sau gentamicina) Mod de istrare: -injectii intramusculare -injectii intravenoase sau în perfuzii intravenoase -soluția se prepara prin dizolvarea în ser fiziologic -nu se asociaza cu alte medicamente în aceiași seringa Doza: 1 .600. 000 - 4 .000 .000 u.i/zi la adulti 400 .000 – 1.200 .000 u.i/zi la copii, fractionat, la 4-6 ore interval - în infectiile grave, injectii sau perfuzii intravenoase cu 10-50 milioane u.i./zi Reactii adverse: -reactii alergice: urticarie (relativ frecvent), edem angioneurotic, febra, inflamatii articulare (rar), dermatita exfoliativa, soc anafilactic -convulsii (la doze mari, intravenos) -anemie hemolitica -leucopenie -trombocitopenie -nefropatii (la dozele mari) -durere la locul injectiei intramusculare Contraindicatii: -alergie la penicilina -folosirea în aplicatii locale trebuie evitata (provoaca frecvent sensibilizare). - prudenta cȃnd se istreaza doze mari la bolnavi cu insuficienta cardiaca (aport de potasiu) Benzatin Bezilpenicilina (Moldamin): fl. 600. 000 u.i, 1.200.000 ui •se absoarbe mai greu de la locul istrarii → realizeaza concentratii serice mici pe durata foarte lunga •este putin activa în tratamentul infectiilor acute •spectru și mecanism de acțiune identic cu Penicilina G

•se foloseste în : -profilaxia infectiilor streptococice la pacientii ce au avut reumatism articular acut - în tratamentul sifilisului, pentru ca realizeaza concentratii constante pe termen lung de Penicilina G. •se istreaza 1 data pe saptamȃna •Reacții adverse: -local durere, noduli , indurații -accidente grave în cazul istrarii intravenoaseb. Phenoxipeniciline (Penicilina V, Ospen) Farmacocinetica: •Absorbtie si distributie: Penicilina V este o penicilina naturala acido-rezistenta,putȃnd fi istrata pe cale orala. Dupa absorbtie, penicilina V se leaga de proteinele plasmatice în proportie de 80 %. •Metabolizare: Penicilina V nu sufera o biotransformare decȃt într-o proportie foarte redusa. •Excretie: este excretata renal prin secretie tubulara Indicatii: Terapeutice: •tratamentul infectiilor usoare cauzate de microorganisme sensibile la penicilina •nu se vor trata cu penicilina V urmatoarele afectiuni pe durata fazei lor acute: pneumonia grava, pericardita, meningita Profilactice: •prevenirea recaderilor în cazul reumatismului articular acut •nu se va utiliza penicilina V la pacientii cu risc crescut de endocardita( purtatori de valve cardiace ) Mod de istrare: •. 400.000 ui – PenicilinaV •. 500.000 ui, 1 milion ui, 1,5 milioane ui - Ospen •de preferința pe stomacul gol •adulți → 400.000 ui – 1milion ui la 4 – 6 ore •profilaxia RAA 800.000ui/zi în 2 prize  Contraindicatii: •hipersensibilitate la peniciline

 Reactii adverse: •reactii de hipersensibilitate de gravitate diversa, incluzȃnd si socul anafilactic •greata, varsaturile, diareea, durerile epigastrice c.Peniciline antistafilococice Oxacilina •este o penicilina semisintetica •penicilinele apartinând acestei grupe sunt eficace în infectiile provocate de majoritatea stafilococilor, fapt pentru care se mai numesc si peniciline antistafilococice •actiunea bactericida fata de stafilococul auriu este sinergica cu cea a aminoglicozidelor •spectrul antibacterian al oxacilinei este asemanator celui al penicilinei G, dar sensibilitatea germenilor este mai mica. Farmacocinetica: •este relativ stabila fata de acidul clorhidric din stomac, dar absorbtia intestinala este limitata, astfel ca biodisponibilitatea sistemica, dupa istrare orala, este de numai 30%. •oxacilina se leaga de proteinele plasmatice în proportie de 94,2% •efectul este de scurta durata, corespunzator unui timp de înjumatatire de 30-40 minute •se distribuie larg în tesuturi si în lichidele pleural, pericardic, peritoneal si sinovial •epurarea se face atât prin metabolizare (45% din doza istrata), cât si prin eliminare renala (30%),în principal prin filtrare glomerulara si secretie tubulara •oxacilina prezinta o inactivare destul de rapida în organism Indicatii: •infectii ale pielii si ale tesuturilor moi: dermatite, furunculoze, antrax, flegmoane, limfadenite, mastite, plagi si arsuri infectate •infectii ORL: abcese dentare, otite externe •infectii ale tractului urogenital : pielonefrite, pielocistite,endometrite •alte infectii: osteomielite, artrite purulente,enterocolite cu stafilococ. •în cazul endocarditelor sau al septicemiilor stafilococice se va recurge la tratament parenteral →Mod de istrare: s. 250 mg, 500 mg Fl. 250 mg, 500 mg, 1 g

Durata tratamentului depinde de: •tipul si gravitatea infectiei •de raspunsul clinic al bolnavului la medicatie În infectiile stafilococice severe, tratamentul va dura minimum 14 zile. Reactii adverse: Reactii alergice - au fost observate doua tipuri de reactii alergice: imediate si întârziate • Reactiile imediate survin de obicei la 20 de minute de la istrare si se manifesta prin urticarie si prurit pâna la edem angioneurotic, laringospasm, bronhospasm, hipotensiune, colaps vascular si exitus. Asemenea reactii anafilactice sunt foarte rare. Un alt tip de reactie imediata poate sa apara în intervalul 20 de minute - 48 de ore de la istrare si se manifesta prin urticarie, prurit, febra. Reactiile întârziate la peniciline apar dupa 48 de ore de la ingestie, uneori chiar dupa 2-4 saptamâni de la debutul tratamentului -simptomele sunt cele caracteristice unui sindrom de tip boala serului,urticarie, mialgii, febra, artralgii, dureri abdominale, eruptii cutanate -pot sa apara si simptomele unei tulburari gastrointestinale: greata, varsaturi, diaree, stomatita •Alte reactii: agranulocitoza, neutropenie, depresie medulara d. Aminobenzilpeniciline Ampicilina s. 250 mg, 500 mg, fl. inj. 500 mg, 1g Indicatii: •infectii cu germeni sensibili, manifestate la nivelul aparatului respirator(coci grampozitivi și negativi, bacili Gramnegativi) •infectii ORL si stomatologice •infectii digestive si biliare •infectii renale si urogenitale •infectii ginecologice •infectii ale meningelui •septicemii si endocardite. Contraindicatii: •alergie la peniciline •infectii cu virusuri din grupul herpetic Reactii adverse:

•manifestari alergice: urticarie, eozinofilie, edem Quincke, dispnee, în mod exceptional soc anafilactic •manifestari cutanate: eruptii maculopapuloase •tulburari digestive: greturi, varsaturi, diaree, candidoze •manifestari hematologice: anemie, leucopenie, trombocitopenie •tulburari renale: nefrite interstitiale acute Mod de istrare: •Adulti: - în infectii grave, 6-12 g/zi i.m. sau i.v., în prize la 4-6 ore -în infectii usoare si medii 2 -4 g/zi la 6 ore, per os •Pentru istrare i.m, conținutul flaconului se dizolva în 2 ml apa distilata sterila. •Pentru istrare i.v se utilizeaza 10 – 20 ml apa distilata sau ser fiziologic, injectare lenta sau în perfuzie •Se evita asocierea cu alte substanțe, mai ales în flacoanele de perfuzie Amoxicilina - absorbtie digestiva superioara fata de ampicilina, neinfluențatade prezența alimentelor s. 250 mg, 500 mg, f. 250mg, 500 mg, 1g Indicatii: •infectii ale tractului respirator superior (sinuzite, tonsilite, otite medii) •infectii ale tractului respirator inferior (bronsite acute si cronice, bronhopneumonii, empiene, abcese ale plamânilor) •infectii ale pielii si tesuturilor moi: arsuri, abcese,celulite,rani infectate •infecții biliare •infectii ale tractului genito-urinar: cistite, pielonefrite, avort septic Contraindicatii: reactie alergica fata de orice tip de penicilina semnalate Efecte secundare: alergii frecvente Posologie: •Adulti - infectii usoare si medii, 250 mg la 8 ore -infectii grave, 2-4 g/zi e)Peniciline în combinatii •Amoxicilina + Acid clavulanic ( inhibitor de betalactamaza) – Augmentin, Amoksiklav →spectru largit (stafilococ auriu, unele specii de bacili gram negativi și pe tulpinile de gonococ rezistente la penicilina s. 625 mg, 1 g fl. 1,2 g

•Doza: 625 mg/12 ore, 1g/12 ore •Ampicilina + Sulbactam ( inhibitor de betalactamaza) – Ampiplus fl. 1,5g Doza: 1,5 g/12 ore •Unasyn . 375 mg •Ticarcilina + acid clavulanic → Timentin fl. 3,2 g Indicații: - infecții severe la bolnavi cu imunitate scazuta: septicemii, peritonita,infecții post chirurgicale,infecții ale oaselor,aparatului respirator, urinar istrare: perfuzie i.v 3,2 g/6-8 ore Piperacilina + tazobactamum →Tazocin fl. 2,25 g Indicații: - infecții severe abdominale , urinare istrare: perfuzie i.v 2,25 g/6-8 ore •B. CEFALOSPORINELE Cefalosporinele sunt : •antibiotice semisintetice, bactericide si cu mecanism de actiune asemanatoare penicilinelor •sunt rezistente la penicilinaza stafilococilor si la unele enzime ale bacililor gram- negativi •sunt inactive fata de piocianic si proteus, dar active pe cocii gram-pozitivi si unele tulpini de germeni gram-negativi •nu se vor istra bolnavilor sensibilizati la cefalosporine, cât si la cei sensibilizati la penicilina •sunt considerate antibiotice de rezerva, utile în cazul în care antibioticele clasice nu sunt eficiente terapeutic. Indicatiile terapeutice difera în functie de generatia din care fac parte: •Cefalosporinele de generatia I sunt utile în infectii cu bacterii Gram pozitive rezistente la peniciline •Cefalosporinele din generatia a II-a sunt indicate în infectii cu germeni rezistenti la peniciline si la cefalosporine de generatia I •Cefalosporinele din generatia a III-a se utilizeaza în cazuri grave cum ar fi infectiile nosocomiale, septicemiile, meningite •Cefalosporinele din generatia a IV-a sunt rezervate exclusiv pentru tratamentul infectiilor nosocomiale si a infectiilor grave, eventual în asociere cu aminoglicozidele Reactii adverse:

•reactii de hipersensibilitate - eruptiile cutanate maculo-papuloase, urticarie, febra, bronhospasm, soc anafilactic •reactii hematologice - neutropenie si trombocitopenie •nefrotoxicitate •hepatotoxicitate - se manifesta prin cresterea transaminazelor si a fosfatazei alcaline •reactii gastro-intestinale - greturi, varsaturi, diaree •reactii adverse locale pot aparea la locul istrarii ( flebita, durere). •în insuficienta renala moderata si severa, dozele de cefalosporine trebuie reduse. a. Cefalosporinele de generatia I Cefalexin s. 250mg, 500 mg Indicatii: •infectii ale cailor respiratorii superioare si inferioare •infectii ale cailor genitourinare (inclusiv gonoree) •infectii ale pielii si tesuturilor moi •infectii ale tesutului osos Mod de istrare: • Adulti: 1- 2 g/zi (în infectii grave pâna la 4g/zi), împartita în 3 prize. Contraindicatii: hipersensibilitate la penicilinesau cefalosporine Reactii adverse: •reactii anafilactice •tulburari gastrointestinale: greata, varsaturi, diaree •eruptii maculo-papulare, rash cutanat. •foarte rar s-au observat aparitia unor leucopenii reversibile, neutropenii reversibile, trombocitopenii sau cresterea tranzitorie a transaminazelor Cefadroxil s. 250mg, 500 mg •are actiune bactericida prin supresia sintezei peretelui celulei bacteriene •microorganisme extrem de sensibile la cefadroxil: streptococii beta-hemolitici,pneumococii si stafilococii Indicatii:

•infectii ale tractului respirator superior: otita medie acuta si cronica, sinuzita, faringita, amigdalita, laringita •infectii ale tractului respirator inferior: bronsita acuta si cronica, bronhopneumonia, pneumonia bacteriana. •infectii ale tractului urogenital: cistita, pielonefrita, anexita, uretrita, prostatita, salpingita •infectii ale pielii si tesuturilor moi : abcese, furuncule, impetigo, piodermie, erizipel, limfadenita, infectii ale ranilor •infectii osteo-articulare: osteomielita Mod de istrare: •la adultii si adolescentii cu greutate peste 40 kg si cu o functie renala normala se istreaza 1-2 g Cefadroxil pe zi în doza unica sau fractionate în doua istrari egale Efecte secundare: •tulburarile gastrointestinale (greata,varsaturi, diaree, durere abdominala, glosita) •simptome dermatologice (prurit, eritem, urticarie, febra medicamentoasa, dureriarticulare sau, rar, angioedem) •vertij, nervozitate, somnolenta •eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie si neutropenie, modificari reversibile la încetarea tratamentului b. Cefalosporinele de generatia a II-a Cefuroxim (Axetine, Zinacef, Zinnat) - bactericid pe toti bacilii gramnegativi; inactiv pe piocianic . 250 mg, 500 mg, fl. 750 mg, 1,5 g Indicatii: •infectii ale tractului respirator inferior: bronsite acute si cronice, pneumonii •infectii ale tractului respirator superior: otite medii, sinuzite, amigdalite si faringite •infectii ale tractului genitourinar: pielonefrite, cistite si uretrite; gonoree acuta, uretrita gonococica necomplicata si cervicita • infectii ale pielii si tesuturilor moi: furunculoze, pilodermite si impetigo Contraindicatii: hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor Reactii adverse: •tulburari digestive: diaree, varsaturi, greturi •reactii alergice: eruptii maculo-papulare, urticarii, prurit, febra •manifestari hematologice (hipereozinofilie)

•cresterea tranzitorie a transaminazelor •nefrotoxicitate Mod de istrare: •se istreaza dupa masa pentru obtinerea unei absorbtii maxime •Doza→ 500 mg/zi, în 2 prize, în amigdalite, faringite, sinuzite, otite acute ale urechii medii, bronsite acute sau cronice •în pneumopatii bacteriene: adulti: 1,5g/zi, în 2 prize. Cefaclor( Ceclor, Cefaklor, Ceclozone) •s. 250 mg, 500 mg, r. cu eliberare prelungita 375 mg, 750 mg Farmacodinamica: •bactericid •activ pe stafilococi penicilinazosecretori, streptococi, pneumococi, E. Coli, Klebsiella, Proteus Indicatii: infectii ORL, respiratorii, urinare, piele Reactii adverse: alergie, tulburari digestive, nefrotoxicitate Mod de istrare: •oral→750 mg/zi, în 3 prize c. Cefalosporinele de generatia a III-a Sunt indicate pentru infectii grave. Pot fi împartite în 3 grupe: •Cefalosporine “de extrema stȃnga’’ → active pe bacili gramnegativi si pe coci grampozitivi → cefotaxim, ceftriaxona •Cefalosporine “de centru’’→ active pe piocianic → ceftazidim, cefoperazona •Cefalosporine “de extrema dreapta’’→ active pe Bacteroides fragilis → moxalactom Cefotaxim ( fl. 1g ) Indicatii: Infectii severe cu germeni sensibili la cefotaxim, avȃnd diferite localizari: •la nivelul tractului respirator •sistemului genito-urinar, inclusiv gonoree •infectii ale tesuturilor moi •infectii ale sistemului osteo-articular •septicemii

•endocardite •meningite • Contraindicatii: •hipersensibilitate la cefalosporine •femei în cursul sarcinii sau care alapteaza Efecte adverse: •reactii alergice •tulburari digestive (diaree, colita pseudomembranoasa) •hematologice (eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie tranzitorie) •tulburari hepatice (cresterea tranzitorie a transaminazelor si fosfatazei alcaline) •nefrotoxicitate •convulsii Mod de istrare: tratamentul este individualizat în functie de starea si evolutia pacientului. • Adulti - intramuscular sau intravenos, 1 g la 6-8 ore fara a se depasi 12 g/24 ore Ceftriaxon ( Cefort, Rocephin) fl. 500 mg, 1g, 2g Farmacocinetica: • Ceftriaxon este destinat istrarii parenterale. Dupa injectarea intravenoasaprodusul trece rapid în fluidele sistemice. Legarea de proteinele plasmatice este deaproximativ 90%. Aproximativ 60% din doza este eliminata prin urina si 40% prin bila. Farmacodinamica: - are un larg spectru antibacterian, incluzând bacterii grampozitive, bacterii gramnegative si multe anaerobe ca: Clostridiumsi Bacteroidess. - Ceftriaxon este destinat istrarii parenterale. Indicatii: •infectii ale tractului urinar, septicemii, meningite, infectii abdominale (peritonite, colangita, infectii gastrointestinale), osteite si artrite, infectii ale pielii si a tesuturilor subcutanate, infectii genitale, gonoree, infectii O.R.L. si stomatologice. Contraindicatii: hipersensibilitate fata de cefalosporine Efecte secundare: -simptome gastrointestinale: diaree, greata,varsaturi, stomatite -reactii locale alergice: eczeme, mâncarimi

-modificari hematologice: eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie, anemie hemolitica. Mod de istrare: •Adulti si copii (peste 12 ani): 1-2 g ca doza unica i.m.sau i.v. Ceftazidim (Fortum) fl. 1g Farmacodinamica: •activ pe Proteus, Klebsiella, E. Coli, Salmonella, Shigella, Stafilococ auriu Indicatii: infectii grave cu germeni sensibili, meningite Efecte secundare: •simptome gastrointestinale: diaree,greaturi, varsaturi •modificari hematologice: eozinofilie, limfocitoza, neutropenie,trombocitopenie •nefrotoxicitate în asociere cu aminoglicozidele si diureticele Mod de istrare: •Adulti : 3g/zi în 3 prize i.v. diluat în ser fiziologic, glucoza 5-10% d. Cefalosporinele de generatia a IV-a Sunt similare cu cele de generația a III-a dar sunt mai rezistente, la hidrolizaprin betalactamaze. Foarte active asupra S. aureus, S. pneumonie, Enterobacter Patrund în SNC Cefepimum ( Maxipime)fl. 1g,2g istrare i.v sau i.m 1g-2g/12 ore C. CARBAPENEMII Au un nucleu beta lactamic cu câteva diferențe structurale fața de celelalte antibiotice din aceeași clasa, ceea ce le confera un spectru antibacterian foarte larg Imipemenul + cilastatin →Cilopen, Tienam fl. 1g ( 500mg/500mg) Cilastatinul este un inhibitor al dehidropeptidazei renale, pentru diminuarea metabolizarii. Este un bactericid pentru aproape toate bacteriile patogene aerobe și anaerobe Doze: 1-2 g/zi i.v în 3-4 doze în PEV lenta 20 -60 min. • Meropenem (Meronem) fl. 500mg, 1g - este mai stabil fata de dehidropeptidaza renala si nu necesita asocierea cu un inhibitor al enzimei

Doze: 0,5 – 1g la 8 ore •D. MONOBACTAMII •Sunt activi fața de Pseudomonas aeruginosa •Aztreonamul (Azactam) •- se istreaza parenteral (i.v sau i.m) •- indicat în septicemii, infecții urinare •- infecții pelvine •- infecții intraabdominale • 2. AMINOGLICOZIDELE • Aminoglicozidelesunt o grupa de antibiotice, prezentândasemanari cuunelepolizaharide din capsulasiperetelecelulelorbacteriene. Aminoglicozidele au activitatebactericida, în special pebacilii Gram negativaerobi Indicatii: •îninfectii severe cu germeni Gram negativaerobi (inclusivEnterobacteriaceaesi Pseudomonas aeruginosa) •întratamentulendocarditeibacteriene cu enterococisistreptococinumaiîncombinatie cu βlactamisauglicopeptide Uneleaminoglicozide au o activitatespecificapeanumitigermeni: •Mycobacterium tuberculosis – streptomicina, kanamicina •Neisseria gonorhoeae – spectinomicina •Brucella, Francisella, Bartonella – streptomicina Farmacocinetica: Structura comuna explica farmacocinetica foarte asemanatoare a lor : •toate au o molecula polara → nu se absoarbe din tubul digestiv →se istreaza injectabil Molecula polara explica particularitatea distributiei aminoglicozidelor : •nu strabat bariera hematoencefalica (nu patrund în LCR) → nu se folosesc în tratamentul meningitei •toate se eliminaurinar •seconcentreazafoartemultînendolimfa (explicatoxicitateapentruurecheainterna) putȃnddeterminahipoacuziepȃna la surditate.

•afecteaza ramura vestibulara a nervului VIII → tulburari de echilibru. Reactii adverse:  Nefrotoxicitatea  se manifesta prin leziuni ale celulelor tubulare proximale  este reversibila. se manifesta clinic prin insuficienta renala acuta, cresterea usoara a  creatininei serice si hipoosmolaritate urinara, aparute la câteva zile de la începutul tratamentului.  Ototoxicitatea ototoxicitatea este bilaterala, cu scaderea acuitatii auditive pentru sunetele  de frecventa înalta si tinitus. Pierderea auzului poate fi temporara, dar mai frecvent ireversibila.  Leziunile vestibulare afectarea poate fi lent instalata, unilaterala, fara a fi remarcata. leziunile grave si rapid instalate se pot manifesta initial prin vertij, varsaturi, nistagmus. Aminoglicozidele de generatia I Streptomicina fl. 1g Este un antibiotic bactericid fata de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Indicatii: •tuberculoza (în asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea rezistentei) •septicemii si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ Mod de istrare: •Adulti: - în tuberculoza → intramuscular 1 g de 2 ori/saptamȃna (la nevoie 1 g zilnic) -în alte infectii →1-2 g/zi (fractionat la 4-12 ore) Reactii adverse: •actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greturi, varsaturi, vertij, ataxie •actiune toxica asupra nervului cohlear, cu tinitus si surditate •dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice

•ocazional parestezii periorale, cefalee, oboseala, •eruptii alergice, febra, adenopatii •neutropenie, trombocitopenie, anemie Contraindicatii: •boli ale urechii, în special otita medie supurata •tulburari labirintice •prudenta la dozare în insuficienta hepatica, renala •se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate), furosemid, antibiotice aminoglicozidice (oto- si nefrotoxicitate) Kanamicina fl. 1g Este un antibiotic din grupa aminoglicozidelor cu spectru larg de actiune. Indicatii: •infectii cu bacili gramnegativi, mai ales urologice •infectii genitale •septicemii •endocardite •infectii respiratorii •procese inflamatorii acute ale polului ocular anterior: blefarite, conjunctivite alergice, episclerite. Contraindicatii: •asocierecusubstanteotosinefrotoxice •unguentul este contraindicatînafectiuniletuberculoasesifungice ale ochiului Mod de istrare: •adulticufunctiarenalanormala → 500 mg/12 ore i.m. sauînperfuzie 15 mg/Kg corp/ziîn 3 sau 2 doze. •solutiesauunguentoftalmiccukanamicina 5% 3-4 aplicatii pe zi Aminoglicozidele de generatia aII-a Gentamicina f. 80 mg  este un antibioticcuspectrularg, din familia aminoglicozidelor. are o actiunebactericida, interferândsintezaproteinelor bacteriene. spectrulsauantimicrobiancuprindegermenigrampozitivisi

gramnegativi, incluzândasa-numitii "germeniproblema”, caresuntrezistenti laalteantibiotice. Suntfoartesensibili la gentamicinaurmatoriigermeni: E. coli, Proteus, Shigella, Salmonella, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Providencia, Haemophilus,gonococisistafilococi, incluzând pe ceirezistenti la penicilina (producatori de penicilinaza). Farmacocinetica: •produsul se istreaza intramuscular sau intravenos •gentamicina istrata oral nu este absorbita •gentamicina nu este metabolizata, fiind eliminata în forma activa •eliminarea are loc predominant pe calea filtrarii glomerulare Indicatii: •infectii ale tractului respirator: bronsite si pneumonii •infectii ale cailor urogenitale: pielonefrite, cistite, uretrite si prostatite •infectii cu gonococi inclusiv cele provocate de specii rezistente la penicilina si alte antibiotice •septicemii Mod de istrare: •istrare intramusculara sau intravenoasa •se utilizeaza în tratamente de scurta durata, în general în asociere cu beta-lactamice. •în cazul infectiilor necomplicate, cu germeni sensibili, se istreaza 2 mg/kg corp/zi în 2-3 prize. În cazul germenilor cu sensibilitate moderata sau în cazul în care nu se observa o ameliorare clinica rapida, doza zilnica se va creste la 3 mg/kg corp. •în insuficienta renala intervalul de istrare este în functie de cleareance-ul creatininei Contraindicatii: •sensibilitate cunoscuta la gentamicina sau aminoglicozide si/sau agenti de conservare. •se va evita istrarea simultana de alte antibiotice ototoxice sau/si nefrotoxice •în timpul sarcinii, substanta nu se va istra decât în cazul unei indicatii vitale si daca nu pot fi istrate alte antibiotice Efecte secundare: •nefrotoxicitate → leziuni glomerulare si necroze tubulare → ureea↑, creatinina↑ •ototoxicitate →vertij, tinitus, tulburari de echilibru •reactii alergice → prurit, febra, edem glotic

•tulburari hematologice → anemie, trombocitopenie, eozinofilie •neuropatie periferica → parestezii faciale si la nivelul extremitatilor Interactiuni medicamentoase: •utilizarea simultana de alte substante ototoxice si/sau nefrotoxice (ex. alte aminoglicozide, cefalosporine din primele generatii, narcotice sau diuretice ca furosemidul), potenteaza ototoxicitatea si/sau nefrotoxicitatea gentamicinei •penicilinele si aminoglicozidele au o actiune sinergica. •având în vedere posibilitatea inactivarii chimice nu se va amesteca gentamicina cu o beta- lactamina în aceeasi seringa. Atentionari speciale !! → în timpul tratamentului cu gentamicina se va urmari: •functia renala (creatinina serica si clearance-ul creatininei) în special la pacientii cu disfunctii renale. •se vor supraveghea functiile vestibulare si cohleare, hepatice si hematologice. Aminoglicozidele de generatia a III-a Amikacina( fl. 500mg) Este un agent antibacterian, activ împotriva bacteriilorgrampozitive si în special împotriva bacteriilor gramnegative. Indicatii: •în infectii grave ale tractului respirator, ale oaselor si articulatiilor, ale sistemului nervos central (incluzând meningitele), ale pielii si ale tesuturilor moi •infectiile intraabdominale (incluzând peritonita) •în infectiile la arsi si post-operatorii (incluzând chirurgia vasculara) Mod de istrare: •adulti i.m. sau i.v. lent sau în perfuzie •doza zilnica 15mg/kgc/zi, 2-3 istrari la 8-12 ore •este necesara evaluarea functiei renale prin testarea concentratiei serice a creatininei si prin clearanceul creatininei •periodic, pe durata tratamentului, trebuie reevaluata functia renala •nu trebuie sa fie amestecata cu alte medicamente Reactii adverse: •ototoxicitate •nefrotoxicitate •eruptie cutanata, febra, parestezii

•eozinofilie, anemie, •artralgii •greata, varsaturi •hipotensiune •la femeia gravida (ca si la nou-nascut), acest produs trebuie sa fie utilizat numai când este absolut necesar si sub directa supraveghere medicala 3.MACROLIDELE Macrolidele au proprietati antibacteriene unele, iar altele au proprietati antifungice( macrolide polienice). Prin introducerea în terapeutica a unui numar mare de macrolide naturale sau de semisinteza, acestea se împart în: ■macrolide adevarate ■azalide ■sinergistine. a.Macrolidele adevarate Eritromicina ( . 200 mg) Actioneaza asupra: •cocilor aerobi gramnegativi (gonococi, meningococi), •bacililor gramnegativi aerobi (Bordetella pertussis, Legionella pneumophila) •bacilior gramnegativi anaerobi: Campylobacter jejuni •Treponema pallidum, •Mycoplasma pneumoniae. Farmacocinetica: •absorbtie digestiva buna •absorbtia poate fi influentata de prezenta alimentelor, din care cauza comprimatele se vor istra cu o 1/2 de ora înainte de masa •se acumuleaza în ficat si se elimina prin bila în concentratii mari Indicatii: •infectii bronho-pulmonare, ORL, cutanate, genitale, osoase. •poate fi utilizata de catre bolnavii alergici la peniciline. •este medicatia de ales în pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae

•profilaxia recaderilor de reumatism articular acut si a endocarditei la pacientii care sufera de boli cardiace congenitale sau de cardiopatie reumatismala, înaintea unei interventii dentare sau chirurgicale la nivelul tractului respirator superior. Mod de istrare: •Adulti: - 1,6 g/zi, în 4 prize, cu o jumatate de ora înainte de mese. -în infectiile grave, doza zilnica poate sa creasca la 4 g/zi (divizate în 4 prize). Contraindicatii: •hipersensibilitate la antibioticele din clasa macrolidelor. •insuficienta hepatica grava Reactii adverse: •tulburari gastrointestinale: greturi, varsaturi, diaree, dureri abdominale. •reactii alergice manifestate prin urticarie si eruptii cutanate Precautii particulare: •se va istra cu precautie la pacientii cu insuficienta renala sau la cei cu functia hepatica alterata, urmarind cu atentie rezultatele testelor hepatice si reducând eventual dozele. •la pacientii astmatici tratati cu teofilina se vor controla concentratiile plasmatice ale antiastmaticului, urmarind o eventuala aparitie a simptomelor caracteristice intoxicatiei cu teofilina. •eritromicina nu se va istra la femeile însarcinate decât în caz de stricta necesitate. Claritromicina (. 250mg, 500mg) – Klacid, Fromilid Farmacodinamica: •Claritromicina actioneaza asupra: Streptococcus viridans, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Neisseria gonorrhreae, Listeria monocytogenes, Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Helicobacter pylori, Staphylococcus aureus. Farmacocinetica: •dupa absorbtie, Claritromicina difuzeaza rapid în majoritatea tesuturilor, mai putin în SNC. •este metabolizata de ficat •excretata în urina si 52% în materiile fecale. Indicatii: •infectiile tractului nazofaringian (amigdalite, faringite) si ale sinusurilor paranazale

•infectiile tractului respirator inferior: bronsite, pneumonii bacteriene si pneumonii atipice. •infectii ale pielii: impetigo, erizipel, foliculite, furunculoze si placi septice. •gastrite, ulcer gastroduodenal cu Helicobacter pylori Mod de istrare: Adulti → 250 mg la 12 ore.

→ în caz de infectii severe, doza poate fi marita la

500 mg la

12ore. • Contraindicatii: •hipersensibilitate la macrolide •sarcina •alaptare •insuficienta hepatica severa. Reactii adverse: •tulburari gastro-intestinale (greata, pirozis, dureri abdominale, diaree) •cefalee si rash cutanat •cresteritranzitorii ale TGO- TGP, care suntîn mod normal reversibiledupaîntrerupereaistrarii b. Azalidele Azitromicina (Azitrox, Sumamed) . 500mg s. 250mg, 500mg Indicatii: •infectiirespiratorii •infectii ale pielii •uretrite •cervicite Mod de istrare: •500mg/zi → 3 zile → infectiicairespiratorii •1000mg dozaunica → uretrite c. Sinergistinele: Pristinamicina (Pyostacin)

4.ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE CICLICE Colistin fl. 1mil. ui Farmacodinamica: •actiunea Colistinei este de tip bacteriostatic si bactericid •spectrul antibacterian al Colistinei se extinde asupra germenilor gramnegativi inclusiv Pseudomonas aeruginosa Farmacocinetica: •istrat per os, sulfatul de colistina nu se resoarbe practic din tubul digestiv, asa încȃt actiunea lui se exercita numai asupra florei patogene intestinale, produsul fiind lipsit de actiunea sistemica. Indicatii: 1) Infectii digestive cu germeni sensibili, atȃt la copii, cȃt si la adulti (gastroenterite, enterocolite, dizenterie bacilara) 2)Sterilizarea (eventual asociat cu sulfamide) intestinului în cadrul pregatirii preoperatorii pentru interventii pe tubul digestiv 3)În febra tifoida si paratifoida A si B Contraindicatii: hipersensibilitate la Colistin în antecedente Mod de istrare: • Copii peste 12 ani si adulti de 4 ori pe zi cȃte 2.000.000 U.I. Bacitracina •este activa pe majoritatea bacteriilor gram pozitive precum si pe gonococ, meningococ, Troponema pallidum. •are actiune de tip degenerativ-bactericid, prin împiedicarea formarii peretelui bacterian. •nu se foloseste pe cale sistemica, ci doar în aplicatii locale pentru afectiuni oftalmologice sau cutanate, în asociere cu neomicina. 5.ANTIBIOTICELE GLICOPEPTIDICE •Glicopeptidele, au un spectruantibacterianîngustreprezentat de bacteriile gram-pozitiv •Au efectbactericid de tip degenerativ, printr-un mecanismasemanator antibioticelor beta- lactamice •Suntaleseîninfecțiile grave cu germeni Grampozitivi la bolnaviii cu alergie la antibioticele beta lactamice, precumșiînendocarditeleproduse de streptococi, stafilococisauenterococi •Vancomicina fl. sol.perf. 1g •Teicoplanina(Targocid) fl. 400 mg

6.ANTIBIOTICE LINCOSAMIDICE Lincosamidele au o structurachimicaînrudita cu eritromicina. Eleprezintainteresterapeutirineficacitateafața de bacteriile Gram+ șifața de germeniianaerobi Au efect bacteriostatic Clindamicina-medicația de primaalegereîninfecțiile grave cu anaerobi (Bacteroidisfragilis) Lincomicina – indicataîninfecțiilestafilocociceosoase •7. TETRACICLINELE •Suntantibioticebacteriostatice cu spectrularg •Sunt 2 generații: -Tetraciclina, Oxitetraciclina -Doxiciclina Tetraciclina s. 250 mg -infecțiiproduse de bacteriiintracelulare(Chlamydia, Mycoplasma, Rickettsia) -tratamentuldiferitelorforme de acnee -tratamentulepisoadelor acute de bronșitacronica •Doze: 250 - 500 mg/6 ore Doxiciclina s. 100mg Doze: 200mg prima ziapoi 100mg/zi Reacții adverse: fenomene de iritație gastricași intestinala disbacteriozeintestinale Contraindicații: - copii sub 12 ani( depunereaînoaseîmpiedecacreșterea ) - sarcina (efecteteratogene, colorareaînbrun a dinților) 8. SULFAMIDELE Farmacodinamica: •Sulfamidele sunt chimioterapice cu actiune bacteriostatica si cu spectru larg de actiune:coci grampozitivi (streptococ, pneumococ), coci gram-negativi (meningococ, gonococ), bacili gram-negativi ( salmonele, E.coli). Farmacocinetica: • absorbtiadigestivaestebuna, cu exceptiasulfamidelorneresorbabile Reactii adverse: •tulburari gastro-intestinale (greturi, varsaturi),

•tulburari hematologice (hemoliza, anemie aplastica, agranulocitoza, purpura) •manifestarialergice. Indicatii: •infectiiurinare •infectiirespiratorii •infectii digestive •meningite Contraindicatii: •insuficientaacutahepaticasaurenala •leucopenia •sensibilizarea la sulfamide. Ȋncursultratamentului cu sulfamide se alcalinizeazaobligatoriuurina cu bicarbonat de sodiu (oral) si se istreazalichideabundente. Sulfofurazolul (Neoxazol, Gantrisin) . 500mg Indicatii: •infectii urinare acute cu germeni sensibili (Escherichia coli) •toxoplasmoza. Mod de istrare: •Adulti: oral, în infectii urinare initial 4 comprimate (2000 mg), apoi câte 2 comprimate (1000 mg) la 6 ore; Reactii adverse: •eruptii cutanate •febra, cefalee, greata, varsaturi, diaree •pancreatita •leucopenie, trombocitopenie COMBINATII DE SULFAMIDE CU TRIMETOPRIM Trimetoprimulare un spectru asemanator sulfamidelor, dar o potenta superioara acestora Sumetrolim , Tagremin,

. 400/80

Septrin

mg

•Sulfametoxazolul si trimetoprimul sunt substantele active din Sumetrolim. • Sumetrolimul are un larg spectru antimicrobian si este mai putin susceptibil de a induce rezistenta decât sulfametoxazolul sau trimetoprimul luate separat. Indicatii: •infectii de cai respiratorii superioare si inferioare( bronsiectazii, pneumonii inclusiv cea cu Pneumocystis carinii), sinuzite, faringite, otite medii, amigdalite •infectii de tract urinar: pielonefrite acute si cronice, cistite, uretrite •infectii gastrointestinale: salmoneloze, dizenterie bacilara, enterocolite, colecistite, colangite •infectii ale pielii si ale partilor moi ; piodermite, furunculoza, abcese •infectii ale sferei genitale: uretrite gonococice, prostatite, anexite Contraindicatii: •hepatita acuta •insuficienta hepatica grava •insuficienta renala severa •sensibilitate cunoscuta la sulfonamide sau trimetoprim •sarcina (în primul trimestru si cu câteva saptamâni înainte de nastere) •alaptare Mod de istrare: •Adulti: doza de atac este de 2,maximum3 tablete de doua ori pe zi (la 12 ore interval), iar doza de întretinere este de 2 tablete x 2/zi Efecte secundare: •la nivelul tractului gastrointestinal; disconfort abdominal, varsaturi, diaree, stomatite, glosite, pancreatite, afectari hepatice, tranzitoriu niveluri crescute ale transaminazelor si bilirubinei •manifestari alergice: exantem, conjunctivite, fotofobie, dermatita exfoliativa •manifestari neurologice: cefalee, slabiciune, insomnie, ataxie •manifestari hematologice: trombocitopenie, neutropenie, leucopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica. •manifestari de afectare renala: nefrotoxicitatea medie a preparatului care poate aparea la pacienti cu afectare renala anamnestica se atribuie sulfametoxazolului

Interactiuni medicamentoase: •anticoagulante orale (potentarea efectului anticoagulant); •fenitoina (nivelurile plasmatice ale fenitoinei pot creste pâna la nivelul toxic); •antidiabetice orale (riscul aparitiei hipoglicemiei); •metotrexat (nivelurile plasmatice ale metotrexatului pot atinge valori toxice); •salicilati, fenilbutazona, naproxen (nivelurile plasmatice ale sulfametoxazolului pot atinge valori toxice). CHINOLONELE FLUOROCHINOLONE Chimioterapice cu spectru ultralarg, farmacocinetica foarte avantajoasa si reactii adverse reduse. Indicatii: •septicemii •endocardite •meningite •infectii ORL •infectii:respiratorii, hepatobiliare, urogenitale, gastrointestinale, osteoarticulare, piele, tesuturi moi Reactii adverse: •cefalee •insomnie •convulsii •prurit •fotosensibilizare( se evita expunerea la soare în timpul tratamentului) •dureri musculare si articulare Contraindicatii: •insuficienta renala severa •alergii •primul trimestru de sarcina Ofloxacin (Zanocin) . 200 mg •Doza → 200-400 mg la 12 ore Ciprofloxacin (Ciprinol, Cuminol) .250, 500, 750 mg

•Doza → 250 mg sau 500 mg sau 750 mg la 12 ore Norfloxacin (Nolicin) . 400mg •Doza → 200-400 mg la 12 ore •infectii urinare acute: 400 mg de 2 ori /zi, timp de 7-10 zile •la femei cu cistite necomplicate: 400 mg de 2 ori /zi, timp de 3 zile •la bolnavii cu insuficienta renala se istreaza o singura doza pe zi Pefloxacin (Peflacine) . 400mg, fl. 400mg •Doza → 400 mg de 2 ori/zi per os si în perfuzie lenta(o ora) 400 mg la 12 ore. •Perfuzia se prepara folosind solutie glucozata izotona, nu ser fiziologic (precipita substanta activa) Moxifloxacin (Avelox) . 400 mg, sol.perf. 450 mg/250 ml Famacodinamica: • Bactericid cu spectru larg de activitate(microorganisme grampozitive, gramnegative, anaerobi) Indicatii:

• infectii respiratorii pneumonii) •infectii ale tegumentelor Contraindicatii: •hipersensiblitate la chinolone •sarcina, alaptare Reactii adverse: •greata, varsaturi, diaree •astenie, ameteli •tahicardie •HTA •mialgii, artralgii •depresie, confuzie Mod de istrare:

(bronsite cronice acutizate, sinuzite,

•Doza → 400 mg/zi - sinuzita – 7 zile -acutizarea bronsitei cronice – 5 zile -pneumonie – 10 zile •MEDICATIA APARATULUI RESPIRATOR •I. EXPECTORANTE Definitie Sunt substante medicamentoase care favorizeaza expectoratia, crescând cantitatea secretiilor traheobronsice si / sau fluidificându-le. Actiunea expectoranta se datoreaza: •stimularii activitatii secretorii a glandelor mucoasei traheobronsice •fluidificarii directe a secretiilor mucoasei. Expectorantele se folosesc, cu beneficiu variabil, în diferite afectiuni bronhopulmonare cu sputa vâscoasa, care nu poate fi eliminata prin miscarile cililor si prin tuse. Expectorantele secretostimulante Aceste expectorante îsi datoresc efectul: •stimularii activitatii glandelor seroase din mucoasa bronsica •cresterii transudarii plasmatice la acest nivel. Unele, istrate oral, au acțiune iritanta slaba asupra mucoasei gastrice,declanșând reflex o hipersecreție traheobronșica. Ȋn afara secreției, expectorantele pot stimula și peristaltismul bronșic, favorizând eliminarea secrețiilor. Eficacitatea terapeutica este relativ slaba, ele istrându-se asociate înpoțiuni sau siropuri Clorura de amoniu si alte saruri de amoniu, stimuleaza reflex secretia bronsica. •Doza: oral 0,3 g de 4 - 5 ori/zi •Reactii adverse: greaturi si varsaturi (irita mucoasa gastrica) Contraindicatii: -la bolnavii cu intoxicatie amoniacala - uremie -în insuficienta hepatica grava -în starile de acidoza -în caz de insuficienta respiratorie severa.

Iodura de potasiu si iodura de sodiu stimuleaza reflex si direct secretia brosica. • Doza: oral 0,3 g de 4 ori/zi Reactii adverse: -iritatie gastrica cu greaturi si varsaturi -iodism: catar oculonazal, cefalee, eruptii acneiforme -interfereaza testele tiroidiene timp îndelungat (câteva luni) si rareori, favorizeaza dezvoltarea gusei Gaiacolul (metilcatehol), gaiacolsulfonatul de potasiu si gaiafenazina (trecid) au actiune expectoranta slaba. Secretoliticele Expectorantele secretolitice actioneaza direct asupra secretiilor bronsice,fluidificându-le. Aceasta grupa cuprinde: •substante mucolitice, •enzime proteolitice •agenti tensioactivi •hidratanti. Mucoliticele Mucoliticele actioneaza asupra secretiei mucoase, desfacând diferite tipuri de legaturi responsabile de agregarea macromoleculelor proteoglucidice care formeaza scheletul mucusului, cu fluidificare consecutiva si usurarea expectoratiei. •Acetilcisteina (ACC 200, Fluimucil)- . 200mg, . eferv. 600mg, f. 3 ml- este unmucolitic care se istreaza în aerosoli sau în instilatii directe, fiind indicat în sindroame hipersecretorii cu încarcarea arborelui respirator: infectiibronhopulmonare, bronhopneumopatii cronice obstructive. Fluidificarea brutala a secretiilor poate determina inundarea bronsiilor la bolnavii incapabili sa expectoreze (ceea ce impune bronhoaspiratia de urgenta). Acetilcisteina este contraindicata la astmatici, deoarece favorizeazabronhospasmul. • Doza 200 mg de 3ori/zi 5 -7 zile, aerosoli f.3ml diluat în ser fiziologic 600 mg/zi . efervescent •Bromhexina (Brofimen, Bisolvon) - . 8mg un compus de sinteza cu structura cuaternara de amoniu, are proprietati mucolitice. Efectul se exercita, probabil, prin intermediul enzimelor lizozomiale, a caror activitate creste la suprafata mucoasei. Bromhexina se istreaza oral 3 ./zi •Ambroxol –.30 mg- stimuleaza secretia bronsica si creste activitatea ciliara •Doza → 90 mg/zi în 2-3 prize

Se evita pe perioada sarcinii și alaptarii •Erdosteina(Erdomed ) - mucolitic – s. 300mg •Doza → 300 mg de 2 ori/zi → 10 zile •Contraindicații: insuficiența hepatica și renala Enzime proteolitice •Tripsina, chimiotripsina, streptochinaza sunt enzime proteolitice, care aplicate local, înaerosoli sau instilatii, pot fluidifica secretiile bronsice. Actiunea iritanta asupra mucoasei traheobronsice limiteaza utilitatea terapeutica Agenti tensioactivi si hidratanti ai secretiilor •Tiloxapolul → are proprietatea de a scadea tensiunea superficiala. Inhalarea de aerosoli este recomandata pentru hidratarea secretiilor bronsice. •Vaporii de apa ca si apa ingerata în cantitati mari, hidrateaza si fluidifica secretiile bronsice. •

II. ANTITUSIVE

•sunt medicamente capabile sa calmeze tusea •efectul lor se datoreaza in principal, deprimarii formatiunilor centrale ale reflexului de tuse( centrul tusei) •este posibila si o actiune periferica, de deprimare a functiei receptorilor senzitivi de la nivelul mucoasei cailor aeriene •sunt utilizate in situatiile in care: -tusea oboseste bolnavul -impiedica somnul -favorizeaza bronhospasmul -poate declansa hemoptizie -accentueaza iritatia mucoasei laringiene si traheobronsice •Codeina . 15 mg -actiune antitusiva prin deprimarea centrului tusei -actiune analgezica( folosit in combinatii cu alte analgezice) Reactii adverse: -deprima respiratia -usuca secretiile bronsice -favorizeaza bronhospasmul

-provoaca constipatie Doze: 15 mg/ 4-6 ore Risc mic de dependenta ! •Oxeladin ( Paxeladine) sirop 0,2%, s. cu eliberare prelungita 40 mg -deprima centrul tusei -nu deprima centrul respirator -nu produce somnolenta sau constipatie Doza: 40 mg /2-3 ori /zi sau sirop 2-5 mensuri/zi •Dextromethorphanum( Tussin) . 10 mg, 20mg(Forte), sirop 0,1% •- actiune centrala •- fara efecte analgezice si risc de dependenta III. MEDICATIA ANTIASMATICA Tratamentul medicamentos al astmului bronsic dispune actualmente de urmatoarele categorii de substante active: •Bronhodilatatoare •Substante care inhiba degranularea mastocitelor •Antiinflamatorii •Expectorantele mucolitice •Antibioterapia •Oxigenoterapia 1.Bronhodilatatoare Actioneaza fie prin mecanism vegetativ, asa cum fac simpatomimeticele sianticolinergicele, fie direct asupra musculaturii netede, de exemplu metilxantinele a)Betasimpaticomimetice •medicatia de electie în criza de astm bronsic •actioneaza prin intermediul receptorilor beta 2 adrenergici de la nivelul bronhiilor determinând scaderea tonusului bronsic, relaxarea musculaturii netede si bronhodilatatie. •dupa durata de actiune sunt trei categorii: cu durata scurta (2 h) •Isoprenalina (Bronhodilatin)

•Orciprenalina (Astmopent) cu durata medie (4-6 h) •Salbutamol (Ventolin) •Fenoterol (Berotec) •Terbutalina (Bricanyl) cu durata lunga de actiune (12 h) •Salmeterol (Serevent) •Formoterol (Pneumera) Indicatii: •preparatele cu durata scurta si medie de actiune → criza de astmbronsic •preparatele cu durata lunga de actiune → asmul moderat sau sever pentru tratamentul cronic al dispneei nocturne. Nu se recomanda în criza !! Mod de istrare •sub forma de nebulizare sau aerosoli presurizati •Salbutamol(Ventolin) 100 μg/ doza- 2 doze/ 4- 6 ore •Terbutalina(Bricanyl) 250 μg/ doza- 2 doze/ 2- 4 ori/zi •Fenoterol(Berotec) 200 μg/ doza- 2 doze x 4/ zi •Salmeterol(Serevent) 50 μg/ 12 ore •Formoterol (Pneumera) 12 mcg/12ore Efecte secundare •aritmii cardiace •tahifilaxia: rezistenta la drog consecutiva folosirii frecvente; necesita schimbarea caii de istrare, schimbarea drogului sau pauza ≈ 7 zile •tremuraturi •tahicardie •moarte subita •inducerea starii de rau astmatic b) Anticolinergicele Indicatii :

•astmul greu controlabil cu alte droguri (medicament de rezerva!) •BPOC(unde tonusul vagal este o componenta reversibila majora) •utilizate în tratamentul cronic sau în puseele de exacerbare, singure, sau în combinatie cu β2 agonistii Mod de istrare: •bromura de ipratropium (Atrovent) 20 μg/ doza - 2 doze x 4/ zi •bromura de tiotropium (Spiriva) 18 μg/ doza - 1- 2 doze/zi Avantaje: •nu da tahifilaxie •are efect benefic durabil ( intra în actiune în 30 – 60 sec. si dureaza 8 -12 ore) Dezavantaje: întreruperea brusca poate da rebound! c) Metilxantine au efect bronhodilatator de intensitate medie, inferior betasimpaticomimeticelor •efectul apare dupa 10 – 15' este maxim la 45- 60' si dureaza 2- 3 ore •Teofilina (Theo SR 100mg, 200mg, 300mg, Teotard 200 mg, 350 mg) este un alcaloid xantinic din frunzele de ceai îndeaproape înrudit cu cafeina •Aminofilina (Miofilin tb. 100 mg, f. 240 mg ) un complex de teofilina cuetilendiamina, mai bine solubila si cu o disponibilitate superioara. Mod de istrare •Doza de atac: - 13mg/kgc/zi, fractionata în 3 prize → per os -5-10 mg/kgc/zi i.v. lent în ≈ 20 minute→ 0,5-0,6 mg/kgc/zi •Doza de întretinere → individualizata •cresc eliminarea → scad conc. plasmatica→ cresc doza necesara •fenobarbital •etanol •rifampicina •antiacide cu Mg •fumat •alimentatie hiperproteica/hipoglucidica •copii •scad eliminarea→ cresc conc. plasmatica→ scad doza necesara

•eritromicina •ciprofloxacina •cafeaua, ceaiul •decompensarea cardiaca •insuficienta hepatica •infectii virale •vaccinari •vȃrsta avansata Contraindicatii : •hipertiroidie •infarct miocardic acut •epilepsie Efecte adverse: •iritabilitate, anxietate •insomnie •inapetenta, greturi, varsaturi •cefalee •palpitatii •tulburari de ritm, fibrilatie ventriculara la . i.v rapida •convulsii, coma 2.Glucocorticoizii •au actiune antiinflamatorie reducând edemul si secretia de mucus •au efect bronhodilatator indirect prin potentarea activitatii beta-simpaticomimeticelor Corticoterapia sistemica: •istrare orala: •Prednison tb. 5 mg •istrare parenterala: •HHC 4- 6 mg/kgc repetat la 6 ore •Metilprednisolon 0,5- 1 mg/kgc/ la 6 ore

Efecte adverse: •ulcer •HTA •osteoporoza, •tulburari psihice (euforie, depresie), •crestere ponderala •diabet zaharat •tendinta la infectie. Corticoterapia inhalatorie: •dipropionatul de beclometazona (Becotide) 1 puf =50µg •budesonid (Pulmicort) •propionatul de fluticazona (Flixotide) •Corticoizii inhalatori nu au eficienta în criza de astm! Efecte secundare: •locale: •disfonie •candidoza orofaringiana •afte bucale •sistemice: osteoporoza Betasimpatomimetice + glucocorticoizi •Seretide Diskus ( salmeterol + fluticazona) 50/100, 50/250, 50/500 →o inhalatie x2/zi •Symbicort- Turbuhaler (budesonid + formoterol) → o inhalatie x2/zi 3.Antagonistii receptorilor leucotrienici •sunt folositi ca alternativa la corticoterapie (în caz de contraindicatii) dar si în asociere cu aceasta. •se recomanda în tratamentul cronic al astmului bronsic indus de aspirina si în astmul bronsic de efort la adulti si copii peste 12 ani. Montelukast (Singulaire) 1. 4 mg, 5 mg, 10 mg •nu se istreaza în criza •se istreaza 1 tb. seara la culcare

Avantaje: •nu are efecte secundare notabile( care sa impuna întreruperea istrarii) •nu are interferente medicamentoase notabile( care sa impuna reducerea dozei) •nu necesita reducerea dozei la vȃrstnici, în insuficienta renala, hepatica •reduce chiar de la prima istrare incidenta si gravitatea crizelor bronhospastice, permitȃnd reducerea progresiva a dozelor de betaadrenergice sau a dozelor de corticoizi 4)Inhibitori ai degranularii mastocitare •stabilizeaza membrana mastocitelor, împiedicând eliberarea mediatorilor chimici •Cromoglicat disodic (Intal) - indicat în astmul la efort, la gravide •Cromoglicatul disodic se istreaza în aerosoli, sub forma de pulbere, câte o inhalatie de 4 ori/zi. •Ketotifen (Zaditen) - indicat în astmul alergic în special în astmul la polen •1tb.1 mg •Doza: 2 mg/zi 4.Antibiotice •rezervate infectiilor autentice (febra, sputa purulenta, leucocitoza) •prima alegere – medicatia orala •Biseptol 2 / 12 ore •Amoxicilina 500 mg x 3/ zi •Doxiciclina 100 mg x 2/zi •la bolnavii febrili, cu stare generala alterata- cefalosporine de generatia a II a și a III a: •Cefuroxim (Zinnat, Zinacef) •Ceftriaxona (Cefort) 5.Tratamentul fluidifiant,expectorant si mucolitic •Bromhexin •Acetilcisteina(ACC, FLUIMUCIL), Carbocisteina •Erdosteina(ERDOMED) 6.Oxigenoterapia •în mod continuu: 1,2 – 2,5 l/ min minim 15 ore / zi •indicatii: -hipoxemia (Pa O2 < 55 mm Hg, Sa O2<90%)

-policitemia secundara Ht > 55 • Farmacoterapia

aparatului

cardiovascular Medicamentecarestimuleazacontractiamiocardului= tonicardiace • Tonicardiacelesuntsubstantecareproducînprincipiu crestereaforteidecontractieacorduluisisuntindicateîn tratamentulinsuficienteicardiace. Înaceastacategoriesuntcuprinse: -Glicozidele tonice cardiace -Simpatomimeticeβ1stimulante -Aminofilina a. Digitalicele Digitalicele reprezintaungrupdealcaloiziextrasidin: -digitalispurpureea⇒senumesurpureeaglicozide (ex:digitoxina) -digitalislanata⇒senumesclanatozide(ex: digoxina,lanatozidaC,deslanozida) -strophantusgratus⇒senumescstrophantine (numaiprezintainteres). •EFECTE LANIVELULMIOCARDULUI -crestecontractilitatea:areefectinotrop pozitiv:crestefortade contractieamiocardului,crestevitezadescurtareafibrelor miocardice.Crestereaforteidecontractienuesteînsotitadecresterea consumuluideO2astfelnuagraveazacardiopatiaischemica. -cresteexcitabilitateafibreimiocardice: areefectbatmotrop pozitiv.Datoritaefectuluibatmotroppozitivexistarisculaparitiei aritmiilor(careactieadversa). -scadeconductibilitatea,înspecialceaatrioventriculara(prinefectdirectasupranoduluiatrioventricularsauprincrestereatonusuluivagal):areefectdromotrop negativ. Scadereavitezeideconducereareefectepozitivesaunegative,înfunctiedecontextul clinic: - scade frecventa sinusala: are efect cronotrop negativ, producând bradicardie.

- areconsecintepozitiveîntahiaritmii:digitalicelecresc întârziereastimulilorlaniveluljonctiuniiatrioventriculare,scazând frecventaventriculara. La omul sanatos digitalicele au un efect slab: scad usor frecventa cordului, scad viteza deconducereatrioventricularasiproducvasoconstrictieînperiferie. -îninsuficientacardiacaareunefectspectaculos:crestefortade contractieainimii ducândastfellacrestereadebituluicardiac. -îninsuficientaventricularastânga,digitalicelecrescdebitulcardiac(DC)ameliorândusestazapulmonara:dispneeadiminua,disparraluriledestaza. -îninsuficientaventricularadreapta:cresteDCalventriculului dreptdisparândstazasistemica. •CrestereaDCdeterminacrestereafluxuluisanguinlanivelul rinichiului ⇒crestefiltrareaglomerulara⇒sereiadiurezasiapare mobilizarea(îndepartarea)edemelor. EFECTE EKG •↓frecven eicardiace •↑PR •subdenivelareST,uneoricuconcavitateaînsus •aplatizareasauinversareaundeiT EFECTEEXTRACARDIACE •Perinichi:efectdiuretic •Pevase: •vasoconstric iearteriolara •↑tonusulvenos •SNC:activaretonusvagal Indicatii: -insuficientacardiaca:crestecontractilitatea,cresteDC. -în tahiaritmii supraventriculare ( fibrilatia atriala, flutter-ul atrial, tahicardia paroxisticaatriala) Tratamentul digitalic se incepe obisnuit cu doze mari, de atac, care realizeaza repede(zile,ore)concentratiileeficace.Incontinuare,seistreazadozedeintretinere. Reactiiadverse: -reactiile adverse sunt de tip toxic si sunt foarte frecvente. Indicele terapeutic este foarte mic (2,8- 3), dozele terapeutice fiind apropiate de cele toxice. Astfel, frecventa reactiilor adverselabolnaviidigitalizatiestede12-20%.

Manifestarileintoxicatieidigitalice Exista2tipuridemanifestari: 1.Manifestariextracardiace 2.Manifestaricardiace 1.Manifestariextracardiace:greturi,varsaturi,crampeabdominale, cefalee, ameteli, tiuituri în urechi(tinitus), confuzie, halucinatii, tulburari de vedere (obiecteleauunhalouînjur). 2.Manifestaricardiace: -scadefoartemultfrecventasinusaladeterminândbradicardieexcesiva -scadefoartemultconductibilitateacu risc de bloc atrio-ventricular. -creste foarte mult excitabilitatea, apar aritmii → extrasistole ventriculare, tahicardieventriculara Tratareaintoxicatieidigitalice: 1. Prima masura: oprirea tratamentului; cu toate acestea, digitalicele se elimina greudinorganism. 2.ApoiseistreazaK+(KCloral) 3.Apoi se istreaza un medicament specific intoxicatiei cu digitalice: sedauantiaritmice(ex.Fenitoina,Lidocaina). 4.Se istreaza seruri specifice antidigoxina ce se fixeaza pe orice digitalicsigrabesceliminareaacestora. •Contraindicatii: -bradicardie(<50/minut) -miocardita acuta -tahicardiaventriculara •Precautii: -infarctmiocardicrecent -hipopotasemie -hipotiroidism -vârstnici -insuficientahepatica •Digoxinum(Digoxin,Lanoxin) .0,25mg,f.2ml(0,25mg/ml)

-absorbtiedigestiva40– 90%dincantitateaistrataoral -se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 25% ( cantitatea mare demoleculeliberecontribuielarapiditateaefectului) -eliminare renala -efectla1-2oresimaximla6oredupaodozaunicaorala -efectla5-30minutesimaximla1-3oredupaistrareai.v -tratamentuldeatac oral: 0,5– 1mg/zi oral 3-4 zile -dozadeintretinere:1/zi(maiputinlavârstnicisiininsuficientarenala) -in urgente: istrare i.v lent 0,5 – 1mg, repetand la nevoie, inca 0,25 mgdupa4-8ore,dupacaresecontinua cu dozele de intretinere b. Simpatomimeticeβ1stimulantesuntutileîn tratamentulunorformedeinsuficientacardiaca,deoarece produccrestereafrecventeicardiace,crescvitezaconducerii atrioventriculare,crescfortadecontractieainimiisiconsumul deO2alcordului. •reprezentanti: •Adrenalina •Izoprenalina •Dobutamina •Dopamina. •AdrenalinasauEpinefrina f.1ml(0,1%) -are efect stimulant cardiac si vasodilatator, crescand presiunea sistolica si micsorandpresiuneadiastolica -esteindicatainsincopacardiaca,situatiecandseinjecteazalenti.v •Izoprenalina(Isuprel) -provoaca stimularea contractiei miocardice si tahicardie, marind debitul cardiac -producevasodilatatie -indicatainformeledesoccudebitcardiacscazut -seistreazainPEV,lent -producefrecventaritmiisifenomeneischemicelanivelulmiocardului

•Dopaminaf.10ml(20mg/ml,5mg/ml) -istrata in doze mici, provoaca vasodilatatie, incluzand teritoriul renal si splahnicsistimulareainimii(prinactiunebeta1adrenergica) -dozele excesive produc vasoconstrictie cu HTA( prin stimulare alfa adrenergica) -seistreazainPEVinoc •Dobutaminaf.50ml(250mg) -esteunderivatdedopamina -creste contractilitatea miocardului -creste debitul cardiac -imbunata e tedebitulcoronarian -areindicatieinICstângaprininfarctmiocardic -seistreazainPEV c. Aminofilina (Miofilin) f. 240 mg, . 100mg este un alcaloid xantinic care produce stimularecardiaca,stimulareaSNC,bronhodilatatie,stimuleazasecretiagastricasicrestediureza. Indicatiiterapeutice: -întratamentulunorformedeinsuficientacardiaca -întratamentulastmuluibronsic Sefolosestecatratamentdeîntretinereistrata oral, saucatratamentdecrizaistratainjectabilintravenos foartelent. Doze→peros→100mgde2-3ori/zi→i.v→1-2f/2x/zi Reactiiadverse: cefalee,anxietate,insomnie,valuri decaldurafaciala,aritmii,palpitatii,crizeanginoase. Injectarea intravenoasa rapida poate determina aritmii severe, hipotensiune, chiar accidente mortale Contraindicatii: -anginapectorala -infarctul miocardic -accidentevascularecerebrale -aritmii -ulcer -insuficientahepatica

-insomnii. Antiaritmicele Antiaritmicele sunt medicamente utile pentru profilaxia i tratamentul aritmiilor cardiaceectopice. Medicatiaantiaritmicacuprinde: 1.Medicamenteantiaritmicepropriu-zise 2.Medicamenteutilizateîntratamentularitmiilor •Clasificareaantiaritmicelor 1A. Substante care deprima moderat viteza depolarizarii sistolice si alungesc durata PA: Chinidina.200mg Actioneazadirectlanivelulmiocarduluiprinurmatoarelemecanisme: -deprimamoderatconductibilitatea, -scadeexcitabilitatea→esteeficaceînaritmii Doze:tratamentdeatac→oral200-600la6oretratamentdeîntre inere→200-400la8ore Indicatii: -extrasistolesupraventriculare -extrasistoleventriculare -tahicardiesinusalaparoxistica -flutteratrial -fibrilatieatrialaparoxistica Reactiiadverse: -digestive:producegreata,varsaturi,crampe,diaree. -neurologice:cefalee,ameteli,tulburaridevedere,confuzie. -cardiace - blocatrioventricular,insuficientacardiaca,hipotensiune -alergice - urticarie,reactiidetipanafilactic. Contraindicatii: -înblocuriatrioventriculare -tahicardiiventriculare -înfibrilatiaatrialacronica

-îninsuficientacardiaca -lahipotensivi -înintoxicatiadigitalica -labolnaviicuhiperpotasemie -1B.SubstantecescadputinvitezadepolarizariisistolicesiscurteazadurataPA: Lidocaina(Xilina) sol.1%,100mg/10ml(f.10ml) Indicatii: -estedealesînaritmiileventriculare severe, fiindlarg folositaînserviciiledeterapieintensiva. -nu se istreaza oral (se metabolizeaza intens la primul pasaj hepatic), ci numaii.v.injectabilsauînperfuzie. -în injectii i.v. se istreaza 50-100 mg / data, repetând eventual dupa 5 minute, fara a depasi 200300 mg / ora. Pentru sustinerea efectului se recomanda perfuzia i.v., 14 mg/min,pânalamaximum1g/24ore. -în aritmiile digitalice sau din infarctul miocardic acut se recomanda perfuzie i.v. continuapeperioadade24-48ore. Reactiiadverse: - dozelecrescutepotdareactiiadverseneurologice: parestezii,sedare,convulsii,confuzie,chiarcoma. Precau ii: -insuficien ahepatica -insuficien acardiaca -vârstnici Contraindicatii: -labolnaviicublocatrioventricular -labolnaviicuinsuficientahepaticasevera -laceicuantecedenteconvulsive - încazdealergie specificalaLidocaina. Fenitoina.100mg,f.5ml(50mg/ml) Areproprietatiasemanatoarelidocainei. Din punct de vedere farmacocinetic, se absoarbe complet din tubul digestiv,dar absorbtia este lenta → se istreaza oral numai ca tratament de întretinere, în urgente istrându-sei.v.

Indicatii- înaritmiiledinintoxicatiilecudigitalica,pentrucaau avantajuldeanudeprimaconducereaatrioventriculara→nuexistariscde bloc. Contraindicatii- injectareai.v.impuneprudentapentrucapotaparea fenomenededeprimarecardiovasculara. - supradozareaprovoacatulburaricerebeloase. Mexiletina(Mexitil)s.200mg - antiaritmic care se incadreaza, prin proprietatile sale intre chinidina si lidocaina Indicatii: - aritmii ventriculare din cadrul bolii coronariene sau prin supradozarea digitalicelor Reactiiadverse: -greturi,varsaturi -ameteli,confuzie,dizartrie,tremor -bradicardie,hipotensiune Doze:- 400– 600mg/ziinitial - 200mgde2- 3ori/ziîntretinere 1C . Substanteblocantealecanalelordesodiu,faraafectarearepolarizarii Flecainida(Tambocor).50mg,100mg Indica ii: -prevenireafibrilatieiatrialeparoxistice -tahicardiaparoxisticasupraventricularaDoza:50-100mg/12ore Contraindicatii:infarctmiocardicrecent,blocatrioventricular Reactiiadverse: -hipotensiune -durere toracica -ameteli,insomnie -cefalee,tremor,somnolenta -dureriabdominale,greturi,varsaturi Propafenona(Rytmonorm).150mg,f.20ml Indica ii:

-tahicardiisupraventriculare -tahicardiiventriculare -extrasistoleventriculare Contraindica ii: -bradicardie -boalapulmonaraobstructivacronica -insuficientacardiacagrava Doze: 450– 600mg/ziin2-3prize,dupamese Reac iiadverse:gustmetalic,hipotensiuneortostatica,gre uri,varsaturi II.Betablocante -blocarea receptorilor β1adrenergici -scadexcitabilitatea,conducerea,frecventasinusalasicontractilitatea. Indicatii: -întratamentultahicardiilorsinusale -pentru ca scad excitabilitatea sunt utile în tratamentul aritmiilor prin focar ectopic(fibrilatie,flutter). -pentru ca scad conducerea, realizeaza controlul frecventei ventriculare la bolnavii cutahiaritmiisupraventriculare. -tratamentultahicardieisinusalesiaextrasistoleloradultuluitânar -aritmiilecareaparlabolnaviihipertiroidieni. Reactiiadverse:

-

bradicardie

-

agravareainsuficien eicardiace

-

hipotensiune

-

impoten a

-hipoglicemie -bronhospasm Contraindicatii -insuficientacardiaca -astmbronsic -bradicardie -bron itacronica Aten ie !!! ntreruperea brusca a unui betablocant poate fi urmata de ischemie miocardica

Propranololul .10mg,40mg -absorbtiedigestivarapidasicompleta -epuratprinmetabolizarehepatica -epurareamultîncetinitalahepaticiiîninsuficien acardiacaDoze 10– 40mgx3/zi Metoprololul .25mg,50mg,100mg -reducemortalitateaîninfarctulmiocardicacut -scaderisculderecidivaalinfarctuluimiocardic -seutilizeazasiinprofilaxiamigrenei -nuestenecesaraajustareadozeilavârsnici,hepatici,renali

Doze

150– 100mg/zi 2prize

Atenololul .50mg,100mg Doze

50– 100mg/zi 1 priza

Betaxolol(Lokren).20mg Bisoprolol(Concor).5mg,10mg III.Repolarizareacuren ilordepotasiuiprelungireamarcataarepolarizarii Amiodarona (Cordarone) .200mg,f.50mg/ml(3ml) -areproprieta iantiaritmiceiantianginoase -blocheaza canalele ionilor de sodiu i împiedeca efluxul de K din celulele miocardice Indicatii - este indicataîn aritmii diverse, rebele la alte tratamente. Doze : se istreaza oral, folosind doze de atac( 400 – 600 mg) timp de 8-10zile, apoi se întretine efectul cu doze mici ( 200mg/zi), câte 5 zile / saptamâna. În urgente se poate injecta i.v. Reactiiadverse: -utilizarea prelungita, fara pauze, poate determina aparitia de depozite corneenepigmentare -hipotiroidie. -infiltratepulmonarecufibroza -bradicardie

Contraindicatii:- bradicardii-boli tiroidiene Precautii: -expunerelasoare -control tiroidianla6luni -controloftalmologicla1an IV. BlocantiaicanalelordeCa Verapamilul(Isoptin) .40mg,80mg,120mg,240mg(.cueliberareprelungita) -esteunantiaritmicfoarteactiv -scade debitul cardiac -scade TA Indicatii: - tahicardiisupraventriculare -extrasistole,FiA,flutter(Fl) -HTAusoara,simedie Reactiiadverse: -bradicardie -hipotensiune -insuficien acardiaca -edemedeclive Contraindicatii: -înblocuriatrioventriculare, -insuficientacardiaca -bradicardie,hipotensiune Nu!!!!seasociazacu: -Propranololulpentrucaaparesumareadeprimariimiocardice. -Digitalicepentrucaapareriscmaredebloc -Antihipertensivepentrucaapareriscdehipotensiunemarcata. Diltiazem(Dilzem).60mg,.cuelib.Prel.90mg -areproprietatiasemanatoareVerapamilului,fiindutilizatca antiaritmiccâtsicaantianginos. Antianginoasele Antianginoaselesuntmedicamentecapabilesacalmezedurerea sausaeviteaparitiacrizelordeanginapectorala.

Eleactioneazaprin: vasodilata iecoronariana crestereaaportuluideoxigen limitareaconsumuluideoxigenacordului. 1. Nitratiiorganici Nitratiiorganicisuntesteriorganiciaiaciduluiazotic.Produc: -coronarodilatatie -vasodilatatievenoasacuscadereapresarcinii -vasodilatatiearteriala(efectmaiputinsemnificativ)cuscadereapostsarcinii. -micsorarea presarcinii si post sarcinii, ca urmare a venodilatatiei si arteriodilatatiei,usureazainimiisiscadeconsumuldeoxigenalmiocardului -inhiba functiile plachetare (scade formarea de trombi) actiune importanta in anginainstabilasiininfarctulacutdemiocard nitratiiorganiciseabsorbbineprinmucoasalinguala,mucoasaintestinalasiprinpiele semetabolizeazainficat suntutilizatisubformadepreparatepentru: -absorbtieprinmucoasalinguala– tableteperlinguale,spray-uri -pentruistrareorala– comprimate,capsule -pentruabsorbtieprinpiele– unguente,plasturi -pentruperfuzieintravenoasa Reactiileadversealenitratilororganicisunt: -cefalee -ameteli -valuridecaldura(laînceputultratamentului) -la doze mari apare hipoTA (e cauza de tahicardie reflexa si e dezavantajoasa,deoarececresteconsumuldeoxigen⇒poatedeclansainfarctulmiocardic). Nitratii organici pot dezvolta un grad de toleranta, fenomen evident pentru cefalee, careseatenueazapemasuracontinuariitratamentului Reprezantanti: nitroglicerina izosorbid dinitrat izosorbid mononitrat pentaeritriltetranitratul. Nitroglicerina(Trinitrina).0,5mg,ung.2%,.retard2,6mg,f.1ml

-sefolosestepentrucombatereacrizelor -se istreaza sublingual (cel mai frecvent: 1 odata, efectul aparând dupa1-2 minute si având o durata de 30 min; reistrarea dozei se face dupa 2-5 minute daca nu s-aobtinutefectul. -pentru istrarea sublinguala se folosesc comprimate de 0,5 mg sau solutie alcoolica1%(Nitromint)carecontine0,2mg/picatura. -în tratamentul profilactic se foloseste istrarea pe tegumente unguente( 2%), preparate transdermice cu eliberare lenta( Nitroderm TTS – plasturi cu nitroglicerina) , . cu eliberarelenta(Nitromint2,6mg) -în timp apare toleranta, iar oprirea tratamentului, nu e avantajosa datorita risculuiaparitieiuneicrize - nitroglicerina în IMA se istreaza intravenos si limiteaza zona de infarct prin activareacirculatieicolateraleazoneideinfarctsiscadeconsumuldeoxigen. Reac iiadverse: -hipotensiunearteriala -sincopa -cefalee Isosorbiddinitrat(Isodinit).10mg,.retard20mg -profilacticinanginapectorala -doze:5-10mgde2-4ori/zi.retardde2ori/zi Isosorbidmononitrat(Olicard).20mg,40mg Doze:20- 40mgde2ori/zi Pentaeritriltetranitrat(Nitropector).20mg Doze:10-30mgde2-4ori/zi,inaintedemasa 2. Betablocantele Mecanismdeactiune: -reducfrecventaatacuriloranginoase -diminuarisculmortiisubite -crestetolerantalaefort PROPRANOLOL 1tb=10mg;1tb=40mg 120– 240mg/zi– întreiprize ATENOLOL (.50,100mg)50– 100mg/ziîndozaunica METOPROLOL(.25,50,100mg) 50– 200mg/ziîndouaprize Contraindicatii:

-hTA -bradicardie -astmbronsic -BPOC -insuficientacardiacasevera ntrerupereabruscaaunuitratamentindelungat cubetablocante,poateagravastarea bolnaviloranginosi,cucrestereafrecventeicrizeloranginoase,chiarinfarctmiocardic. Medicatiatrebuie redusatreptat!!!! 3. Blocantele canalelor de calciu Medicamentele din aceasta categorie deprima inima, micsorând consumul de oxigen al miocardului si provoaca vasodilatatie prin micsorarea disponibilului de calciu pentru fibrele musculare. Suntutilizateîntratamentul: -angineipectorale -aritmiilor -HTA -migrena Seclasificainurmatoarelegrupechimice: -fenilalchilamine– verapamilul -benzotiazepine– diltiazemul -dihidropiridine:nifedipina,amlodipina,felodipina Nifedipina(Adalat,Corinfar)draj.10mg,.retard20mg -antianginoseficace -produce vasodilatatie arteriolara cu micsorarea postsarcinii, usurând astfel munca inimii - dilatavaselecoronariene. Reactiiadverse: -cefalee -ame eli -parestezii -tahicardie,palpitatii

-edeme maleolare Contraindicatii:hipotensiuneaarteriala Doze:10mgx3/zi, 20mgx2/zi Seutilizeazasiintratamentulsughitului10-20mg/1-3/zi Amlodipina(Norvasc).5mg,10mg Doze:5-10mg/ziIndica ii: -anginapectoralastabiladeefort -anginavasospastica -HTA Reac iiadverse: -alergie -leucopenie,trombocitopenie -cefalee,ame eli -insomnie Contraindica ii: -sarcina,alaptare -anginapectoralainstabila,stenozaaortica Felodipina(Plendil).film.5mg,10mg Doze:5-10mg/zi Verapamil (Isoptin) .40 mg, 80 mg, . cu elib. prel. 240 mg- antiaritmic si antianginoseficace Reactiiadverse: -bradicardieexcesiva -decompensarecardiaca -hipotensiune -edemedeclive Contraindica ii: -insuficien acardiaca -hipotensiune Diltiazem(Dilzem)–asemanatorVerapamilului. .60,90,120mg - blocant al canalelor de calciu, care se situeaza farmacodinamic intre verapamilsinifedipina - utilterapeuticcaantianginossiantihipertensiv Indicatii: -anginapectorala

-HTA Doze:60– 90mgde3ori/zi Precau ii:- dozemicilabatrânisicirotici - creste nivelul plasmatic al digoxinei( se scade doza de tonicardiac când seasociaza) Antihipertensivele HTA reprezinta afectiunea cardiovasculara cea mai raspân dita in masa populatiei si unadincelemaiimportanteproblemedesanatatepublica Esteunfactorderiscmajorpentruaterosclerozaculocalizarecoronariana,cerebralasi renala ValorinormalealeTA: TAsistolica(TAs)-110– 140mmHg TAdiastolica(Tad)– 60– 90mmHg HTA este definita ca o crestere persistenta a TAs si Tad peste valorile de 140/90 mmHg. TratamentulHTA urmareste: - reducerea valorilor presiunii arteriale catre cifre cât mai apropiate de cele fiziologice - micsorarea frecventei complicatiilor (accidente vasculare, insuficinta renala, infarctmiocardic) - micsorarea morbidita iii mortalitatiiasociateHTA Duratatratamentuluiantihipertensivesteindefinita TA=DCxRVP Efectulantihipertensiv poatefi obtinutprin: Simpaticolitice - scadTA prinreducereaRVPsiaDC Vasodilatatoaredirecte– scadTAprinrelaxareamuschiuluinetedvascular Blocantealecanalelordecalciuscad TAprinscadereaRVPsiaDC Medicamente care blocheaza producerea sau actiunea angiotensinei II -scad TA prin scadereaRVPsiavolumuluisanguincirculant Diuretice - scadTAprinscadereavolumuluisanguinsideple ionaredesodiu •ANTIULCEROASELE Claseledemedicamentefolositeînulcerulgastricsiduodenalsunt: •antiacide •antisecretorii -inhibitori ai receptorilor H2

-inhibitoridepompadeprotoni •citoprotectoare •antibacteriene •prokinetice 1.Antiacidele MecanismuldeactiuneconstaînneutralizareaHCl.Deoarece HClestesecretatnonstopsiantiacidelesuntevacuatedestulde rapiddinstomac,efectullorestedescurtadurata.Pentruarealiza în stomac un ph relativconstantseimpuneistrareaîn6-7prizepezilaoorasiapoilatreioredupameseleprincipale. Preparateleantiacideauîncompozitialor: •bicarbonat de sodiu : ULCEROTRAT •aluminiu : ALMAGEL, MAALOX, MALUCOL (Al + Mg) •magneziu:DICARBOCALM(Ca+Mg) •carbonatdecalciu:ANTACID,RENNIE •Moddeistrare: - o primadozalaooradupaingestia alimentelor -adouadozaseistreazadupaalte2ore -oultimadozasearalaculcare Hidroxidul de aluminiu -antiacid nesistemic -cauzeazaconstipatie -micsoreaza disponibilitatea pentru absorbtie pentru: tetraciclina, digoxina, propranolol(istrareaacestorasefaceladistantadeprizadeantiacid) Alfogel– gel oral •Hidroxiduldemagneziu: -actiune rapida si intensa, nesistemic -areproprietatilaxative •Carbonatuldecalciu: -actiune rapida si intensa, nesistemic -produce constipatie

-utilizareaexcesivapoateficauzadehipercalcemie,alcaloza •Bicarbonatdesodiu: -antiacid sistemic cu actiune rapida, intensa -determina cresterea rapida a pH- lui gastric -dupa incetarea efectului se produce un rebound al secretiei acide -riscdealcaloza,crestevolemianatremia(contraindicatinICsiHTA) 2.AntagonistiireceptorilorH2 Inhibasecretiadeacidclorhidric prinblocareareceptorilorH2de pe membrana celulei parietale. Histamina este un puternic stimulator al

secretiei

deacidclorhidric. RANITIDINAtb.=150mg, 300mg;f.=50mg(ARNETIN,ZANTAC) Doza:150mg/12ore(înainteamesei) 300mg/zi(laora18) •FAMOTIDINAtb.=20mg,40mg;f=20mg(QUAMATEL)Doza:20mg/12ore(înainteamesei) 40mg/zi(laora18) •NIZATIDINA tb.=150mg, 300mg;f.=100mg Doza:150mg/12ore(înainteamesei) 300mg/zi(laora18) •Durata tratamentului: -2 – 4saptamâni→ulcerulduodenal -4– 8saptamâni→ulcerulgastric -8-12saptamâni→esofagitadereflux,ulcerprinAINS •Efectesecundare: -digestive:greturi,varsaturi,diaree -neuropsihice:cefalee,somnolenta,mialgii,confuzie -angioedem -cardiovasculare:bradicardie,hipotensiune -endocrine: ginecomastie, scaderea libidoului -anemie, trombocitopenie, leucopenie

3.Inhibitoriipompeideprotoni •Sunt cele mai puterniceantisecretoriicunoscutepânaînprezent inhibareasecretieideHClestede>90%sidureazapeste24ore •Blocheaza pompa protonica de la nivelul membranei apicale a celulelor parietale si scadsecretia acida gastrica •Volumul secretiei gastrice, secretia de pepsina, factorul intrinsec si viteza de golire astomacului nu sunt modificate •Sunt conditionati sub forma de preparate enterosolubile( sunt inactivati de aciditateagastrica) pentru istrare orala sau in forme pentru istrare injectabila •Epurareasefaceprinmetabolizare hepaticasieliminarerenalaametabolitilor Indicatii: -ulcerul gastric si duodenal -esofagitadereflux -infectiacuHP •OMEPRAZOL(OMERAN,OMEZ)– s.=20mg;f=40mg(LOSEC) Doza:20– 40mg/zi(înainteamesei) •LANSOPRAZOL(LANZAP)– s.= 30mg •Doza: 30mg/zi •ESOMEPRAZOL(NEXIUM)– s.=20mgsi40mg;f=40mg Doza:20– 40mg/zi •PANTOPRAZOL(CONTROLOC) – s.=20mgsi40mg;f=40mg/zi •Doza:20– 40mg/zi •Duratatratamentului: 2-4saptam niînUD 4-8saptam niînUG •Efectesecundare:eruptiicutanatetranzitorii,greturi,varsaturi,diaree •Contraindicatii:sarcina,alaptare • Omeprazolul si Lansoprazolul inhiba sistemul citocromului P450 hepatic si diminua metabolizarea unor medicamente ca: fenitoina, diazepamul. istrarea asociata aacestoracuOmeprazolulnecesitascadereadozelor. 4.Medicatiacitoprotectoare •Înaceastagrupasuntincluseclasediferitedemedicamenteceau canumitorcomunstimulareamijloacelordeaparareastomacului: mucus,bicarbonat,circulatiesanguina. Principalelegrupedecitoprotectoaresunt:

•Compusiicoloidalidebismut: -nuauefectedeneutralizareaaciditatiigastrice -scadactivitateaproteoliticaapepsinei -formeaza in mediul acid un depozit cristalin aderent de resturile proteice de pesuprafataleziuniiulceroaseîmpiedecândagresiuneapeptica DENOLtb.=120mg Doza=1tb.x4/zisau2tbx2/zi,pestomaculgolcuooraînaintedeingestiade alimente Indica ii: -ulcerul duodenal -ulcerul gastric (mai putin) -esofagitadereflux Efecteadverse: -înnegrirea materiilor fecale -colorarea limbii, -diaree,varsaturi Contraidicatii:- gravide(proabortiv) -insuficienta renala •Compusiidizaharidicisulfatati(SUCRALFAT,VENTER,GASTROFAIT) .=1gr -formeaza un gel vascos, adereant de suprafata mucoasei si la nivelul leziunii ulceroase - stimularea formarii de prostaglandine citoprotectoare, cresterea secretiei de mucus •Indicatii: -ulcer gastric -ulcer duodenal -boaladerefluxgastroesofagian •Doze: 1grla6oreînainteameseisau2gr.la12ore •Efecteadverse:

-constipatie -uscaciunea gurii -greturi,varsaturi •Nu se istreaza concomitent cu antiacidele si alimentele care prin scaderea aciditatii gastriceinactiveazasucralfatul 5.Terapiaantimicrobiana •H. pylori este un bacil gram negativ care colonizeaza mucusul de la suprafata epiteliuluigastric , scazând capacitateadeaparareamucoasei.Prezentainfectieipoatefidovedita princultura sau prinanticorpicirculanti(HelicobacterpyloriAcIgG). •Pentru tratamentul infectiei cu HP au fost evaluate numeroase medicamente, dar nici unul nuafosteficientîmpotrivamicroorganismuluiatâttimpcâtafostistratizolat. Ceamaieficientaasociere este: •Omeprazol 20 mg de 2 ori/zi, Pantoprazol 40mg x2/zi, Esomeprazol 20 mgx2/zi, Lansoprazol 30mgx2/zi •Amoxicilina1gdedouaori/zi •Claritromicina500mgdedouaori/zi Duratatratamentuluiestede10– 14zile Lapacientiialergicilapeniciline,amoxicilinapoatefiînlocuitacu metronidazol1g/ziîn2prize 6.Tratamentulprokinetic •Medicamentele prochinetice stimuleaza predominant motilitatea gastrointestinala fiind utile in tratamentulhipomotilitatiigastrice,cândinlaturaneplacereaepigastrica,greata, varsaturile,pirozisulsirefluxulgastroesofagian. •Anomaliile motorii esogastroduodenale se asociaza ulcerului gastric si duodenal si pot induce reflux duodenogastric si gastroesofagian. Corectarea lor se face cu ajutorul medicamentelor prokinetice. Metoclopramidatb.10mg,f.10mg/2ml -stimuleazamotilitateastomaculuisiaintestinuluisubtire -cresterea tonusului sfincterului esofagian inferior -relaxeazapilorulsiduodenul -efecteantivomitive Indicatii: -varsaturideetiologiivariate

-esofagitadereflux -adjuvantinexplorareafunctionalaastomaculuisiduodenului Doze: 10mgx3/zicu30’inainteameseiperos,i.v,i.m Reactiiadverse: -somnolenta,nervozitate,cefalee -diaree -sindromextrapiramidal -hiperprolactinemie( galactoree, impotenta, ginecomastie, amenoree) Contraindicatii: -hemoragiidigestive -epileptici -lafemeilecucancerdesân •Domperidona(Motilium).10mg •

- creste motilitatea gastrica si intestinala

•

- efecte antiemetice

•

- aceleasi indicatii si contraindicatii ca metoclopramida

• •Doze:10mgx3/zicu30’inainteamesei ANTISPASTICE •Sunt substante care impiedeca spasmul musculaturii netede( gastrointestinale, biliare, a tractului urinar) •Seimpartin2grupe: -antispastice parasimpaticolitice •- antispastice musculotrope ANTISPASTICEPARASIMPATICOLITICE •Produc relaxarea musculaturii netede de la nivelul organelor prin blocarea inervatiei excitomotoareparasimpatice. •Producrelaxareamusculaturiinetedegastrointestinale,biliare,acailorsiveziciiurinare. Indicatii: -colici biliare, renale, gastrice, intestinale

-dismenoree - relaxeaza fundul vezicii urinare si favorizeaza contractia sfincterului vezical(la bolnaviicuadenomdeprostata,favorizeazaretentiadeurina) •Reactiiadverse: -reactiiadversedetipatropinic:constipatie,uscareagurii,tulburaridevedere, tulburari de mictiune -cefalee -midriaza,fotofobie,tulburarideacomodareoculare •Contraindicatii: -glaucom -refluxgastroesofagian -stenozapilorica -hipertrofie de prostata Otiloniumbromid(Spasmomen).40mg 20- 40mg/2-3x/zi •Atropinasulfuricaf.1mlsol.1‰subcutanat0,5– 1ml •Butilscopolamina(Scobutil).10mg,f.1ml(20mg),sup.10mg oral 10– 20mg/3-4x/zi i.v,i.m10-30mg ANTISPASTICEMUSCULOTROPE Efectulantispasticestedatoratuneiactiunidirecteasupramusculaturiinetedeviscerale • Papaverinatb.100mg,200mg,f.2ml(20mg/1ml) Indicatii:colicidigestive,biliare,ureterale, Oral100mgde2-3x/zi - i.m40de2-3x/zi Reactiiadverse: -constipatie, hipotensiune arteriala, somnolenta, tahicardie, congestia fetei,crestereatransaminazelor -istrareai.v→aritmii,moartesubita •Mebeverina(Colospasmin.Duspatalin)dr.100mg,caps.cueliberareprelungita200mg -100mgde3-4x/ziînainteameselor

-200mgx2/zi •Drotaverina(No- Spa,Spasmocalm)tb.40mg,80mg(Forte), f.2ml(20mg/1ml),4ml(Forte) Indicatii: -litiazabiliara -colecistita -litiazarenala -colita -colon iritabil -pancreatita Doze: -oral40-80mgx3/zi -sc.i.m,i.vlent2mlx3/zi •

MEDICATIA

APARATULUI

RENAL

DIURETICELE •Diureticele sunt substante care stimuleaza procesul de formare a urinii. •Unitatea morfofunctionala a rinichiului responsabila pentru procesul de formare a urinii este nefronul situat in cea mai mare parte a sa in corticala rinichiului cu exceptia ansei lui Henle si tubului colector care trec din corticala in medulara renala. •Formarea urinii: -filtrare glomerulara – 180 l/24 ore – urina primara -reabsorbtie tubulara 99%

- secretie tubulara

→ 1,5 l – urina finala

• Reabsorbtia tubulara: - consta in trecerea ionilor de sodiu si a apei din lumenul tubular in lichidul interstitial peritubular -reabsorbtia se face in 2 etape: 1)ionii de Na traverseaza membrana luminala a celulei tubulare, trecând din lumenul tubular in citoplasma celulei tubulare

2) ionii de Na trec din citoplasma celulei tubulare in lichidul interstitial peritubular. Aceasta trecere este realizata de Na/K – ATP aza membranara sau pompa de Na/K care scoate Na din celula( activa pe toata lungimea tubului renal) •Localizarea reabsorbtiei: a.tubul contort proximal – 70% - reabsorbtie de Na si apa b.portiunea ascendenta a ansei Henle – 25% - reabsorbtie de Na fara apa c.tubul contort distal - 5% - ionii de Na se reabsorb prin schimb cu ionii de K sau H ( schimburi controlate de aldosteron care favorizeaza reabsorbtia Na si retentia lui in organism) d. tubul colector – reabsorbtie de apa fara Na – definitivarea urinii finale ( controlata de hormonul antidiuretic – ADH) •Cresterea procesului de formare a urinii este posibila prin 2 mecanisme: 1.cresterea filtrarii glomerulare 2.scaderea reabsorbtiei tubulare Cresterea filtrarii glomerulare → diureza apoasa Scaderea reabsorbtiei tubulare→cresc eliminarile de Na si apa( diuretice saluretice) • Cresterea filtrarii glomerulare este posibila prin: Ingestia de cantitati crescute de apa - crestere modesta a diurezei cu eliminarea unei urini apoase ( utila terapeutic in infectii urinare, litiaza renala) - se istreaza apa ca atare sau ceaiuri de matase de porumb, cozi de cirese Medicamente vasodilatatoare: -antihipertensive vasodilatatoare -teofilina •Scaderea reabsorbtiei tubulare: - actiunea diureticelor care influenteaza reabsorbtia tubulara este cu atât mai intensa cu cât actioneaza mai precoce pe traiectul tubului renal (procesul de reabsorbtie tubulara este mai intens la debutul tubului renal – 70%) -la nivelul ramurei ascendente a ansei Henle → diuretice de ansa -la nivelul ramurei ascendente a ansei Henle dar impidecand doarreabsorbtia Na → diuretice tiazidice – urina

hiperosmolara -la nivelul tubului contort distal - diuretice care inhiba schimbul Na/K →diuretice antialdosteronice -la nivelul tubului colector → diureticele osmotice ( manitolul) •Diureticele prin mecanismul lor de actiune intervin in mod activ asupra echilibrului hidroelectrolitic si acidobazic. Echilibrul hidroelectolitic -determina cresterea cantitatii de apa eliminata din organism Avantaje: -cresc presiunea osmotica a sângelui → migrare a apei dinspre tesuturi catre patul vascular →resorbtia edemelor

- diureticele sunt indicate in

tratamentul tuturor tipurilor de

edeme(renal, cardiac, hepatic) cu exceptia celui inflamator -determina scaderea volemiei → tratamentul antihipertensiv -scad intoarcerea venoasa la inima →usureaza munca inimii → tratamentul insuficientei cardiace •Dezavantaje: -produc hemoconcentratie→ tromboze venoase -doze excesive→ deshidratare Echilibrul electrolitic Na - cresc eliminarea urinara→ hiponatremie Avantaje: -in resorbtia edemelor -in scaderea TA -in insuficienta cardiaca •Dezavantaje: - pierdere acuta de Na manifestata prin: somnolenta, hipotensiune arteriala, valori crescute ale ureei si creatininei serice Corectare → suplimentare cu Na Cl, dieta normosodataK - cresc eliminarea urinara → hipopotasemie

Manifestari - clinice: slabiciune musculara, parestezii, hiporeflexie, somnolenta, anorexie, greturi, constipatie - EKG : subdenivelare de segment ST, unde T aplatizate sau negative Corectare → alimente vegetale bogate in potasiu, sare fara sodiu, . KCl •Diureticele antialdosteronice economisesc potasiu → hiperpotasemie Manifestari - clinice: slabiciune musculara, parestezii, hiporeflexie, hipotensiune arteriala bradicardie, stop cardiac - EKG : unde T inalte, QRS largite Corectare: bicarbonat de Na, gluconat de calciu, glucoza + insulina( favorizeza patrunderea K in celule), hemodializa - excretie urinara crescuta – diureticele de ansa

• Ca

- excretie urinara scazuta – diureticele tiazidice

• H

- excretie urinara crescuta → diureticele de ansa → acidifierea urinii →

alcaloza sistemica DIURETICE DE ANSA Furosemidul (tb. 40 mg, f. 20 mg) •provoaca eliminarea unui volum mare de urina izotona sau usor hipotona, cu o cantitate crescuta de ioni de sodiu, potasiu, calciu clor iar pH-ul urinar este acid •inhiba reabsorbtia clorurii de sodiu în portiunea ascendenta a ansei lui Henle de unde denumirea de diuretic de ansa Farmacocinetica: •absorbtie digestiva rapida din tubul digestiv •concentratie sanguina maxima la o ora de la ingestie •se elimina repede, predominant renal prin filtrare glomerulara Farmacodinamica: •dupa istrare orala, efectul diuretic apare în 30-60 de minute, maxim în 2-3 ore si dureaza 4-6 ore •dupa istrare i.v intervalele respective sunt 5-15 minute, 15-30 minute, 2-3 ore Indicatii: •toate tipurile de edeme (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica,insuficienta renala)

• HTA - tratamentul crizei hipertensive – i.v -tratamentul cronic – .per.os •insuficienta renala •insuficienta cardiaca cronica •intoxicatii medicamentoase – cu conditia ca toxicul sa se elimine pe cale renala Mod de istrare: •Oral → doza eficace curenta este 40-80 mg/zi →în insuficienta renala sunt necesare doze mari 500mg/zi •Intravenos → cale folosita în urgente( edem pulmonar acut, edem cerebral, criza hipertensiva) → 2040 mg/3ore → 240 mg Reactii adverse: •diaree, greturi, varsaturi •leucopenie •trombocitopenie •hiperuricemie •hiperlipemie •hipokaliemie •surditate trecatoare saudefinitiva Interactiuni medicamentoase: •nu se asociaza cu aminoglicozide → risc oto si nefrotoxic •nu se amesteca cu alte medicamente în seringa •AINS pot micsora efectul diuretic DIURETICE TIAZIDICE Hidroclorotiazida(Nefrix) 1tb. 25 mg •actioneaza inhibȃnd reabsorbtia sodiului din segmentul de dilutie al ansei Henle si stimuleaza secretia distala de potasiu •provoaca eliminarea unei urini cu volum mare, concentrata, continȃnd cantitati sporite de ioni de sodiu, clor, potasiu si magneziu. Farmacocinetica: •se absorb rapid din intestin

•pic plasmatic dupa 2 ore •eliminare renala, nemetabolizata Farmacodinamica: •diureza începe sa creasca dupa 1 ora de la istrarea orala •maxima la 2-4 ore •se mentine 8-12 ore Indicatii: •edemele din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, boli renale cronice •HTA •insuficienta cardiaca •diabetul insipid (concentreaza urina) Mod de istrare: •doza utila 25-50 mg de 1-2ori/zi, la început zilnic, apoi intermitent, câte treizile/saptamâna Reactii adverse: •hipopotasemie, hiperglicemie, hiperlipemie, hiperuricemie •leucopenie, trombocitopenie •tulburari gastrointestinale(greturi, varsaturi, diaree, constipatie) Contraindicatii: •insuficienta renala avansata •sarcina •guta Indapamida(Tertensif) 1tb. 1,5 mg •sulfonamida heterociclica diferita structural de hidroclorotiazida, dar foarte asemanatoare farmacodinamic cu aceasta. •caracteristica principala este durata relativ lunga de actiune - 24 de ore sau mai mult, ceea ce este avantajos, mai ales în folosirea ca antihipertensiv. Diuretice antialdosteronice •inhiba reabsorbtia ionilor de sodiu prin schimb cu ionii de potasiu sau hidrogen, la nivelul tubului contort distal •au efect diuretic slab, care se instaleaza cu latenta foarte mare si persista o perioada lunga de timp

•urina eliminata este bogata in sodiu, clor, saraca in K, iar pH-ul urinar este alcalin •aceste diuretice antagonizeaza prin competitie actiunea aldosteronului la nivelultubului distal(Spironolactona) sau au actiune contrara aldosteronului( Amiloridul si Triamterenul) •favorizeaza retinerea potasiului în organism Spironolactona (Verospiron) 1tb. 25 mg, 50 mg, 100 mg Farmacocinetica: •absorbtie digestiva buna •metabolizata intens la primul pasaj hepatic •eliminare lenta urinara Farmacodinamica: •are actiune diuretica relativ slaba •efectul se instaleaza lent •raspunsul este maxim dupa 3-4 zile de tratament si se mentine 2-3 zile dupa oprirea acestuia •efectul diuretic este conditionat de prezenta aldosteronului, iar intensitatea sa depinde de concentratia hormonului Indicatii: •edeme cu hiperaldosteronism secundar (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica,sindromul nefrotic) •HTA Mod de istrare: •doza utila 25 de 1-3 ori/zi •în ciroza hepatica 50 mg dimineata si prȃnz ca doza de întretinere Reactii adverse: •hiperpotasemie, hiponatremie •ginecomastie •impotenta sexuala •hirsutism la femei •somnolenta •tulburari menstruale Contraindicatii:

•insuficienta renala cronica •insuficienta hepatica •hiperpotasemie Combinatii de diuretice de ansa si diuretice care economisesc potasiu Diurex 50( Spironolactona 50 mg, Furosemid 20 mg) Diurex 100 (Spironolactona 100 mg, Furosemid 20 mg) Indicatii: •edemele rezistente din insuficienta cardiaca congestiva cronica •ciroza hepatica Mod de istrare: •1 - 4 capsule/zi •Triamterenul si Amiloridul •blocheza canalele ionice de sodiu, ceea ce scade atât reabsorbtia tubulara a sodiului, cât si eliminarea ionilor de K si H •efectul lor este slab, prezent si in lipsa aldosteronului •efectul diuretic este asemanator celui produs de spironolactona, dar se mentine mai mult timp - 710 ore pentru Triamteren si 24 de ore pentru Amilorid DIURETICELE OSMOTICE •sunt substante coloidosmotice care nu traverseaza peretii capilarelor sanguine(sunt retinute in patul vascular) dar filtreaza glomerular, nu se reabsorb tubular si se elimina ca atare prin urina impreuna cu echivalentul osmotic de apa. •MANITOLUL – creste diureza prin mecanism osmotic – istrat in PEV el este retinut in patul vascular, unde prin cresterea presiunii coloidosmotice a sângelui, extrage apa din tesuturi. •Indicatii:

•

- edemul cerebral

- intoxicatii acute(barbiturice)

•

- glaucom

- insuficienta renala acuta

•Contraindicatii: -insuficienta cardiaca -edem pulmonar -sarcina -hemoragia cerebrala Manitol sol.20% pungi 250, 500ml

• • Antianemice • Fierul • Vitamina B12 • Acidul folic • Sunt indispensabile unei eritropoieze normale • Deficitul lor conduce la aparitia anemiei • Deficitul de fier →anemia feripriva • Deficitul de vitamina B12 si acid folic → anemia megaloblastica Fierul • Este indispensabil pentru organism : - intra in constitutia hemoglobinei - intra in constitutia unor enzime ale oxidoreducerii celulare Cantitatea totala de fier din organism = 2-4g(70% continut in • hemoglobina, 10-20% fier de depozit feritina si hemosiderina, 10% continut in mioglobina) •Aportul zilnic alimentar →8 -20 mg din care se absorb < 10% •Necesarul zilnic = 1- 1,5 mg •Absorbtia →la nivelul duodenului si jejunului proximal sub forma de Fe 2+( fierferos) •Fe2+ este transformat in celulele intestinale in Fe 3+( fier feric) •Fe 3+ circula in sânge legat de o proteina , transferina , catre maduva care il incorporeaza in hemoglobina •Daca nu este retinut in maduva, fierul este captat de macrofage si depozitat sub forma de feritina si hemosiderina in ficat, splina si maduva osoasa •Indicatiile istrarii preparatelor de fier:  tratamentul anemiilor feriprive  profilactic in trim. II si III de sarcina  profilactic la copii in perioada de crestere •Cai de istrare:

1.Orala -doza optima 180mg – 200 mg de fier zilnic -istrat pe stomacul gol pentru o absorbtie cat mai buna -se istreaza singur sau asociat cu vit. C pentru cresterea absorbtiei -durata tratamentului cu fier in anemia feripriva este pâna la normalizarea valorilor Hb si continuarea inca 2 -3 luni pentru refacerea Fe de depozit - preparatele pentru istrare orala sunt: Fier bivalent Sulfatul feros - Ferro Gradumet – . 325 mg(105 mg Fe) Doza 1-2 /zi Glutamatul feros - GlubiferGluconatul feros – Alofer . Eff. 80,5 mg •Fier trivalent: Hidroxid de Fe polimaltozat – Ferrum Hausmann - pic. orale, sirop Maltofer – . Masticabile •Fier in combinatii cu acid folic, vit. C, vit. B12 Ferro – Folgamma ( ac. folic, vit. B12, sulfat de fier) Sorbifer Durules ( sulfat de Fe, vit. C) Doza: 1 .x 2/zi cu 30 min. inainte de masa •Reactii adverse: -iritatii gastrointestinale – greturi, varsaturi, dureri epigastrice -constipatie -scaun inchis la culoare( diag. diferential cu melena) -intoxicatia acuta cu Fe : afectare toxica a ficatului, acidoza →antidot →Desferoxamina 2. Parenterala ; i,vIndicatii: -deficit de absorbtie -boli inflamatorii intestinale -intoleranta la fier oral -bolnavi care nu coopereaza

•Se utilizeaza complexe coloidale neionizate( care nu precipita proteinele): Venofer - . i.v Ferinject – . in PEV

Atentie!!! Risc de reactii anafilactice

→ testarea sensibilitatii prin

doze mici Vitamina B12 și Acidul folic •Sunt substante esentiale pentru sinteza normala de AND. •Deficitul lor→sinteza defectuasa de AND →maturare si functionare celulara anormala •Tesuturile vulnerabile la deficitul de vit. B12 si Acid folic sunt maduva hematopoetica, mucoasa gastrointestinala si tesutul nervos •Necesarul zilnic: 1-2,5 µg •Aportul alimentar 3 -5 µg/zi( vit. B12 prezenta exclusiv in produse animale) •Absorbtia intestinala la nivelul ileonului terminal, conditionata de legarea de o glicoproteina secretata de celulele parietale gastrice –factorul intrinsec •Se depoziteaza in ficat in cantitati mari 5 -10 mg •Vit. B12 participa la: -metabolismul mielinei si mentinerea integritatii functionale a nervilor -activarea acidului folic → participa la sinteza acizilor nucleici Deficitul de vit.B12 → anemia megaloblastica + leziuni neurologice de tip nevritaperiferica Cauze: -lipsa congenitala a factorului intrinsec(anemia pernicioasa sau Biermer) -alimentatie vegetariana -bolnavii gastrectomizati -bolnavii cu rezectie de ileon terminal •Vitamina B12( Ciancobalamina) f. 50µg, 1000µg -. i.m sau subcutanat -100 µg/zi 1-2 saptamani apoi intervalul se creste

-tratamentul se continua toata viata cu 100µg/luna Contraindicatii: tumori maligne • •Acid folic (Acifol ) . 5 mg Doza: 5 -10 mg/zi Contraindicatii: asociere cu sulfamide, tumori maligne •Medicamentele hemostatice Hemostaticele sunt medicamente capabile sa opreasca sângerarea. Efectul lor se datoreaza: -influentarea vaselor sanguine - vasoconstrictie -cresterea rezistentei capilare -favorizarea procesului de coagulare. Unele hemostatice auactiune locala, pe suprafetele sângerânde, altele se istreaza pe cale generala, pentruefectul lor sistemic. 1.Hemostaticele folosite local •Adrenalina în solutie 1‰ aplicata pe suprafetele sângerânde, poate controla hemoragiile capilare, datorita actiunii vasoconstrictoare. Se foloseste în caz de epistaxis, plagi sângerânde, extractii dentare . •Preparate cuactivitate tromboplastinica- pulbere sau solutie de tromboplastina, venin de vipera- aplicate local, au efect hemostatic local,favorizând formarea cheagului de fibrina. •Fibrina umana, sub forma de burete îmbibat cu solutie de trombina, se aplica pe plagile chirurgicale sângerânde. Sângele venit în cu trombina coaguleaza în matricea de fibrina. Buretele poate fi lasat pe loc, se absoarbe si favorizeazacicatrizarea •Gelatina (Gelaspon), sub forma de burete, actioneaza similar fibrinei. 2.Hemostaticele folosite sistemic Hemostaticele active pe cale generala îsi datoreaza efectul corectarii unor deficiente ale proceselor coagularii, împiedicarii fibrinolizei sau consolidarii peretelui capilar, Vitamina K1 (fitomenadiona) f. 10 mg/ml (f. 1 ml ) •Actiune terapeutica: vitamina K naturala, actioneaza antihemoragic prin perfectarea sintezei hepatice a protrombinei si a altor factori ai coagularii (VII, IX si X); efectul este relativ rapid, se instaleaza în 3-4 ore •Indicatii:

-intoxicatie acuta cuanticoagulante cumarinice -profilactic sau curativ în alte sângerari prin hipoprotrombinemie sau hipovitaminoza K - în boala hemoragica la nou-nascut Mod de istrare: •La adulti, obisnuit intramuscular 5-40 mg o data pe zi (în functie de gravitate); în urgente, intravenos, foarte lent, 5-10 mg/zi (în intoxicatia acuta cu cumarinice se pot injecta pâna la 40 mg/zi) Se determina repetat timpul de protrombina. Reactii adverse: injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei, sudoratie, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps, chiar accidente letale; foarte rar intoleranta, cu fenomene de soc; la nou-nascuti fitomenadiona poate ficauza de hiperbilirubinemie (rareori). Contraindicatii: intoleranta la fitomenadiona (atentie la simptomele de soc); prudenta la nou-nascuti si la sugari. Solutia injectabila de fitomenadiona nu trebuie amestecata cu alte solutii pentru injectare sau perfuzie. Carbazochroma (adrenostazin) f. 5 ml (0,3mg/ml) •Actiune terapeutica: hemostatic prin cresterea rezistentei capilare. •Indicatii: -profilaxia si tratamentul starilor hemoragice prin fragilitate capilara: purpura idiopatica, hemoragii retiniene, telangiectazie familiala, epistaxis, hemoptizii -pre si postoperator în chirurgia otorinolaringologica -în interventiile pe prostata si înalte interventii chirurgicale •Mod de istrare: i.m, i.v( în sol. glucozata sau ser fiziologic) 1-3 fiole/zi . •Reactii adverse: durere la locul injectarii. •Contraindicatii: -nu se foloseste (este ineficace) în hemoragiile masive prin rupturi de vase mari; -nu se injecteaza în aceeasi seringa cu vitamina C (incompatibilitate). •Etamsilat f. 250 mg/ml( f. 2 ml) •Actiune terapeutica: menține stabilitatea peretelui capilar •Indicatii:

-profilaxia si tratamentul hemoragiilor prin ruptura vaselor mici -hemoragii în sfera ginecologica -epistaxis -hemoragii gingivo dentare -hematemeza -hematurie •Mod de istrare: i.m, i.v 1-3 f/zi •Reactii adverse: hipotensiune arteriala, cefalee, erupții cutanate •Contraindicatii: cu prudența la bolnavii cu fibrilație atriala, angina pectorala •Medicatia antitrombotica Aceasta grupa cuprinde medicamente utile pentru tratamentul si profilaxia afectiunilor tromboembolice. Medicamenteleantitrombotice intervin la nivelul plachetelor,al proteinelor coagularii sau al sistemului fibrinolitic, fiind indicate diferentiat în trombozele arteriale, trombozele venoase, trombozele intracardiace sau coronariene, în functie de mecanismul fiziopatologic al procesului trombogen. Medicamentele inhibitoare ale functiilor plachetare - antiagregantele plachetare •Antiagregantele plachetare sunt medicamente capabile sa inhibe agregarea si alte functii ale plachetelor, responsabile de formarea trombusului alb sau care intervin în coagulare. Inhibarea functiilor plachetare se manifesta prin: •prelungirea timpului de sângerare •împiedicarea adeziunii si agregarii plachetelor •prelungirea vietii acestora (scurtataîn bolile tromboembolice). Antiagregantele plachetare sunt indicate mai ales pentru profilaxia trombozelor arteriale, caracterizate prin formarea trombusului plachetar la nivelul endoteliului vascular lezat. •Aspirina (Aspenter tb. 75 mg, Aspirin cardio tb. 100 mg) •Determina inactivarea ireversibila, prin acetilare, a ciclooxigenazei, enzima care catalizeaza sinteza unor substanțe endogene de tip prostaglandinic; este importanta impiedecarea formarii în plachete a tromboxanului A2 care favorizeazaagregarea plachetara. Indicatii: •boala coronariana ischemica: angina stabila, infarct miocardic acut;

•bolnavi ce au avut un accident vascular ischemic •purtatori de valve, alteledecât metalice (anticoagulante) Reactiile adverse si contraindicatii -iritatie gastrica -reactii alergice -hemoragii (mai ales în asociere cu anticoagulante) Doza : 75 – 325 mg/zi •Dipiridamol . 25 mg, 75 mg •are efect antiagregant modest •produce usoara vasodilatatie coronariana pe arterele normale; în criza de angina pectorala apare „fenomenul de furt” = sângele e deviatsi se agraveaza angina. •Indicații -prevenirea tromboemboliilor(asociat cu aspirina) •Reactii adverse: flush, usoara hipotensiune, tulburari gastrointestinale usoare •Doze: 300 – 600 mg/zi în 3-4 prize cu o ora înainte de masa •Ticlopidina (Ticlid) •Acțiune : -împiedica adeziunea si agregarea plachetara -nu permite retracția cheagului -prelungeste timpul de sângerare •Indicații: -prevenirea complicațiilor tromboembolice arteriale( AVC, IMA) -prevenția trombozelor la nivelul protezelor coronariene •Doza: 250 mg de 2 ori/zi( la mese) •Efecte secundare: -tulburari gastrointestinale ( microhemoragii digestive, rareori ulcer, fenomenele fiind mai usoare decât la istrarea de aspirina), -neutropenie reversibila care apare în primele 3 luni de la începutul tratamentului Clopidogrel (Plavix) . 75 mg •Acțiune :

-are acelasi mecanism de actiune ca si ticlopidina •Indicații: -prevenirea complicațiilor tromboembolice arteriale la bolnavii cu AVC, IMA - prevenirea complicațiilor tromboembolice la bolnavii cu arteriopatie obliteranta •Reactii adverse: -tulburari gastro-intestinale de tip hemoragic -neutropenia apare mai rar. •Doze: 75 mg o data /zi. Anticoagulante •Anticoagulantele sunt medicamente care împiedica procesul coagularii, actionând la nivelul sistemului plasmatic responsabil de gelificarea sângelui. Ele sunt utile îndeosebi în tromboza venoasa, unde fenomenul principal este formarea trombusului de fibrina. •Sunt indicate atât pentru profilaxia primara, oprind generarea trombozei, cât si pentru profilaxia secundara, oprind extinderea cheagului si evitând accidentele embolice. •De asemenea se folosesc la purtatorii de valve cardiace protetice (de preferinta înasociere cu antiagregantele plachetare). •Complicatia majora este reprezentata de hemoragiile, care survin în caz de supradozare, dar si la dozele obisnuite, la bolnavii cu insuficienta hepatica sau insuficienta renala. Riscul este mult crescut în prezenta unor deficiente ale hemostazei. a. Anticoagulante acute Heparina f. 5000 u.i •Se cupleaza cu o globulina plasmatica – antitrombina III – grabind acțiunea acesteia de inactivare a trombinei, factorului X si altor factori ai coagularii •Are structura polara, de aceea nu se absoarbe si e distrusa de sucurile gastrice, nu traverseaza bariera hematoencefalica si nici placenta, putându-se istra gravidelor care fac tromboflebite profunde. •Are efect antitrombocitar prin inhibarea agregarii plachetelor, indusa de trombina. •Clarifica plasma lipemica prin activarea lipoproteinlipazei. •Se leaga de endoteliu, proteine plasmatice si macrofage, apoi se elimina renal. De aceea nu se istreaza în insuficientele renale. Mod de istrare

•intravenos: perfuzie continua sau intermitenta → heparina sodica •subcutanat→ heparina calcica. •istrarea subcutanata e foarte dureroasa •Doza istrata subcutanat 5.000 u.i la 8 – 12 ore •Dozele pentru istrare intravenoasa: în perfuzie continua : 1000 u.i/ ora sau i.v inițial 10 000 u.i, apoi 5 000 – 10 000 u.i la 4 -6 ore •Efectul heparinei trebuie supravegheat clinic si biologic. •Pentru testarea eficacitații, se masoara timpul de coagulare, iar pentru testarea securitații timpul de trombina, a caror valoare trebuie sa fie de 2 – 3 ori mai mare decât cea normala Indicatii: •tromboza venoasa profunda •infarctul miocardic acut •angina instabila •tromboembolia pulmonara Reactii adverse: •hemoragii → se foloseste ca antidot sulfatul de protamina, în perfuzie lenta •trombocitopenie → la istrarea peste 5 zile •alergie •osteoporoza, mai ales istrata timp îndelungat Contraindicații: •hemoragie cerebrala •HTA severa Heparine cu masa moleculara mica •Dalteparina (Fragmin) •Enoxaparina (Clexane) •Nadroparina (Fraxiparina) •Reviparina (Clivarin) •Se istreaza subcutanat de 1-2 ori pe zi •Are mecanism de actiune ca heparina clasica, dar directionat mai mult pe factorul X.

•Se folosesc pentru profilaxia trombozelor venoase si emboliilor. b.Anticoagulante cronice Se mai numesc si anticoagulante cumarinice sau antivitamine K. •Ele împiedeca sinteza hepatica a factorilor coagularii dependenta de vitamina K( II, VII, V, X) Acenocumarolum→ Trombostop . 2 mg

Sintrom

. 4 mg

Warfarina (mai ales in SUA) •Traverseaza bariera hematoencefalica si placenta (contraindicate gravidelor). •Se leaga procentual mai mult de proteinele plasmatice. •Au timp de latenta mai mare (timpul de latenta este egal cu timpul de viata al factorilor coagularii deja activati) •Au durata de actiune prelungita •Dozarea trebuie riguros controlata prin: -timpul Quick -INR (International Normalized Ratio) aceasta metoda compara TQ al pacientului cu TQ mediu al unui grup de indivizi considerati normali. Valoarea normala 0,8-1,2. Indicatii: -tromboza venelor profunde -infarct miocardic acut -trombembolism pulmonar (6 luni ) Reactii adverse: •Sângerare: ca antidot se istreaza vitamina K fiola de 10 mg injectata intravenos lent (pentru ca poate determina moarte subita. •Se mai istreaza plasma proaspata congelata si crioprecipitat. •Necroza tesutului gras din zona perfuziei •La fat, în primul trimestru, medicamentul e teratogen, afecteaza mai ales oasele iar în ultimul trimestru, exista risc hemoragic. •Contraindicatii: sarcina, ulcer,alaptare, diateze hemoragice.

Fibrinoliticele •Medicamentele fibrinolitice sunt capabile sa lizeze cheagul de sânge. •Ele favorezeza formarea plasminei, fiind active îndeosebi în interiorul cheagului, care protejeaza plasmina de antiplasminele circulante. •Sunt indicate în cazuri selectionate de infarct miocardic acut, embolie pulmonara grava, tromboze venoase profunde severe, tromboze arteriale la nivelul membrelor (atunci când interventia chirurgicala nu este posibila). •Trebuie istrate precoce deoarece cheagurile vechi sunt putin influentate. •Alteplaza •Streptokinaza •Urokinaza •Toate acestea determina liza cheagului de fibrina prin activarea sau stimulareaplasminei. •Alteplaza este o enzima naturala ce se leaga de fibrina, la suprafata trombului si determina transformarea plasminogenului în plasmina. E tromboselectiva. •Indicatiile ateplazei sunt trombus arterial recent (infarct miocardic acut, trombembolismpulmonar) adica la maxim6 – 8 ore dupa aparitia lui. •Contraindicatii :traumatisme recente, interventii chirurgicale recente, accident vascular recent, HTA severa, ulcer, 30 minute dupa masajul cardiac, intoleranta la glucoza. •Streptokinaza nu are efect direct pe plasminogen dar îl activeaza. •Contraindicatii: infectie recenta streptococica •Reactii adverse: alergie,hta severa. •Urokinaza se obtine din culturi celulare renale umane; activeaza direct plasminogenul. Reactiile adverse sunt mai usoare. HISTAMINAANTIHISTAMINICELE • Histamina- imidazoletilamina - esteoaminabiogenacare segasestein: •tesuturileanimale,inuneleplante,bacterii,casiinmulteveninurisisecretiiiritante. •Laom,ocantitatemareestecontinutainplamaini,pielesimucoasagastrointestinala. Histaminaendogenarezultaprindecarboxilareahistidinei, reactiecatalizatadeoenzimaspecificahistidindecarboxilaza.

Majoritateahistamineiesteformatainmastocitesi in leucocitelebazofile,undesegasestedepozitatainformatiuni granulare(impreunacuheparinasi ATP). Cantitatimaimiciseformeazainaltecelule •epiderm, mucoasagastrica, •in anumiti neuroni siintesuturilecaresedezvoltarepede; Aceastahistaminaareunturnoverrapidsiestesecretatape masuraformarii. Histaminaingeratasauceaprovenitadelabacteriile intestinaleesterepedeepuratainorganism. Eliberareadingranulesefacepe2cai: 1.Imunologica- pesuprafatamastocitelorseleagaIgE sauIgG,avânddrept efect eliberarea de histamina cu consumdeenergiesiCa2+.Refacereadepozitelorseface dupacâtevazilesausaptamâni. 2.Prinmecanismdefeed-backnegativ,prinreceptoriiH2cesegasese mastociteledinpielesibazofileledin sânge. În cursul istrariiorale,histaminaestepracticînîntregimeinactivatadefloraintestinala,cuformaredeNacetilhistamina.Mecanismedeactiune Mecanismuldeactiuneestereprezentatdeactionareaspecifica pereceptoriisituatipemembranelecelulare. Receptoriihistaminicisuntde3tipuri; -H1- localizatlanivelulmusculaturiinetedeendoteliale,încreier(pe membranapostsinaptica).SuntcuplaticuoproteinaGlegatadefosfolipazaC →actioneazaprincrestereaITPsiDAG.Unagonistpartialselectiveste Fluorofenilhistamina. -H2- segasescînmucoasagastrica,miocard,mastocite(mecanismde), creier(postsinaptic).Acestreceptorestecuplatpozitivcuadenilat cilaza(cresteAMPc).Caagonistpartialselectiv:Dimaprid. -H3- segasescîncreier(presinaptic),plexmienteric.Suntcuplaticu proteineleGi→scadconcentratiadeAMPc. Efectelehistaminei 1.Peaparatulcardiovascular: -hipotensiuneexplicataprintrovasodilatatiedirectamediataH1(celmaiimportant)siH2lanivelularteriolelorsisfincterelor precapilare -tahicardiereflexasitahicardieprinactiunedirectamediataH2pemiocard. -cefaleepulsatila,senzatiedecaldura,înrosireategumentelor,prinefecte vasodilatatoareprin secretiede EDRF. - crestepermeabilitateavasculara→edem.

2.Peaparatuldigestiv: -stimuleazaputernicsecretiagastricadeHCl,pepsinasifactorintrinsec(H1). -contractieamusculaturiigastrointestinale- ladozemariseproducediaree(H1). -stimuleazasecretiaintestinalasiceaacolonului. 3.Peaparatulrespirator:bronhoconstrictie- efectslablaomulsanatossiefect marcatlaastmatici. 4.Lanivelulterminatiilornervoase:introdusaintradermirovoacadurere,prurit sidezvoltarapidoreactievascularacaracteristica,asemanatoarepapulei urticariene, numita triplareactie:lanivelulinjectariiapareopatarosiecirculara careesterapidînlocuitadeopapula,înconjuratadeoareolarosie,neregulata. 5.Pemusculaturanetedaaaparatuluigenitourinarefectelesuntnesemnificative, darunelefemeigravidecureactiianafilacticeauavortat. 6.LadozemariestestimulatasecretiaMSR. Reactiiadverse: -hipotensiune cu caracter ortostatic -cefalee -caldura,înrosireapielii. Histamina nu se istreaza ca medicament !Înterapeutica sefolosescantihistaminicele. Antihistaminicele H1(AntagonistiiH1selectivi Antihistaminiceleseabsorbrapidsiînproportiemaredinintestin,si se distribuielargînorganism.Suntmetbolizateintensivînficat,majoritateaavândefectrelativscurt:4-6ore. Medizinaactioneaza24deore,fiindantihistaminiccuactiune lunga. Antihistaminiceleau2categoriideactiuni: 1.ActiunecareapareprinblocareaH1- actiuneantagonista completreversibila.AuefectslabpeH3,iarefectulpeH2este aproapeneglijabil.AntihistaminiceleH1auefectantialergic. 2.Actiunicareaparprinaltemecanisme- pentrucaarestructuraasemanatoare cu substantelecareactioneazapereceptoriicolinergici,serotoninergici,a1 adrenergici.Auurmatoareleefecte: -sedaredeintensitatevariabilaînfunctiedeprodus(lacopiipotsaapara fenomenedeexcitatie). -antiemetic - daca sunt istrate în profilaxiarauluidemiscare -efect anticolinergic - prinblocareareceptorilormuscarinici.Acestemedicamente potaveaefectefavorabilesiînunelerinitenonalergiceprinefecteparasimpatolitice. -efect antiparkinsonian - prinefectanticolinergic.

-antagonistipea1adrenergici- Fenotiazine- produc hipotensiune arteriala ortostatica. -potblocareceptoriiserotoninergicifaramanifestaricliniceimportante. -actiuneanestezicadetiplocal:DifenilhidraminasiPrometazinablocheaza receptorii din canalele de Na+. 1.AntihistaminicedingeneratiaI: a.Dimenhidrina- areefectsedativputernic;sefolosestepentru profilaxiarauluidemiscare. b.Pirilamina- areefectsedativmoderat,ajutândlainstalarea somnului (nu induce somnul). c.CiclizinasiMeclizina- antihistaminiceH1cuefectsedativ slab,cuduratalungadeactiune,folositasipentruprofilaxiarauluide miscare. d.Clorfeniramina- esteunsedativslab,fiindunantialergic puternic;maiestefolositînasociatiimedicamentoaseîntratamentul racelii. e.Prometazina- estefenotiazinacuefectsedativdestulde puternic.Efectulantihistaminicseinstaleazalentsiestedurabilcirca12ore.Areefectantiemeticeficace.Areoarecareactiune anticolinergicasiantiserotoninergica;esteanesteziclocalsi analgetic. Seistreazaoralsubformadeclorhidrat,maleatsauteoclat dePrometazina,îndozede25mgsearalaculcare.Înurgentese dau50mgi.m.sauînperfuziei.v.Estefolositsicamedicatiepreanestezicasaucasedativsipentrucombatereains omniei,25-50mgseara. f.Ciproheptadina- areceamaimarcataactiune antiserotoninergica. 2.AntihistaminicedingeneratiaII: a.Astenizolul(Hismanal)- arestructurapiperidinicasiefectde lungadurata;seistreazaodata/zisinuareefectesedative sauanticolinergice. b.Terfenadina- arestructurapiperidinicasiefectdelungadurata ceseinstaleazarapid. c.Loratadina(Claritine)- arestructurapiperidinicasiefectde lungadurata. d.Cetirizina esteuncompuscustructurapiperazinicasiare aceleasicaracteristicicaceledemaisus. indicatii: 1.Reactiialergice- suntdeprimaalegerepentruprofilaxiasi tratamentulreactiiloralergiceslabesimoderate:înrinitealergice;în astmbronsicnuseistreazaantihistaminiceH1pentrucaau efectfoarteslab.Înreactiilealergiceauefecte:sedativ,efectedetip atropinic(retentiedeurina),hipotensiuneortostatica,aritmii.

2.Dermatiteatopice- areefectsedativsiantipruriginos.Nuse poatestabilicareantihistaminicH1estemaibun;deaceease testeaza.Înterapiiledelungadurata,efectulpoatesascada. 3.Raudemiscare- pentruprofilaxie,înspecialDimenhidrinasi Prometazina(celedegeneratiaIdeobicei).Suntindicateînafectiuni vestibulare(sindromMeniere),greatamatinalalagravide(nutoate antihistaminicelesepotdalagravide:piperazinelesunt contraindicate). • Hormonii tiroidieni si antitiroidienele • Tiroida este sursa principala pentru doua categorii diferite de hormoni: •tiroxina (T4) si triiodotironina (T3) implicati in procese de crestere si dezvoltare •calcitonina, secretata de celulele parafoliculare C, hormon implicat in metabolismul fosfo- calcic. Acesti hormoni pot fi utilizati ca medicament si exista de asemenea posibilitatea interferarii farmacologice a activitiitii lor. Triiodotironina si tetraiodotironina - aminoacizi iodati - se formeaza in celulele foliculare active ale glandei, pornind de la tirozina. Tetraiodotironina si triiodotironina sunt metabolizate predominant in ficat, suferind procese de deiodare, dezaminare oxidativa si conjugare. Se elimina prin bila iar parte din metaboliti sunt reabsorbiti in circulatia enterohepatica. Timpul de injumiitiitire al T4 este de 7 zile la eutiroidieni, 3 zile la hipertiroidieni si 14 zile la hipotiroidieni. Timpul de injumiitatire al T3 este de 1-2 zile. Hormonii tiroidieni stimuleaza cresterea si dezvoltarea si intervin in maturarea sistemului nervos. Cresterea oaselor, ca si procesul de osteoliza, sunt stimulate, iar raspunsul la hormonul paratiroidian si la calcitonina este favorizat. Efecte metabolice -favorizeaza utilizarea periferica de glucoza, glicogenoliza hepatica si musculara, cresc glicemia -stimuleaza lipoliza, scad concentratia de trigliceride si colesterol -stimuleaza sinteza proteica -cresc termogeneza •pe inima: tahicardie, cresc debitul sistolic si consumul de oxigen •pe rinichi: cresc diureza si filtrarea glomerulara •pe SNC: dezvolta SNC si accentueaza reflexele osteo-tendinoase

-activeaza cresterea osoasa si musculara Hipertiroidismul insotit de gusa difuza - boala Graves-Basedow sau gusa toxica difuza - este o afectiune autoimuna, care apare mai ales la adultii tineri. La persoanele mai in varsta se poate dezvolta o alta forma de hipertiroidie - gusa toxica nodulara. Simptomele hipertiroidismului sunt provocate de excesul de hormoni tiroidieni si constau, in principal, in nervozitate, neliniste, pierdere ponderala, apetit crescut, intoleranta la caldura, tremor, tahicardie cu palpitatii, diaree, oftalmopatie cu edem periorbitar, palpebral si exoftalmie. Hipotiroidismul se datoreste afectarii primare a glandei tiroide sau lipsei tirotrofinei (hipotiroidism secundar) sau a hormonului hipotalamic de eliberare a tirotrofinei (hipotiroidism tertiar). Hormonii tiroidieni sunt indicati, in principal, ca medicatie de substitutie in hipotiroidism. •Levotiroxina sodica substituie hormonul corespunzator si asigura formarea tisulara de triiodotironina. Efectul este maxim dupa 10 zile si dureaza 2-3 saptamani. Alimentele micsoreaza biodisponibilitatea, uneori absorbtia fiind foarte redusa. Din acest motiv, in mixedemul sever se folosesc forme injectabile. •Liotironina sodica are potenta mai mare, efect mai rapid si de durata mai scurta de cat levotiroxina. Dozele echivalente sunt de 25 үg liotironina si 100 үg levotiroxina. Biodisponibilitatea dupa istrarea orala este de 95%. Efectul se instaleaza dupa 4-6 ore, este maxim dupa 1-2 zile si se termina in circa 1 saptamana. Poate fi folosita pentru tratamentul comei mixedematoase si pentru supresia pe termen scurt a secretiei de tirotrofina, inclusiv In scop diagnostic. Exista preparate care asociaza levotiroxina si liotironina in proportia cuprinsa obisnuit in pulberea de tiroida (4/l-5/l). Palpitatiile sunt frecvente si, uneori, suparatoare. Tiroida pulbere este un preparat de origine animala, care cuprinde levotiroxina si liotironina. Preparatele brute si extractele naturale de tiroida sunt actualmente putin folosite deoarece au dezavantaje importante: •Efect biologic inegal (continutul In iod nu se suprapune deplin celui in hormoni activi), compozitie variata in levotiroxina si liotironina (ceea ce determina fluctuatii nefiziologice ale liotironinei serice), prezenta de impuritati proteice cu risc alergen. •Preparatele hormonale tiroidiene agraveaza cardiopatia ischemicii si pot provoca sau agrava tulburarile de ritm cardiac. Supradozarea hormonilor tiroidieni determina fenomene de hipertiroidism ca: tahicardie, palpitatii, intoleranta la caldura, iritabilitate, cefalee, cresterea temperaturii, sudoratie, pierdere In greutate, diaree. Aceste simptome impun oprirea tratamentului cateva zile, apoi reluarea cu doze mai mici. Nu trebuie folosite aceste preparate hormonale la bolnavii cu insuficienta cardiaca decompensata, boala coronariana si aritmii ectopice (ultimele 2 sunt contraindicatii relative).

Este necesara muIta prudenta in caz de hipertensiune arteriala, insuficienta corticosuprarenala, anorexie cu denutritie, tuberculoza, diabet. •Protirelina - hormonul eliberator al tirotrofinei secretat de hipotalamus, la nivelul hipofizei anterioare provoaca cresterea productiei si eliberarii de tirotrofina si prolactina. Stimularea secretiei de tirotrofina poate fi Impiedicata de hormonii tiroidieni, corticosteroizi sau somatostatina. Se folosesc preparate obtinute prin sinteza, istrate intravenos, pentru diagnosticul disfunctiilor tiroidiene. Ca reactii adverse poate provoca gust metalic, greata,hipertensiune arteriala, nevoie de a urina, confuzie - in general minore si rapid reversibile. Tirotrofina este un hormon secretat de hipofiza anterioara, care controleaza stimulator functia tiroidei; actioneaza la nivelul celulelor tiroidiene, crescand captarea iodului, sinteza hormonilor tiroidieni si eliberarea lor din coloid. In exces provoaca hipertrofia, hiperplazia si cresterea vascularizatiei glandei. Se poate utiliza ca medicament pentru diagnosticul diferential al hipotiroidismului primar sau secundar sau in tratamentul unor cazuri selectionate de carcinom tiroidian, in scopul favorizarii captarii iodului, cu marirea consecutiva a actiunii distructive a radioiodului asupra tumorii. Ca efecte nedorite au fost semnalate greaja, voma, reactii alergice, fenomene de hipertiroidism; prudenja la cardiaci. Medicamente Antitiroidiene •antitiroidiene de sinteza, care interfera competitiv biosinteza hormonilor tiroidieni •prezinta in comun gruparea chimica tiocarbamida; doua categorii: •derivatii de tiouracil •derivatii de mercaptoimidazol Mecanism de actiune: •blocheaza hormonosinteza tiroidiana prin inhibitia competitiva a oxidarii iodurilor •inhiba conversia T4 in T3 Farmacocinetica: • absorbtie digestiva rapida, T1/2 scurt; trec prin lapte Principii de istrare •Tiamidele se folosesc în tratamentul bolii Graves – Basedow; pot readuce functia tiroidei la normal, scazând nivelul hormonilor. Efectele apar dupa câteva zile pâna la câteva saptamâni (6 - 8 saptamâni pentru obtinerea efectului deplin).

•Tiamidele sunt avantajoase la persoanele tinere cu boala recenta si gusa mica la care remisiunile apar la 50% din cazuri. •Asocierea acestor preparate cu Propranolol are efect favorabil asupra disparitiei tahicardiei, tremorului si tulburarilor vasomotorii. •La începutul tratamentului se istreaza doze mari la interval de 4 – 8 ore (pâna la ameliorarea simptomatologiei clinice), iar apoi frecventa lor se reduce pâna la un numar necesar mentinerii efectului clinic. •Supradozarea poate produce hipertiroidism si hiperplazie manifestata prin cresterea volumului tiroidei. Utilizari terapeutice: •hipertiroidismul Efecte adverse: •tulburari digestive, greturi, varsaturi, epigastralgii •reactii alergice •neutropenie; chiar agranulocitoza rar Reprezentanti: •Metiltiouracil - Thyreostat I,r. 50 mg •Propiltiouracil - Thyreostat II •Tiamazol - Methymazole, r. 5 mg -Thyrozol, r. •Carbimazol - Carbimazole •Hormonii sexuali 1.Estrogenii •- sunt sintetizati în gonade: ovare, celulele Leydig din testicole, placenta si in mod secundar suprarenala Se disting 2 categorii 1. Estrogenii naturali -Estradiol: este cel mai puternic estrogen natural -Estriol (Ovestin, Synapause)si amestec de derivati sulfoconjugati (Premarin) nu au decât o slaba activitate estrogenica. 2. Estrogenii sintetici a.Derivati de estradiol : Letinyl - este stabil si poate fi utilizat pe cale orala b.Derivati nonsteroidieni : Dietilstilbestrol (Distilbene) – are o durata lunga de actiune Actiuni farmacologice ale estrogenilor

1. Efectul pe metabolismul hepatic : -pe cale orala au efecte nefavorabile : •cresc sinteza VLDL si sunt hipertrigliceridemiante •scad sinteza de albumina si haptoglobina •cresc sinteza de angiotensinogen - pot fi responsabili de retentie hidrosodata si HTA •cresc sinteza de porfirine •cresc concentratia biliara a colesterolului si sunt responsabili de staza biliara •scad clearance-ul bilirubinei 2.Efecte mineralcorticoide – retentie hidrosodata la doze mari 3.Efecte asupra hemostazei – sunt agenti trombozanti la doze forte si/sau in utilizare prelungita ; cresc agregarea plachetara 4.Actiune antiandrogenica – frineaza sistemul hipotalamo- hipofizar, de unde utilizarea lor in cancerul de prostata 5.Actiunea cancerigena – favorizeaza aparitia cancerului de endometru, deoarece efectele lor celulare nu sunt contrabalansate de progesteron 6.Efectul asupra cartilajului de conjugare – la copiii impuberi pot bloca cresterea Mecanismul de actiune •se leaga de receptorii nucleari si formeaza un complex ; acesta activeaza si stimuleaza sinteza diverselor clase de ARN, deci sinteza diverselor proteine Indicatii majore 1.La femei : •- metroragii, endometrite mai ales postgravidice ; atrofia vaginala ; simptome vasomotorii, osteoporoza. Trebuie sa fie asociate progestativelor pentru a evita riscul cancerigen 2.La barbati : •- cancer prostatic ; se utilizeaza estrogeni nesteroidieni (stilbestrol) Contraindicatii •gravide •cancer genital preexistent •hemoragie genitala de etiologie neelucidata •afectiuni hepatice

•hipertensiune arteriala severa •inaintea pubertatii la copii de talie mica •diabet •antecedente cu accidente tromboembolice •HTA moderata •Migrene, tabagism Efecte adverse •digestive : varsaturi •uterine : metroragii •tendinta de retentie hidrosodata Antiestrogenii •substante capabile sa se opuna efectelor estrogenice •actioneaza prin competitie cu estradiolul la nivelul receptorilor nucleari •Clomifenul (Clomid) este un antiestrogenic utilizat in tratamentul sterilitatii •Tamoxifenul (Nolvadex) se utilizeaza in tratamentul carcinomului mamar Efecte adverse : amenoreea, bufeuri de caldura, greturi, varsaturi, singerari uterine Contraceptia hormonala •Contraceptia hormonala feminina reprezinta modalitatea de prevenire a sarcinii cu ajutorul hormonilor sexoizi, istrati oral, parenteral, vaginal sau prin implant intradermic. Se bazeaza pe folosirea unor preparate hormonale, estrogeni si progestative, diferite de hormonii naturali 17 – beta – estradiol siprogesteron, prin modificarea structurii chimice a hormonilor naturali. Clasificare: I. Dupa compozitia chimica: •Estroprogestative: -normodozate: monofazice, bifazice; -minidozate: monofazice, bifazice; -secventiale. •Progestative: -macrodozate;

-microdozate; -cu actiune retard; -asociate cu alte mijloace contraceptive II. Dupa modul de istrare: -contraceptive orale: - estroprogestative; -progestative. -contraceptive injectabile: - combinate; -numai cu progesteron; -implante subdermice - Norplant -inel vaginal cu progesteron -dispozitive intrauterine (DIU) asociate cu contraceptive hormonale. Contraceptive orale a. Estroprogestativele(contraceptivele orale combinate) sunt preparate de estrogen si progesteron sintetic, cu eficacitate crescuta în prevenirea sarcinii. Clasificare: •normodozate, contin etinilestradiol între 50 - 60 micrograme -monofazice, continut constant de estrogeni si progestative pe comprimat; -bifazice, asociatii estroprogestative în care variaza concentratia unuia sau ambilor constituenti hormonali, începând cu al 8 - lea sau al 12 - lea comprimat. •minidozate, continut scazut de estrogeni 20 - 35 micrograme etinilestradiol; -monofazice, continutul în estrogeni si progestative ramâne constant pe tot parcursul unui ciclu contraceptiv (pe o placheta); -bifazice, concentratia unuia sau ambelor componente hormonale se modifica în doua etape, în sensul cresterii concentratiei hormonale spre sfârsitul ciclului contraceptiv; -trifazice, raport variabil între estrogeni (etinilestradiol) si progestative, conturat în 3 etape succesive; •secventiale, se caracterizeaza prin istrarea initiala (7- 14 zile) doar a estrogenilor, la care se adauga ulterior si un progestativ, pâna la sfârsitul unui ciclu contraceptiv Utilizari terapeutice •prevenirea unei sarcini nedorite ; •tratamentul: dismenoreei, menometroragiilor disfunctionale, fibromatozei uterine,

endometriozei si chistului de ovar. Efecte adverse: •sângerari de privatie •greturi, ameteli ; •cefalee ; •senzatie de tensiune mamara. Acestea sunt frecvente în timpul primelor 3 cicluri si nu trebuie sa constituie un motiv de întrerupere a istrarii pentru ca de obicei dispar. •Alte efecte secundare : crestere în greutate, retentie hidrica. Principii de istrare Sunt disponibile sub forma de folii cu: •- 21 r, se istreza câte 1 r/zi timp de 21 zile, urmând apoi o pauza de 7 zile înainte de începerea unei noi folii. •- 28 r, se istreaza câte 1 r/zi cu continut hormonal, apoi 7 zile câte un r placebo. Contraindicatii •permanente: tulburari tromboembolitice venoase, afectiuni cerebrovasculare sau coronariene, afectiuni cardiace valvulare, HTA moderata sau severa, migrena focala, diabet zaharat cu complicatii vasculare, ciroza hepatica, neoplasm mamar; •temporare: sarcina cunoscuta sau suspectata, alaptare, sângerari genitale de cauza nediagnosticata, suspiciune neoplasm mamar. •Reprezentanti: Cilest, Logest, Marvelon b. Progestative orale Sunt contraceptive hormonale orale care contin doar progesteron, într-o doza mai mica decât contraceptivele combinate (30 – 60 micrograme). Progesteronii fac parte din grupul noretisteron sau levonogestrel. Clasificare •- microdozate - cu istrare continua ; •- macrodozate - cu istrare discontinua. Utilizari terapeutice: •- contraceptie hormonala la femei cu diabet zaharat, HTA, obezitate, migrene, la cele care alapteaza sau care au complicatii legate de componenta estrogenica a pilulelor combinate.

Efecte adverse: •- sângerari de privatie, amenoree ; •- tensiune mamara ; •- cefalee. Principii de istrare 1.Se istreaza 1r zilnic, la aceeasi ora, fara pauza si fara sa se tina cont de momentul aparitiei menstruatiilor. 2.Contraindicatiile utilizarii lor sunt: •- permanente: cancer mamar •- temporare: sarcina, sângerari genitale nediagnosticate, suspiciune de •cancer mamar. •Observatie : Eficacitatea lor este simtitor mai mica decât a contraceptivelor combinate, în special la femeile tinere. La femeile peste 35 de ani, eficacitatea este similara cu cea a pilulelor combinate. Reprezentanti: •- microdozate: Orgametril, Norluten ; •- macrodozate: Neogest, Micronor Contraceptive injectabile a.Contraceptive injectabile combinate •Contin un estrogen cu actiune scurta si un progesteron cu actiune lunga. Efecte adverse: • - modificarea ciclurilor menstruale, crestere în greutate, cefalee. Principii de istrare: •Se istreaza 1 fiola/luna, preparatul fiind eliberat lent de la locul injectiei, timp de 28 de zile. Reprezentanti: Cyclofem, Mesigyna b. Contraceptive injectabile numai cu progestagen Sunt compuse din hormoni steroizi sintetici, asemanatori structural cu progesteronul. Principii de istrare: •Preparatul se elibereaza progresiv de la locul injectiei intramusculare ; o singurainjectie ofera un efect contraceptiv sigur pe o perioadade 2 sau mai multe luni.

Reprezentanti: •Medroxiprogesteron acetat depozit (DMPA) - Megestron, Depo-Provera, se istreaza o doza de 150 mg la 3 luni; •Noretisteron enantat (Net-En) - Doryxas, Noristerat, se istreaza o doza de 200 mg la 2 luni; Implantele subdermice •Constituie o metoda contraceptiva bazata pe o doza mica de progestagen, deosebit de sigura, cu o durata lunga de actiune si reversibila. Principii de istrare: 1.Sistemul consta în 6 capsule moi de silastic(cauciuc siliconic), având 2,4mmdiametru, 34mmmlungime si continând 36 mg levonorgestrel; 2.Capsulele se insera subdermic, în zona superioara a bratului sau antebratului, printr-o procedura chirurgicala minora, efectuata sub anestezie locala; 3.Protectia fata de sarcina se instaleaza la 24 de ore de la insertie si dureaza aproximativ 5 ani; fertilitatea se redobândeste aproape imediat dupa ce se scot capsulele. Efectele adverse : •- cele mai frecvente sunt tulburarile ciclului menstrual si cefaleea. Dispozitive intrauterine (DIU) •DIU care elibereaza levonorgestrel, având viteza de eliberare initiala 20 micrograme/24 ore; contine 52 mg progestagen si confera protectie fata de sarcina pe o durata de 5 ani. Steroizii androgeni Steroizii hormonali androgeni sunt secretati de testicul si, in masura mica, de ovar si de corticosuprarenala. Testosteronul, principalul hormon androgen, se formeaza si este secretat de catre celulele interstitiale sau celulele Leydig din testicul, pornind de la colesterol, prin intermediul progesteronului si androstendionei. Circula legat de o globulina care leaga hormoni sexuali (SHBG), de transcortina (globulina care fixeaza hidrocortizonul) si de o albumina. Inainte de pubertate secretia de testosteron este minima. La femei, ovarul produce mici cantitati de testosteron. In timpul sarcinii concentratia plasmatica creste progresiv ajungand, la termen, la nivelul celei de la barbati si revenind la normal dupa 1-2 saptamani de la nastere.

In unele tesuturi extraglandulare, testosteronul este aromatizat, transformiindu- se in estradiol, proces responsabil de sinteza estrogenului la femeile in menopauza si la barbali; de asemenea, explica unele efecte estrogenice ale testosteronului folosit ca medicament (de exemplu ginecomastia). Testosteronul, care incepe sa fie secretat in cantitati mari la pubertate (sub influenta LH), provoaca maturarea organelor genitale masculine si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare caracteristice. Se produce cresterea organelor genitale externe si a prostatei, cresterea si distribuirea de tip mascuIin a parului, modificarea laringelui cu ingrosarea vocii, dezvoltarea musculaturii de tip masculin, maturarea oaselor cu cresterea in lungime, apoi inchiderea epifizelor, cu oprirea cresterii. Este stimulata cresterea si activitatea secretorie a glandelor sebacee si uneori apare o acnee caracteristica. Comportamentul sexual al barbatilor, vigoarea fizica sunt de asemenea in legatura cu secretia androgenilor. Testosteronul are actiuni virilizante si anabolizante intense. Este putin folosit ca atare, din cauza cineticii sale neprielnice - cand este Injectat intramuscular se absoarbe, se metabolizeaza si se elimina repede (timpul de injumatatire este de 10-20 minute), iar cand se istreaza oral este inactivat, in majoritate, la primul pasaj hepatic. Pentru tratamentul hipogonadismului masculin este avantajoasa folosirea sub forma de implant subcutanat care asigura nivelele fiziologice de testosteron timp de 4-5 luni. Exista, de asemenea, un preparat de eliberare transdermica, care contine 15 mg testosteron. Aplicat pe pielea scrotului, furnizeaza circa 3,6 mg hormon pentru 24 ore. qEsterii testosteronului la gruparea l7-0H - acetat, propionat, enantat, cipionat, fenilacetat, fenilpropionat - sunt mai putin polari, avand un tranzit mai lent in organism. Injectati intramuscular in solutie uleioasa, se absorb incet, avand actune prelungita. •Testosteronul propionat se injecteaza intramuscular in hipogonadism si in cancerul mamar. •Testosteronul fenilpropionat se injecteaza intramuscular in hipogonadism, in cancerul' de san la femeie si in aplazia medulara. •Testosteronul enantateste un ester cu efect mult prelungit. Se utilizeazii in hipogonadism, in cancerul de san al femeii si in aplazia medulara. •Testosteronul undecilat istrat oral, se absoarbe predominant in caile limfatice, ceea ce reduce fenomenul de prim pasaj hepatic. Se foloseste in istrare orala pentru tratamentul hipogonadismului masculin. •Metiltestosteronul este mai putin activ decat preparatele injectabile de testosteron, dar este mai lent metabolizat hepatic. Se istreaza pe cale orala sau perlingual in tratamentul hipogonadismului sau al cancerului de san.

Poate provoca icter colestatic. •Fluoximesteronul derivat fluorat al metiltestosteronului, are o potenta de 5 ori mai mare decat acesta. Nu formeaza estradiol in organism. Se utilizeaza pentru tratamentul hipogonadismului si ca stimulant al hematopoiezei. Poate provoca icter colestatic. •Mesterolona derivatul 1 alfa-metil al 5 alfa-dihidrotestosteronului este mai activ decat testosteronul. Deprima mai putin spermatogeneza, nu formeaza estradiol si nu inhiba secretia de gonadotropine. Este indicat pentru tratamentul hipogonadismului mascuLin, mai ales in prezenta oligospermiei. •Danazolul este derivatul izoxazol de 17a-etiniltestosteronului (etisteron). Are proprietati androgenice si progestative slabe. Inhiba secretia hipofizara de gonadotrofine. Principala indicatie este endometrioza, danazolul determinand inactivitatea si atrofia tesutului endometrial normal si ectopic. Danazolul este utilizat si pentru prevenirea crizelor la bolnavii cu edem angioneurotic ereditar deoarece favorizeaza sinteza hepatica a unei proteine inhibitoare a primei componente a complementului, corectand tulburarea metabolica generatoare a crizelor de angioedem. Reactile adverse sunt frecvente: crestere ponderala, edeme, micsorarea sanilor, piele grasa si acnee, hirsutism, ingrosarea vocii, modificari de libido, bufeuri, cefalee, crampe musculare. Dozele mari pot afecta ficatul, provocand cresterea enzimelor serice sau icter. Danazolul poate produce virilizarea fatului feminin, de aceea tratamentul este incompatibil cu sarcina. Nu se istreaza in timpul alaptarii. Sangerarile uterine nediagnosticate, insuficienta hepatica, renala sau cardiaca marcate reprezinta contraindicatii. Inaintea inceperii tratamentului mastozei fibrochistice trebuie exclusa posibilitatea cancerului de san. • VITAMINELE • Vitaminele sunt substante organice necesare pentru buna functioanare a organismului. • Sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor. • Unele sunt sintetizate si in organism - vit.K, D3, PP, biotina, B6 etc.

Denumirea vitaminelor: •Alfabetica - A,D, C, D, E, K si diferiti indici in cadrul unui tip de vitamina - B1, B6 etc; •Denumirea chimica - are la baza structura chimica a vitaminei -ex.Vit.B6-piridoxina, Vit.E-tocoferol. •Denumirea terapeutica •Vitamina A - antixeroftalmica •Vitamina C - antiscorbutica •Vitamina D - antirahitica •Vitamina E - antisterilitate •Vitamina PP - antipelagra •Vitamina K - antihemoragica Calsificarea vitaminelor •Liposolubile - A, D, E, K •Hidrosolubile - complexul B si vitamina C •S-au identificat si compusi cu structura mai mult sau mai putin asemanatoare cu a vitaminelor capabili sa diminueze activitatea vitaminelor - antivitamine (unii avand utilizari terapeutice) •Vitaminele pot fi active ca atare sau pot fi gasite sub forma de provitamine (precursori inactivi) care in organism sunt transformate in vitamine. •Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice diferite de cele biochimice. Din punct de vedere al mecanismului de actiune vitaminele pot fi: •Efect nuclear - actioneaza influentand transcriptia AND si formarea de proteine cu rol biologic vitamina A si D; •Efect membranar - impiedica actiunea unor radicali liberi la nivelul membranelor biologice - vitamina E; •Rol in transferul unor grupari (CO2, NH2) - vitamina B1, B6, B12, acidul folic •Rol in transferul de electroni - vitamina PP, K, C Deficitul sau starea de hipovitaminoza pot apare prin: •Aport redus •Alimentatie dezechilibrata •Lipsa poftei de mancare •Absorbtie necorespunzatoare

•Afectiuni •Hepatice •Biliare •Gastro-intestinale •istrarea concomitenta de medicamente care scad absorbtia vitaminelor. •Nevoi crescute ale organismului •Gravide •Copii in crestere •Batrani •Boli infectioase •Hipotiroidism •Alcoolici •VITAMINE LIPOSOLUBILE Vitamina A - antixeroftalmica Formele sub care se gaseste: •Retinolul (vitamina A1) ai esterii retinolului; •3-dehidro-retinolul (vitamina A2) •Retinalul •Acidul retinoic •Precursori de vitamina A (provitamine) = carotenoide - βcarotenul •Analogi de sinteza ai vitaminei A - tretinoin, etretinat, acitecrin etc. •Surse •organismul nu sintetizeaza vitamina A, dar poate transforma provitaminele in vitamine •provine din alimente - ca atare sau sub forma de provitamine. •produse animale - ficat, lapte integral, unt, branza, oua, peste, uleiul din ficat de peste •produse vegetale - fructe, rosii, morcovi. Rolul vitaminei A •formarea pigmentilor fotosensibili in retina si prevenirea hemaralopiei (tulburare de adaptare la intuneric)

•cresterea si diferentierea celulelor epiteliale - contribuind la reglarea troficitatii mucoaselor si tegumentelor. •proprietati anticanceroase - favorizeaza transformarea celulelor malige in celule normale si inhiba cresterea tumorilor. •implcata in procese imune si in apararea antimicrobiana - stimuland formarea de anticorpi. •necesara pentru cresterea oaselor si tesuturilor moi. •necesara pentru reproducerea si dezvoltarea embrionara. •intervine in metabolismul steroizilor si in sinteza colesterolului •influenteaza functia tiroidei si glandelor sexuale. •Carenta vitaminei A se datoreaza: •diete dezechilibrate (aport insuficient) •malabsorbtie •afectiuni biliare si hepatice (tulburari de absorbtie si depozitare in ficat). •boli renale (eliminare crescuta). •hipertiroidie (conversie deficitara). •diabet zaharat (conversie deficitara). •deficit proteic (cantitatea de proteine transportoare scazuta). •Manifestari clinice ale carentei: •tulburari de vedere nocturna •uscaciunea pielii si mucoaselor. •hiperkeratoza. •intarzierea cresterii si dezvoltarii cu tulburari de osificare. •scaderea rezistentei la infectii etc. Indicatiile vitaminei A: •prevenirea si tratarea starii de hipovitaminoza •afectiuni muco-cutanate - dermatoze, xeroftalmie, conjunctivite, infectii si inflamatii ale cailor respiratorii superioare, tulburari digestive •hipertiroidie •copii cu deficite de crestere.

Analogii de sinteza ai vitaminei A naturala au rol asupra proliferarii si diferentierii tesuturilor, in special al epiteliilor, astfel •Tretinoinul (acidul all-trans retinoic) •tratamentul local al acneei. •in doze mari - tratamentul leucemiei acute promielocitare in asociere cu chimioterapia. •Isotretinoinul (izomer al tretinoinului) - utilizat in tratamentul acneei grave si in tulburari de keratinizare - se istreaza oral sau cutanat. •Etretinatul - utilizat in tulburari congenitale de keratinizare, psoriazis, ihtioza etc. •acitretinul - forma activa a etretinatului - are aceleasi indicatii, dar durata mai scurta de actiune. •Reactii adverse - sunt doza-dependente (apar la doze mari): •SNC-oboseala, iritabilitate, cefalee; •digestiv-anorexie, greata, varsaturi; •piele si mucoase - piele uscata, pierderea parului, uscaciune gurii, nasului; •oase - ingrosarea oaselor lungi, incetinirea cresterii; •sange - anemie aplastica, leucopenie; •hepatic-icter, hepatomegalie, cresterea enzimelor hepatice; •tulburari de vedere •efecte teratogene - malformatii ale fatului. •Necesarul zilnic recomandat: •copii < 1 ani - 0.375mg •copii 1-10 ani - 04-0.7mg •barbati - 1mg •femei - 0.8mg •sarcina - 1.3mg •In terapie se folosesc: •retinolul sub forma de acetat sau palmitat - po sa parenteral •vitamina A - poate fi aplicata local - piele si mucoase - solutii, unguente. •VITAMINA D •Calciferolii sau vitamina antirahitica - liposolubila

•sunt incluse 6 vitamine de la D2 la D7 •cei mai importanti compusi sunt: •ergocalciferol - D2 •colecalciferol - D3 •calcifediol - metabolit activ •calcitriol - metabolit activ •alfacalcidol •dihidrotahisterol - analog sintetic al vitaminei D •Surse •colecalciferolul - D3 - are origine endogena si exogena - este sintetizat la nivelul pielii - de la 7-dehidrocolesterol (provitamina D3) este convertit in vitamina D3 sub actiunea razelor UV •ergosterolul (provitamina D2) - preluat din alimente •Vitamina D se gaseste in ficat, peste gras, unt, lapte, branza, galbenus de ou. •Rolul vitaminei D •implicata in homeostazia calciului si fosfatilor prin influentarea absorbtiei, mobilizarii din oase si eliminarii renale a acestora. •la nivel intestinal - stimuleaza absorbtia calciului si fosfatului, favorizand sinteza unor proteine (calbindine) care cresc pasajul Ca prin citosolul celulei digestive. •la nivel renal - creste retentia din urina a Ca si fosfatului prin cresterea reabsorbtiei acestora la nivelul tubilor renali. •la nivel osos - participa la mineralizarea normala a oaselor. Cand valorile calcemiei scad, la nivel osos are loc o stimulare a resorbtiei osoase. •la nivelul paratiroidelor - inhiba indirect sinteza parathormonului, creste calcemie si inhiba expresia unei gene responsabile de sinteza sa. •Hipovitaminoza D poate sa apara: •lipsa sau insuficienta expunere la soare; •aport insuficient prin alimente; •malabsorbtie •afectiuni hepatice sau biliare care pot afecta absorbtia vitaminei; •insuficienta renala cronica; •sarcina sau in perioada de alaptare

•prematuri si in perioadele de crestere; •rezistenta la vitamina D - probabil prin deficienta genetica; •medicatia anticonvulsivanta 9fenobarbital, fenitoina) - afecteaza metabolismul vitaminei D; •utilizarea de glucocorticoizi in doze mari. •Forme de manifestare •la copii - rahitism •la adult - osteomalacie •Indicatii •rahitism •osteomalacie •osteoporoza •hipocalcemie •hioparatiroidie •tuberculoza cutanata •Reactii adverse: •digestive - greata, varsaturi, diaree, constipatie •renale - poliurie, proteinurie, calculi renali •cardio-vasculare-HTA, calcificarea arterelor, aritmii. •oase, muschi - dureri musculare, osteoporoza; •nervoase- cefalee, astenie •la fat - stenoza aortica. •tratamentul hipervitaminozei •oprirea vitaminei D, •diminuarea Calciului, •aport de lichide •Necesarul zilnic recomandat: •copil < 1an - 0.0075-0.010mg •copil 1-10 ani - 0.010mg •adult - 0.005 - 0.010mg

•sarcina - 0.010mg •Ergocalciferolul se istreaza: •profilactic la gravide si femei care alapteaza - 1000-1500 ui/zi •curativ la gravide si femei care alapteaza -600.000 ui/zi la 4 - 6 saptamani •profilaxia rahitismului la sugar - 400-1000 ui/zi •tratamentul rahitismului - 400.000-600.000 ui oral, injectabil intr-o priza sau 5000- 15000 ui/zi in 23 prize timp de 3-6 saptamani asociat cu Calciu •Colecalciferolul se istreaza: •profilactic in rahitism 200.000 - 400.000 ui la 6 luni •curativ in rahitism 200.000 ui/ sapt, 2 saptamani. •curatic in osteomalacie 200.000 ui la 2 saptamani pentru 3 luni. •VITAMINA E •Tocoferolii - cel mai activ - a-tocoferol •vitamina liposolubila •vitamina antisterilitate •Surse •uleiuri de origine vegetala - soia •legume cu frunze verzi •cerale integrale •ficat, carne •unt, lapte •oua •grasimi animale. •Rolurile vitaminei E •efect antioxidant •implicata in metabolismul acizilor nucleici •intervine in metabolismul seleniului •intervine in activitatea glandelor sexuale •are activitate antiagreganta plachetara.

•intervine in cresterea imunitatii mediate celular la varstnici. •indicatii: •datorita rolului antioxidant a fost testata intr-o serie de afectiuni cu rezultate mai mult sau mai putin semnificative •prevenirea aterosclerozei - prevenirea AVC, scaderea riscului de afectiuni coronariene •prevenirea cancerelor - cancerul de prostata la fumatori. •Indicatii: •malabsorbtie intestinala •sarcina •prematuri hraniti artificial •varstnici cu circulatie periferica deficitara •sterilitate •avort habitual •hepatita cronica •distrofii musculare •afectiuni neurologice •Manifestarile carentei de vitamina E - nespecifice; •tulburari neurologice •tulburari musculare •fragilitate eritrocitara si anemie hemolitica la prematuri •scaderea activitatii glandelor suprarenale si hipofizei •cresterea riscului aterosclerotic. •Dozele mari si tratamentele indelungate pot determina: •oligospermie •involutia ovarelor •tulburari de menstruatie •hemoragii •cefalee •oboseala

•greata •tulburari de vedere •Necesarul zilnic: •copii < 1an - 3 - 4 mg •copii 1 - 10 ani - 6 - 7mg •barbati - 10mg •femei - 8mg •sarcina - 10mg •VITAMINA K •Vitamina antihemoragica sau vitamina coagularii •vitamina liposolubila •au fost descrise: •vitamina K1 - fitomenadiona, filochinona •vitamina K2 - menachinona, farnochinona •vitamina K3 - menadiona - de sinteza •Surse •K1 - produse vegetale - spanac, tomate, uleiuri vegetale •K2 - produse animale - carnea, pestele, dar este sinteizata si de flora intestinala la om •Rolurile vitaminei K •implicata in coagularea sangelui, intervenind in formarea unor factori ai coagularii - II, VII, IX, X cat si a unor factori anticoagulanti - proteina C si S. Acestea sunt proteine specifice sintetizate in ficat plecand de la precursori inactivi printr-un proces la care participa vitamina K. •pentru a-si exercita efectul vitamina K are nevoie de celule hepatice sanatoase, care sa sintetizeze precursorii factorilor de coagulare. •Carenta de vitamina K se intalneste la: •nou-nascuti - datorita florei intestinale insuficient dezvoltate, aportului redus de vitamina prin laptele matern etc. •dupa istrarea timp indelungat a unor antibiotice si chimioterapice cu spectru larg care pot distruge flora saprofita. •alimentaie parenterala prelungita. •cantitate redusa de bila - icter mecanic, fistula biliara.

•sindrom de malabsorbtie. •afectiuni hepatice severe - ciroza hepatica, insuficienta hepatica severa. •manifestarile carentei de vitamina K •echimoze, epistaxis •hemoragie digestiva - hematemeza, melena. •sangerari postoperatorii •rar hemoptizie si hemoragii cerebrale •scaderea densitatii osoase si risc de fractura. •Indicatii: •carenta de vitamina K •supradozarea cu anticoagulante orale (care sunt antivitamine K); •diateze hemoragice; •hipotrobinemii - in tratamentele cu salicilati. •supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora intestinala. •nu este eficace in hemofilie (deficit de factor VIII, IX), purpura, scorbut (carenta de vitamina C), anemie aplastica. •Reactii adverse •alterarea gustului •inrosirea fetei •bronhospasm •tahicardie •Necesarul zilnic recomandat: •copii < 1an - 0.005 - 0.01mg •copii 1- 10 ani - 0.015 - 0.03mg •barbati - 0.045 - 0.08mg •femei - 0.045 - 0.065mg •sarcina - 0.065mg •Fitomenadiona se istreaza oral si parenteral •5 - 10mg/zi in hemoragii

•20 - 100mg/zi supradozarea de antiocoagulante orale •VITAMINE HIDROSOLUBILE VITAMINA B1 •Tiamina - vitamina hidrosolubila, termolabila •Surse •sintetizata de plante, microorganisme, alge si unele ciuperci. Omul nu poate sintetiza aceasta vitamina. •drojdia de bere •cereale nedecorticate •paine integrala •legume •nuci •carne de porc •organe animale - ficat, rinichi •Rolurile vitaminei B1 •transformarea glucidelor in lipide •favorizarea depunerii glicogenului in ficat •transformarea acidului piruvic in aminoacizi •sinteza acetilcolinei •Hipovitaminoza B1 imbraca mai multe forme, dintre care: •Beri-beri •Sindrom Wernicke - Korsakoff •Deficitul de vitamina B1 in care se impune istrarea preparatelor cu vitamina poate avea diferite cauze: •alcoolismul •ciroza hepatica si afectiuni gastrointestinale •aport insuficient la persoanele in varsta sau hranite parenteral •necesar crescut la femeile indarcinate, care alapteaza, copii in crestere, infectii. •aport crescut de glucide •consum de alimente care contin substante asa-numite antitiamine - ceaiul

•istrarea vitaminei B1 prezinta risc scazut de reactii adverse si supradozare, excesuleliminanduse renal •pot apare reactii nespecifice car nu sunt doza-dependente: •greata •anxietate •transpiratii •senzatie de caldura •reactii alergice la istrare parenterala - urticarie pana la insuficienta cardiaca si moarte. •Necesarul zilnic recomandat •copii , 1an - 0.3 - 0.4mg •copii 1 - 10 ani - 0.7 - 1mg •barbati - 1.2 - 1.5mg •femei - 1.0 - 1.1mg •sarcina 1.5mg •se istreaza oral •adult 30-100mg/zi •copii 5 - 20mg/zi •parenteral - s.c, i.m, i.v - 1 - 2fiole/zi •VITAMINA B6 •PIRIDOXINA •se gaseste sub 3 forme •piridoxina •piridoxal •piridoxamina •Surse •carne - vita, porc, pui, peste •ficat •drojdie de bere •cereale integrale

•polen •galbenus de ou •nuci, soia, legume verzi •Rolurile vitaminei B6 •participa la formarea acidului ү-aminobutiric (GABA) - efect sedativ; •participa la formarea histaminei, serotoninei, dopaminei etc. •implicata in biosinteza hemului; •este factor de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor tumorale. •in doze mari are actiune usor anticoagulanta. •Manifestarile clinice ale deficitului de vitamina B6 •dermatita seboreica •polinevrite •convulsii ( mai ales la copii) •anemie •Indicatii; •pelagra - alaturi de vitamina B1, B2 si PP) •insuficienta renala •alcoolici •sarcina •ciroza hepatica •sindrom de malabsorbtie •afectiuni cutanate - dermatite, eczeme, acnee, glosite, stomatite. •afectiuni neurologice - depresii, insomnii, epilepsie, nevrite, polinevrite. •sitrarea unor medicamente: izoniazida, penicilamina, contraceptive orale timp indelungat •toxicitatea vitaminei B6 este redusa. Pot apare functie de doza: •crampe musculare •neuropatie senzitiva - parestezii •modificarea perceperii durerii, temperaturii etc. •doze mari de vitamina B6 inhiba absorbtia intestinala a vitaminei B1

•scade efectul barbituricelor, fenitoinei •efectul vitaminei B6 este scazut de: •contraceptive orale, izoniazida, penicilamina etc. •Necesarul zilnic recomandat •copil < 1an - 0.3-0.6mg •copii 1 - 10 ani 1.0-1.4mg •barbati - 1.7-2mg •femei - 1.5-1.6mg •sarcina - 2.2mg •VITAMINA B12 •COBALAMINA •vitamina hidrosolubila •in terapie sunt folosite •ciancobalamina •hidroxocobalamina •Surse •doar exogene •lapte •oua •peste •ficat •Rolul Vitaminei B12 •implicata in transformarea acidului folic in folinic si respectiv sinteza nucleoproteinelor, a AND-ului, in cresterea si maturarea celulara •influenteaza activitatea maduvei hematopietice •rol important in mentinerea troficitatii mucoasei gastrice •Carenta vitaminei B12 •aport insuficient la cei cu regim vegetarian total; •absorbtie deficitara

•defecte genetice in metabolismul celular al vit.B12 •absenta congenitala a transcobalaminei II •Carenta de vitamina B12 determina anemie megaloblastica - anemie pernicioasa sau anemie Biermer •paloare cutaneo-mucoasa •tulburari digestive - greata, varsaturi, tulburari de tranzit •neuropatie senzitiva bilaterala - parestezii •limba neteda, depapilata •Indicatii: •anemia megaloblastica prin deficit de B12 •neuropatii la alcoolici, diabet, nevralgii •ciroza hepatica •malnutritie •Reactii adverse •hipokaliemie •alergii •nu trebuie istrata la pacientii cu neoplazii - poate determina evolutia bolii prin cresterea sintezei de ADN. •Necesarul zilnic •copii <1an - 0.0004-0.0005mg •copii 1-10 ani - 0.0009-0.0012mg •barbati - 1.8-2.4ug •femei - 0.0018-0.0024ug •sarcina - 2.6ug •Mod de istrare •poate fi istrata oral, i.m, i.v •in formele medii de anemie - 1ug zilnic 10 zile •in formele complicate - 50ug 5-10 zile, urmate de doze de intretinere de 30- 100ug/luna •VITAMINA C •ACIDUL ASCORBIC

•hidrosolubila •vitamina antiscorbutica •Surse •doar exogen •citrice; •rosii •capsuni •varza •cartofi •Rolurile vitaminei C •biosinteza colagenului •transformarea dopaminei in adrenalina si noradrenalina •efect antioxidant •favorizeaza absorbtia digestiva a fierului •favorizeaza depunerea calciului in oase •participa la transformarea methemoglobinei in hemoglibina •are actiune antialergica •are rol in procele de aparare imuna •Carenta - rara intalnita - Scorbut •hemoragii gingivale •astenie, sacdere ponderla •cefalee •scaderea rezistentei la infectii, anemie •Poate fi folosita •in starile gripale, infectii pentru a stimula apararea organismului •in stari astenice •in methemoglobinemie •diateze hemoragice •osteoporoza, fracturi

•sarcina •fiind o vitamina hidrosolubila se elimina usor, riscul de reactii adverse este redus, poate determina •tulburari digestive •insomnii •cresterea riscului de formare a calculilor renali •eroziuni dentare •Necesarul zilnic •copii ,1an - 30-35mg •copii 1-10ani - 40-45mg •barbati - 50-60mg •femei - 60mg •sarcina - 70mg •Mod de istrare - oral, i.m, i.v •adult 0.1-1g/zi •copii - 0.05-0.3g/zi functie de varsta

Rolul farmacoterapiei in stoparea proceselor infectioase endodontice Etichete: Anul 5, Endodontie

Principalul scop al terapiei endodontice este acela de a reduce germenii microbieni atât prin tratamentul mecanic asociat cu spãlãturi, cât şi prin pansamente temporare. Substanţele medicamentoase intracanaliculare trebuie sã aibã o acţiune antimicrobianã şi sã respecte integritatea ţesuturilor periapicale. Nici una dintre substanţele medicamentoase folosite în tratamentul endodontic al canalelor infectate, nu întruneşte toate criteriile unui medicament intracanalicular ideal. Se considerã cã nu este posibilã o sterilizare completã a canalului radicular sau este foarte greu de obţinut dupã un numãr mare de şedinţe consecutive cu substanţe medicamentoase. Grossman considerã cã mai degrabã putem vorbi şi sperãm sã obţinem o dezinfecţie şi nu o sterilizare completã a canalului, dezinfecţie care, urmatã de o corectã obturaţie de canal, dã rezultate bune în timp.

Antibiotice şi cefalosporine. Noţiuni de bazã Substanţele cu acţiune antimicrobianã se pot clasifica în douã grupe mari, în funcţie de toxicitatea lor faţã de organismul gazdã : - dezinfectantele sau antisepticele = au acţiune nespecificã prezentând efecte toxice aproximativ egale faţã de agenţii patogeni şi faţã de celulele organismului gazdã. De aceea ele nu pot fi utilizate decât în aplicaţii externe. - chimioterapicele şi antibioticele = exercitã efecte toxice specifice faţã de anumite microorganisme, având însã efecte toxice mult mai reduse sau absente faţã de celulele organismului gazdã. Diferenţa între chimioterapice şi antibiotice constã în originea lor diferitã – chimioterapicele sunt obţinute prin sintezã chimicã, în timp ce antibioticele sunt produse de diferite specii de microorganisme ( bacterii, fungi, actinomicete ). a)

Mecanisme generale de acţiune al chimioterapicelor şi antibioticelor : La nivelul peretelui celulei bacteriene, inhibând procesele responsabile de biosinteza sa. Astfel acţioneazã : – penicilinele - cefalosporinele - bacitracina - cicloserina - novobiocina Aceastã categorie de antibiotice se adreseazã în special germenilor gram-pozitivi.

b)

La nivelul membranei citoplasmatice, care intervine în reglarea schimburilor ionice şi sintezei proteice a celulei bacteriene. Astfel acţioneazã : - polimixinele - aminoglicozidele ( streptomicina, neomicina, kanamicina, gentamicina) Aceastã categorie de antibiotice se adreseazã în special germenilor gram-negativi.

c)

Asupra proceselor metabolice - inhibarea sintezei proteice microbiene fixare pe ribizomi) AND-polimeraza) polimeraza)

- cloramfenicol ( blocheazã sinteza proteicã) - tetracycline ( împiedicã migrarea aminoacizilor cãtre ribozomi) - eritromicina ( acţioneazã prin dislocarea competitivã a aminoacizilor de pe locurile de - streptomicina ( acţioneazã prin pertubarea activitãţii ARN) - novobiocina ( inhibã sinteza proteicã la nivelul nucleului celulei bacteriene, blocând - rifampicina (inhibã sinteza proteicã la nivelul nucleului celulei bacteriene, blocând ARN- acidul nalidixic ( inhibã sinteza de ADN)

-antagonism competitiv faţã de un metabolit esenţial – sulfamidele –neoxazol, sulfizoxazol, sulfametin, etc. Datoritã varietãţii germenilor regãsiţi în canalele radiculare, ca antibioterapie se folosesc: - combinaţii între metronidazol şi peniciline, amoxicilinã, sau macrolide (azithromycin, clarithromycin, erythromycin) - amoxicillin-clavulanat ( augmentin ) - clindamicinã / lincomicinã Aceastã categorie de antibiotice se adreseazã în special germenilor gram-negativi.

Medicaţia pe cale generalã 1)

Antibiotice şi chimioterapice folosite în istrãri orale ( pe cale generalã)

Chimioterapice active în amebiazã, tricomoniazã, giardiozã Metronidazolul este singurul agent care acţioneazã asupra bacililor gram-negativi. De asemenea acţioneazã şi asupra germenilor anaerobi gram-pozitivi ( Actinomyces, Peptostreptococcus), a protozoarelor. Este un antibiotic de elecţie pentru germenii anaerobi. Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: -250mg la 8h, timp de 5-10 zile -500mg la 12h, timp de 5-10zile La copii: -5mg/kg la 8h, timp de 7 zile, . oralã

Interacţiuni: -scad acţiunea metronidazolului -fenobarbitalul (tulburãri de somn, crize convulsive) - fenitoina/phenytoinum (epilepsie) -cimetidina (afecţiuni gastrice) -accelereazã leucopenia: - azatioprina (transplant, artrite reumatoide) -fluorouracil (neoplasme) -creşte acţiunea warfarinei (tratarea trombozelor) -apar reacţii tip disulfiram în istrãri concomitente cu etanolul (crampe abdominale, vãrsãturi, flush, cefalee)

-

  

Contraindicaţii: sarcinã în primul trimestru hipersensibilitate la medicament afecţiuni renale, hepatice afecţiuni ocular cu îngustarea câmpului visual disacrazii sanguine lactaţie afecţiuni SNC Recomandãri: -se istreazã unul dintre pansamentele gastrice(antiulceroase): pantoprazolum (Controloc) 20mg de 2 ori /zi, lansoprazol(Lanol, Lansogastro, Lansoprazol, Lanzap, Lanzol, Lanzul, Lansoprol, Levant) 30mg de 2 ori /zi (-Pantoprazol-ul interferã cel mai puţin cu alte medicamente) omeprozol 20mg de 2ori/zi(Helicid, Losec, Losec Mups, Omedar, Omeprazol, Omeran, Omez, Ortanol, Risek, Ultop, Ulzol) - Nu se asociazã cu inhibitori de agregare plachetarã(-ex. Plavix) -poate da somnolenţã -medicamentul poate colora urina în maro, nu vã alarmaţi Mod de prezentare: -comprimate 250mg , 500mg -soluţie perfuzabilã 500mg/100ml -suspensie oralã 4% -ovule 500mg -burete dentar 4,5mg -pastã Denumiri comerciale: Eforan, Flagyl, Grinazole, Metrogene, Metronidazol, Metronidazol A, Metronidazol B

Penicilinele acţioneazã în special asupra microorganismelor gram-pozitive Pseudomonas aeruginosa, Fusobacterium spp,Prevotella si Porphyromonas spp.

Inhibă biosinteza de mucopeptide peretelui celular şi este eficace în timpul de replicare activă. Concentraţiile inadecvate pot produce efecte numai bacteriostatice. Se pot asocia cu aminoglicozide pentru a-i creşte efectul efectul împotriva endocarditelor streptococice.

În cazul bacteriilor penicilin-rezistente se poate istra clindamicinã. a.Ampicillinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: . oralã : -250mg la 6h, timp de 5-7zile -500mg la 8h, timp de 5-7zile IV,IM : -peste 40kg : 250-500mg la 6h, La copii( sub 20kg): - . oralã : 50mg/kg/zi în doze egal divizate la 6-8h - IV, IM : 25-50mg/kg/zi în doze egale la 6-8h Prafilaxia endocarditei bacteriene în intervenţii stomatologice: -la pacienţi cu risc moderat şi la cei ce nu pot lua medicaţia per os: -adult: 2g IV, IM cu 30 de minute înainte de intervenţie -copii: 50mg/kg cu 30de minute înainte de intervenţie - la pacienţi cu risc crescut: - adult: 2g ampicilinã(IV sau IM) + 1,5mg/kg gentamicinã (IV sau IM), cu 30 minute înainte de intervenţie, urmate la 6h de 1g ampicilinã (IM sau IV) sau 1g per os - copii: 50mg/kg ampicilinã(IV sau IM)+1,5mg/kg gentamicinã (IM sau IV), cu 30 minute înainte de intervenţie, urmatã la 6h de ampicilinã 25mg/kg (IM sau IV) sau 25mg/kg amoxicilinã per os

Interacţiuni: -cresc nivelele ampicilinei : probenecid (gutã) -accelereazã rash-ul indus de ampicilinã: allopurinol (gutã) -scade eficienţa contraceptivelor orale Contraindicaţii: -hipersensibilitate la peniciline Precauţii: -lactaţie -hipersensibilitate la cefalosporine -nou-nãscuţi - afecţiuni renale Recomandãri: Se ia cu 1h înainte sau cu 2h dupã masã Mod de prezentare: -capsule 250mg, 500mg -pulbere pentru suspensie oralã 125mg/5ml, 250mg/5ml -granule pentru suspensie oralã 125mg/5ml, 250mg/5ml -pulbere pentru soluţie injectabilã 250mg, 500mg, 1g Denumiri comerciale: Ampicilinã, Ampicilinã Forte, Ampidar, Ephicilin,Epicocillin, Pamecil, Standacillin b. Ampicillinum+Sulbactam

Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: - 1g ampicilinã/0,5g sulbactam , pânã la 2g ampicilinã/1g sulbactam la 6h( nu mai mult de 4g sulbactam zilnic), . IM sau IV La copii: -peste 40kg : =dozã de adult -peste 1an, dar sub 40kg : =300mg/kg/zi(200mg ampicilinã/100mg sulbactam), în doze divizate la 6h, IM sau IV ! atât ampicilina cât şi sulbactamul sunt hemodializabile!

Interacţiuni:

-cresc nivelele ampicilinei: probenecid (gutã) -accelereazã rash-ul indus de ampicilinã: allopurinol (gutã) -scad efectele contraceptivelor orale Contraindicaţii: -hipersensibilitate la peniciline -hipersensibilitate la cefalosporine -nou-nãscuţi -afecţiuni renale- sau este scãzutã doza Mod de prezentare: -pulbere pentru soluţie injectabilã: -750mg – conţine = 500mg ampicilinã+250mg sulbactam - 1,5g - conţine = 1g ampicilinã+500mg sulbactam Denumiri comerciale: Ampiplus, Unasyn

c.Amoxicillinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: -250mg la 6h, . oralã timp de 5-7 zile -500mg la 8h, . oralã timp de 5-7 zile La copii peste 3luni şi sub 40kg: -45mg/kg/zi divizat în doze la 12h, . oralã -40mg/kg/zi divizat în doze la 8h, . oralã Profilaxia endocarditei bacteriene, extracţii dentare: dozã unicã cu 1h înainte de intervenţie: . oralã -copii: 50mg/kg, . oralã

-adult: 2g,

Interacţiuni: -cresc nivelele amoxicilinei : probenecid (gutã) -cresc acţiunea anticoagulantã a warfarinei (tromboze) -scade eficienţa contraceptivelor orale Contraindicaţii: -hipersensibilitate la peniciline sau cefalosporine Precauţii: -lactaţie -hipersensibilitate la cefalosporine -nou-nãscuţi -afecţiuni renale Recomandãri: -a nu se întrerupe tratamentul atunci când starea de sãnãtate se ameliorezã întrucât acest lucru produce rezistenţã la antibiotic Mod de prezentare: -capsule 250mg, 500mg -comprimate 125mg, 250mg, 500mg, 1g -comprimate pentru dispersie oralã 250mg, 500mg, 750mg, 1000mg -pulbere suspensie 100mg/ml, 125mg/5ml, 375mg/5ml, 250mg/5ml Denumiri comerciale: Amoxicilinã, Amoxicilinã forte, Dispamox, Duomox, E-Mox, Ephamox, Julphamox, Moxilen, MoxilenForte, Ospamox, Ranoxil

d. Amoxicillinum+acidum clavulanicum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: - 1g la 12h, . oralã timp de 7-10 zile -625mg la 8h, . oralã timp de 7-10 zile La copii: peste 3luni – între 25mg şi 45mg/kg/zi în doze divizate la 12h, în funcţie de severiatea afecţiunii, timp de 5-7 zile

Interacţiuni: -cresc nivelele amoxicilinei : probenecid (gutã) -cresc acţiunea anticoagulantã a warfarinei( anticoagulant, în tromboze)- istrarea concomitentă cu warfarina sau heparina creşte riscul de sângerare -scade eficienţa contraceptivelor orale Precauţii: -lactaţie -hipersensibilitate la cefalosporine -nou-nãscuţi -afecţiuni renale Contraindicaţii: -hipersensibilitate la peniciline -antecedente de icter colestatic sau disfuncţii hepatice asocoate amoxicilinei sau acidului Clavulanic Recomandãri: -comprimatele de 375mg nu trebuie istrate copiilor sub 40kg -istrãrile pe termen prelungit pot duce la creştrea microorganismelor rezistente -se recomandã aport de lichide corespunzãtor -suspensiile reconstituite se pãstreazã la rece şi se aruncã dupã 10 zile Mod de prezentare: -comprimate: 375mg, 625mg, 1g -comprimate cu eliberare prelungitã: 1062,5mg -comprimate dispersabile: 250/62,5mg, 375/93,75mg, 500/125mg, 875/125mg -pulbere pentru suspensie oralã: 156,25mg/5ml, 312mg/5ml, 457mg/5ml, 642,9mg/5ml -pulbere pentru soluţie injectabilã: 600mg, 1,2g, 2,2g Denumiri comerciale: Amoksiklav, Amoxiplus, Augmentin, Augmentin Bis, Augmentin Intravenos, Augmentin ES, Augmentin SR, Betaklav, Bioclavid, Clavumox Duo, Enhancin, Forcid Solutab, Medoclav, Medoclav Forte e.Ticarcillinum+acidum clavulanicum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult, la copii(peste 60kg) -3,2g la 6h, timp de 7-10zile, IV- în infecţii moderate -3,2g la 4h, timp de 7-10zile, IV- în infecţii severe Adult, la copii - 200mg/kg/zi, IV doze divizate la 6h timp de 10zile - în infecţii moderate - 300mg/kg/zi,IV în doze divizate la 6h timp de 10zile-în infecţii severe Interacţiuni: -scad efectele antibacteriene ale ticarcilinei: - tetraciclinele

- aminoglicozide IV(antibiotice cu spectru largex. Amikacinum, Gentamicinum, Streptomycinum, Neomicinum, Netilmicinum, Tobramycinum ) -creşte efectul: - blocanţi neuromusculari(convulsii, asistenţã în controlul ventilaţiei mecanice) - heparinei (embolie pulmonarã, tromboze venoase, infarct cardiac, intervenţii chirurgicale cu risc crescut) -cresc concentraţia ticarcilinei: - aspirina - probenecid (gutã) -efecte scãzute: -contraceptive orale -eritromicinã Contraindicaţii: -hipersensibilitate la peniciline Precauţii: -sarcinã -hipersensibilitate la cefalosporine -lactaţie -afecţiuni renale Recomandãri: -anunţaţi orice sângerare neobişnuitã, petele purpurii de pe piele, tumefierea extremitãţilor, dificultate în respiraţie, diareea persistentã Mod de prezentare: -pulbere pentru soluţie injectabilã: - 1,6g, 3,2g Denumiri comerciale: Timentin f.Phenoxymethyl-penicillinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: -250mg la 6h timp de 7-10 zile, . oralã -500mg la 8h timp de 7-10 zile, . oralã La copii: -20-50mg/kg/zi la 6h timp de 7-10 zile, . oralã

Interacţiuni: -scad efectul antibiotic al penicilinei: tetraciclinele -cresc concentraţia penicilinei: -aspirina -probenecidul (gutã) -scade efectul: -contraceptivelor orale -creşte efectul: - heparinei (embolie pulmonarã, tromboze venoase, infarct cardiac, intervenţii chirurgicale cu risc crescut) -nu se asociazã cu consumul de alcool Contraindicaţii: -hipersensibilitate la peniciline -nou-nãscuţi Precauţii: -sarcinã -hipersensibilitate la cefalosporine -lactaţie

-afecţiuni renale severe Recomandãri: -a se peria frecvent şi temeinic dinţii pentru a prevenii apariţia candidozelor Mod de prezentare: -comprimate: 500.000UI, 1mil.UI, 1,5mil.UI ( 250mg penicilinãV este echivalentã cu 400.000UI; 500mg penicilinãV este echivalentã cu 800.000UI ) -sirop: 400.000UI/5ml Denumiri comerciale: Ospen, Penicilina V, Veetids

Cefalosporinele acţioneazã asupra bacteriilor aerobe gram-positive (streptococci şi staphylococci), dar nu asupra organismelor aerobe gram-negative. Ceftibutenum(cefalosporinã generaţia III ) Categorie de risc pentru sarcinã : B(nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adulţi şi copii peste 12 ani: 400mg/zi, dozã unicã,. oralã, timp de 10zile La copii sub 45kg: 9mg/kg(maxim 400mg/zi), dozã unicã, .oralã, timp de 10zile

Interacţiuni: -nu sunt specificate Contraindicaţii: -nu sunt specificate Recomandãri: -suspensia trebuie istratã pe stomacul gol, cu cel puţin 2ore înainte de masã sau o orã dupã masã -poate fi istratã la pacienţii hemodializaţi -în infecţiile la nivel de cap-gât, deşi antibioticul a fost aprobat, s-a dovedit cã penicilinele sunt mai eficiente Mod de prezentare: -capsule: 400mg -pulbere pentru suspensie oralã: 36mg/ml Denumiri comerciale: Cedax Cefalexinum(cefalosporinã generaţia I) Categorie de risc pentru sarcinã : B(nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: - 250mg la 6h, . orala, timp de 7-10 zile -500mg la 12h, . oralã, timp de 7-10 zile La copii: -25-50mg/kg/zi în 4 doze egale, oralã, timp de 7-10 zile

Interacţiuni: -acţiunea medicamentului poate fi prelungitã prin istrarea concomitentã a probenecidului (gutã) Precauţii: -în disfuncţii renale se reduc dozele Recomandãri:

-în infecţii severe se cresc dozele -se reconamdã consumul a 2-3litri de lichid, pentru a preveni deshidratarea Mod de prezentare:

-comprimate: 500mg, 1g -capsule: 250mg, 500mg -pulbere pentru suspensie oralã: 125mg/5ml, 250mg/5ml, -granule pentru suspensie oralã: 125mg/5ml, 250mg/5ml

Denumiri comerciale: Cefalexin, Cefalexinã, Keflex, Ospexin, Sporidex Cefadroxilum(cefalosporinã generaţia I) Categorie de risc pentru sarcinã : B(nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: La copii:

-1g la 24h, oralã, timp de 10zile -500mg la 12h, . oralã, timp de 10zile -30mg/kg/zi, . oralã, timp de 10 zile -15mg/kg/zi, . oralã, timp de 10zile

Interacţiuni: -cresc toxicitatea la: -aminoglicozide -furosemidum (diuretic) -probenecid (gutã) Contraindicaţii: -hipersensibilitate la cefalosporine -copii cu vârstã sub 1 lunã Recomandãri: -nu se consumã alcool -se recomandã a se consuma iaurt sau lapte acru, pentru a menţine flora intestinalã şi a reduce diareea Mod de prezentare: -capsule: 250mg, 500mg -granule pentru suspensie oralã: 125mg/5ml, 250mg/5ml, 500mg/5ml Denumiri comerciale: Cefadroxil, Ceforan, Cexyl

Macrolide = antibiotice bacteriostatice sau bactericide pentru microorganismele susceptibile - azithromycin, clarithromycin, erythromycin – acţioneazã asupra bacteriilor anaerobe, mai puţin Fusobacteriilor, bacililor gram-negativi anaerobi. a.Erythromycinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: -250-500mg la 6h timp de 7-10zile La copii: -20-50mg/kg/zi în doze divizate, la 6h, fãrã a depãşi doza adultului, timp de 7-10zile

Interacţiuni: -creşte acţiunea şi toxicitatea urmãtoarelor: -bromocriptina (hipogonadism, infertilitãţii hiperprolactinemice, acromegalici, boala Parkinson) -clindamicina -ciclosporina (transplant de organ, artrite reumatoide severe, psoriazis, keratoconjunctivitã sicca) -digoxin (tonic cardiac)

-diazepam (convulsii, epilepsie, atacuri de panicã, relaxant muscular, induce sedarea în stomatologie) infarct miocardic)

rolemie, cardiopatie ischemică) insuficienţã suprarenalã)

-disopiramida (aritmii, extrasistole, fibrilaţii, dupã -ergotamina (crize migrenoase) -inhibitori de HMG-CoA reductazã (hipercoleste-metilprednisolon (inflamaţii severe, şoc, -midazolan (anxietate) -teofilina (astm, bronşitã cronicã, emfizem, BPOC) -triazolam (insomnie, anxietate) -warfarina (tromboze)

Contraindicaţii: -hipersensibilitate la antibiotic -afecţiuni hepatice preexistente - Nu se asociazã, producând aritmii severe, cu : -pimozid (sindromului Tourette) -sparfloxacin (chimioterapic chinolonã) Recomandãri: -a se lua medicamentul pe stomacul gol, a nu se consuma imediat suc de fructe, bãuturi acide -anunţaţi pierderea auzului, de obicei este temporarã Mod de prezentare: -comprimate -200mg -pulbere pentru suspensie orolã -125mg/5ml, 200mg/5ml -soluţie cutanatã Denumiri comerciale: Eritro, Eritromagis, Eritromicina, Eryfluid, E-Mycin, Ery-Tab b.Clarithromycinum Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poatefi exclus)

Dozare: Adult: -250mg-500mg la 12h, per os, timp de 7-10-14zile(în funcţie de severitatea afecţiunii) La copii: -15mg/kg la 12h, per os, timp de 7-10zile

Interacţiuni: -produc aritmii în asociere cu:

- pimozid (sindromul Tourette) - cisaprid (gastropareze, anorexie) -cresc nivelele şi toxicitatea: - alprazolam (atacuri de panicã, anxietate) - buspironã (anxietate datoratã tensiunii motorii, hiperactivitãţii autonome sau hiperatenţiei) - carbamazepinã (epilepsie, psihoze, în tratamentul alcoolismului) - ciclosporinã (transplant de organ, artrite reumatoide severe, psoriazis, keratoconjunctivitã sicca) - digoxin (tonic cardiac) - disopiramida (aritmii, extrasistole, fibrilaţii, dupã infarct miocardic) - ergotamine (migrene) - felodipina (hipertensiune) - fluconazol (antifungic) - omeprazol (ulcer duodenal, gastric)

- tacrolimus (profilaxia rejecţiei de organ în transplant alogen) - teofilina (astm, bronşitã cronicã, emfizem, BPOC) -scad sau cresc acţiunea – zidovudina (HIV) -scad nivelele: - rifampicina (antituberculos) -rifabutin (antituberculos) -creşte nivelele inhibitorilor de HMG-CoA reductazã (hipercolesterolemie, cardiopatie ischemică) -cresc acţiunea, risc de toxicitate: - toate medicamentele metabolizate de sistemul enzimatic CYP3A Contraindicaţii: -hipersensibilitate la claritromicinã, alte antibiotice macrolide sau eritromicinã -pacienţi care iau pimozidã( în tratamentul sindromului Tourette) -în asociaţie cu ranitidina la cei cu porfirie acutã Recomandãri: -a se lua cu o cantitate suficientã de lichid -a se evita consumul de suc de grapefruit Mod de prezentare: -comprimate: 250mg, 500mg -comprimate cu eliberare prelungitã: 500mg -granule pentru suspensie oralã: 125mg/5ml, 250mg/5ml -pulbere liofilizatã: 500mg Denumiri comerciale: Clar, Claritromicin, Claritromicinã, Fromilid, Klabax, Klacid, Klerimed, Lekoklar, Lekoklar XL c.Azitromycinum Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult şi copii peste 16ani: -500mg în dozã unicã în prima zi, urmatã de 250mg, o datã/zi, în zilele 25(pentru o dozã totalã de 1,5mg) La copii: -12mg/kg o datã pe zi, timp de 5 zile, fãrã a depãşi 500mg/zi

Interacţiuni: -toxicitate: -ergotamina -cresc efectele: -anticoagulantelor orale -digoxinei (tonic cardiac) -teofilinei (astm, bronşitã cronicã, emfizem, BPOC) -metilprednisolonului (inflamaţii severe, şoc, insuficienţã suprarenalã) -ciclosporinei (transplant de organ, artrite reumatoide severe, psoriazis, keratoconjunctivitã sicca) -bromocriptinei (hipogonadism, infertilitate hiperprolactinemicã, acromegalie, boala Parkinson) -disopiramidei (aritmii, extrasistole, fibrilaţii, dupã infarct miocardic) -triazolamului (tratarea insomniei, în sedarea pacienţilor cu anxietate faţã de tratamentele stomatologice) -carbamazepinei (epilepsie, psihoze, în tratamentul alcoolismului) -fenitoinei/phenytoinum (epilepsie cronicã) Precauţii: -lactaţie -afecţiuni renale -afecţiuni hepatice -afecţiuni cardiac

-vârstnici -nu la copii mai mici de 2ani Recomandãri: -suspensia se istreazã cu 1orã înainte sau cu 2ore dupã masã -comprimatele pot fi luate cu/fãrã alimente -se evitã antiacidele (pansamente gastrice) pe bazã de magneziu sau aluminiu -se evitã expunerea la soare Mod de prezentare: -comprimate: 125mg, 250mg, 500mg -capsule: 250mg -pulbere pentru suspensie oralã: 100mg/5ml, 200mg/5ml -liofilizat pentru soluţie perfuzabilã: 500mg -granule cu eliberare prelungitã pentru suspensie oralã: 2g Denumiri comerciale: Azatril, Azibiot, Azitromicin Hexal, Azitromicin Sandoz, Azitrox, Azro, Sumamed, Sumamed Forte, Zitrocin, Zimax

Chloramphenicolul acţioneazã în special asupra bacteriilor anaerobe, enterobacteriaceae, şi a cocilor aerobi gram-positivi. Streptococcus spp este rezistent la acest antibiotic. Antibiotic care acţioneazã interferând cu sinteza proteinelor. Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)

Dozare: Adult şi la copii: - 50mg/kg/zi , . oralã la 6h, timp de 5zile

Interacţiuni: -creşte acţiunea: - barbituricelor (induc relaxare şi somn) - anticoagulantelor (tromboze, embolism pulmonar) - hidantoinelor (epilepsie, scade excitabilitatea nervilor periferici, fiind indicat în nevralgia de trigemen) - produselor cu fier (anemii) - antidiabeticelor (diabet) -scade acţiunea: - vitaminei B12 (anemii) - acidului folic(complex vitaminic B) (anemii megaloblastice, afecţiuni hepatice, alcoolism, hemolizã, obstrucţii intestinale, sarcinã) -penicilinelor -rifampicinei (de tuberculozã, tratamentul purtãtorilor asimptomatici de meningococ) Contraindicaţii: -hipersensibilitate -afecţiuni renale severe -afecţiuni hepatice severe -infecţii minore -copii sub 6ani

  

Recomandãri: -se istreazã cu o orã înainte de masã sau cu 2ore dupã, cu un pahar de apã -a nu se consuma bãuturi alcoolice -nu se istreazã salicilaţi sau antiinflamatoare nesteroidiene: Acidum acetylsalicylicum Diclofenacum Celecoxibum

       

Ibuprofenum Flurbiprofenum Indomethacinum Ketoprofenum Ketorolacum Etoricoxibum Piroxicamum Valdecoxibum Mod de prezentare: -capsule: 125mg, 250mg -pubere pentru soluţie injectabilã: 1g -puldere cu solvent pentru soluţie oftalmicã: 0,4% -soluţie oticã: 5% Denumiri comerciale: Cloramfenicol, Otophenicol, Sificetinã Clindamycine şi Lincomycin acţioneazã asupra cocilor gram-positivi aerobi şi asupra unor germeni anaerobi. Nu se folosesc pentru tratarea infecţiilor obişnuite, ci doar pentru infecţii severe sau când nu se pot folosi penicilinele (ex. hipersensibilitatea şi rezistenţa la peniciline). Este un antibiotic care suprimã sinteza proteicã. Clindamycine Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adult: - infecţii moderat-severe: - 150-300mg la 6h, . oralã timp de 5zile - infecţii grave : - 300-450mg la 6h, . oralã timp de 5zile La copii: - infecţii moderat-severe: - clindamicinã hipoclorit= 8-16mg/kg/zi în 3-4 doze egale - clindamicinã palmitat hipoclorit= 8-12mg/kg/zi în 3-4 doze egale, . oralã - infecţii mai grave: - copii peste 10kg - clindamicinã hipoclorit=16-20 mg/kg/zi în 3-4 doze egale, . oralã - clindamicinã palmitat hipoclorit=13-25 mg/kg/zi în 3-4 doze egale, . oralã : - copii sub 10kg - 37,5mg la 8h, . oralã

Interacţiuni: -scade absorbţia: -kaolin (antidiareic) - poate bloca efectul clindamicinei: -eritromicina -cresc blocarea neuro-muscularã: -blocanţi neuromusculari(adjuvant al anesteziei generale) Contraindicaţii: -hipersensibilitate la clindamicinã sau lincomicinã -folosirea pentru tratarea infecţiilor virale sau bacteriene minore -la pacienţi cu istoric de enteritã regional - infecţii non-bacteriene -colite ulcerative -menimgite -lactaţie Recomandãri: -medicaţia oralã se ia cu un pahar plin de apã pentru prevenirea ulceraţiilor esofagiene Mod de prezentare:

-capsule: - 150mg, 300mg -soluţie injectabilã: - 150mg/ml Denumiri comerciale: Clindamycin, Dalacin C Lincomycin Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni, doar la animale)

Dozare: Adulţi: - 500mg de 3-4ori/zi, . oralã La copii: - peste vârsta de 1lunã: - 30mg/kg/zi fracţionat în 3-4 prize egale, . oralã

Interacţiuni: -blocare neuromuscularã accentuate: blocanţi neuromusculari (adjuvant al anesteziei generale) -scad absorbţia gastro-intestinalã: - kaolin (antidiareic) - sãruri de aluminiu (ulcer) Contraindicaţii: -hipersensibilitate la lincomicinã -istoric de astm sau alte alergii - lactaţia Recomandãri: -a se istra pe stomacul gol cu 1h înainte de masã sau cu 2-3h dupã mase, cu un pahar de apã Mod de prezentare: -capsule: - 500mg Denumiri comerciale: Lincocin, Lincodar

Tetraciclinele nu se recomandã copiilor sub 8 ani, femeilor gravide. Utilizarea sa în infecţii dentare este limitatã pentru cã poate dezvolta rezistenţã la majoritatea germenilor anaerobi, inclusiv bacililor gram-negativi. Doxycyclinum – bacteriostatic , interferã cu sinteza proteicã Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)

Dozare: Adult şi copii peste 45kg: - prima zi = 100mg, la 12h, . oralã, timp de 10zile - întreţinere = 100-200mg/zi, în funcţie de severitate, . oralã, timp de 10zile La Copii peste 8 ani:

- prima zi=4,4mg/kg/zi, divizate în 1-2 doze, . oralã, timp de 10zile - întreţinere=2,2-4,4mg/kg/zi, divizate în 2 doze, . oralã, timp de 10zile

Interacţiuni: -scad efectul doxiciclinei: - antiacidele (gastrite,ulcer) - produsele lactate - fierul (anemii) - kaolin/pectin (antidiareic) - barbiturice (induc relaxare şi somn) - carbamazepinei (epilepsie, psihoze, în tratamentul alcoolismului) - fenitoine (epilepsie cronicã) - cimetidina (ulcer, stãri de hipersecreţie acidã gastric, boala de reflux gastroesofagian) - sucralfat (antiulceros - în ulcer gastric, duodenal)

meningococ)

- colestiramina (hipolipidemiant, scade colesterolul sanguin) - colestipol (hipolipidemiant, scade colesterolul sanguin) - rifampicina (tuberculozã, tratamentul purtãtorilor asimptomatici de

- bismut sãruri (ulcer gastric, duodenal) -efecte crescute: wafarina (trombozelor) -efecte scãzute: - peniciline - contraceptive - digoxin (tonic cardiac) Contraindicaţii: -hipersensibilitata la tetracycline -sarcinã -copii sub 8 ani -lactaţia Precauţii: -afecţiuni hepatice -lactaţia Recomandãri: -poate fi luat în timpul mesei -se istreazã cu 1pahar cu apã, ulterior se stã ridicat timp de 45minute -se evitã expunerea la soare Mod de prezentare: -capsule: 100mg -comprimate dispersabile: 100mg Denumiri comerciale: Doxiciclinã, Unidox Solutab, Vibramicin Tetracyclinum Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)

Dozare: Adult: - infecţii uşoare spre moderat - 500mg de 2 ori/zi, . oralã, timp de 10zile - 250mg de 4 ori/zi, . oralã, timp de 10zile - infecţii severe - 500mg de 4 ori/zi, . oralã, timp de 10zile La copii peste 8ani: - în infecţii severe – 25-50mg/kg/zi în 4 doze egale, . oralã, timp de 10zile

Interacţiuni: -scad efectele tetraciclinei: - antiacidele (ulcer) - produsele lactate - fier (anemii) - cimetidina (ulcer, stãri de hipersecreţie de acid gastric, boala de reflux gastroesofagian) - produse alcaline - creşte efectele: - warfarinei (tromboze) - digoxinei (tonic cardiac) -scad efectul: - contraceptivelor orale - penicilinelor Contraindicaţii: -hipersensibilitata la tetracicline

-sarcinã -copii sub 8 ani -lactaţia Precauţii: -afecţiuni renale sau hepatice -infecţiile streptococice se trateazã cel puţin 10zile Recomandãri: -se ia cu 1h înainte sau cu2h dupã mese, cu un pahar plin de apã -evitaţi produsele lactate, antiacidele sau pe bazã de Fe timp de 2-3h de la ingestie -se evitã expunerea la soare Mod de prezentare: -capsule: 250mg -unguent: 3% Denumiri comerciale: Tetraciclina, Tetraciclina Clorhidrat Chinolone - fluorochinolonele din prima generaţie ( ciprofloxacin şi ofloxacin) sunt inactive asupra bacteriilor anaerobe ca şi asupra cocilor aerobi gram-positivi. Gatifloxacin, moxifloxacin şi trovafloxacin acţioneazã asupra anaerobilor. Chinolonele cu o puternicã acţiune asupra anaerobilor sunt clinafloxacin şi sitafloxacin. Folosirea chinolonelor nu este recomandatã copiilor, deoarece produc modificãri la nivelul cartilajului de creştere. Levofloxacinum Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)

Dozare: Adulţi: - 500mg/zi, dozã unicã, . oralã, timp de 10-14zile(în sinuzite maxilare acute)

Interacţiuni: -scad absorbţia levofloxacinei: -antiacide ce conţin aluminiu sau magneziu (ulcer) - sucralfat (ulcer gastric, duodenal) -zinc -fier (anemii) -calciu (hipocalcemie) -creşte stimularea SNC, convulsii: - antiinflamatoare nesteroidiene -foscarnet(infecţii cu virusul herpetic, rezistent la acyclovir, la pacienţii cu HIV) -poate apare toxicitate: -teofilina (astm, bronşitã cronicã, emfizem, BPOC) -risc crescut de hemoragii: warfarina (tromboze) -nu se istreazã cu Magneziu în aceeaşi linie IV. Contraindicaţii: -hipersensibilitate la fluoroquinolone -fotosensibilitate Precauţii: -sarcinã -lactaţie -copii -disfuncţii renale – se monitorizeazã clearence-ul creatininei Recomandãri: -a se consuma mari cantitãţi de lichid, se istreazã pe stomacul gol

-evitaţi expunerea prelungitã la soare -a nu se efectua activitãţi cu risc crescut(ameţealã, somnolenţã) Mod de prezentare: -comprimate filmate: 250mg, 500mg -soluţie perfuzabilã: 5mg/ml Denumiri comerciale: Tavanic Gatifloxacinum Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)

Dozare: Adult: - 400mg la 24h, în dozã unicã, timp de 10zile Interacţiuni: -scad absorbţia levofloxacinei: -antiacide ce conţin aluminiu sau magneziu - sucralfat (ulcer gastric, duodenal) -calciu -cresc nivelele serice ale gatifloxacinului: - probenecid (gutã) -cimetidina (ulcer, stãri de hipersecreţie de acid gastric, boala de reflux gastroesofagian) -cresc riscul de nefrotoxicitate: - ciclosporina (transplant de organ, artrite reumatoide severe, psoriazis, keratoconjunctivitã sicca) Contraindicaţii: -hipersensibilitate la quinolone

Precauţii: -sarcinã -lactaţie -copii -vârstnici -disfuncţii renale Recomandãri: -evitaţi activitãţi ce necesitã atenţie sporitã -se istreazã independent de mese -se evitã expunerea prelungitã la soare

Mod de prezentare: -comprimate: 400mg Denumiri comerciale: Bonoq Table 4. Acţiunea antibioticelor şi cefalosporinelor asupra germenilor

Penicillin Oxacillin Amoxicillin/clavulanate Cef/1 Macrolides Chloro Aerobic Bacteria Streptococcus Group A

+

+

+

+

+

+

Streptococcus spp

+

+

+

+

+

+

Staphylococcus spp

0

+

+

+

+

±

Capnocytophaga spp

+

+

+

±

±

+

Eikenella spp

+

0

+

0

±

0

Peptostreptococcus spp

+

+

+

+

+

±

Actinomyces spp

+

+

+

+

+

+

Prevotella spp.

+_

±

+

0

0

+

Porphyromonas spp

±

±

+

0

0

+

Fusobacterium spp

±

±

+

0

±

+

Bacteroides spp

±

±

+

0

0

+

Anaerobic Bacteria

Clindamycin Metronidazole Tetracycline Levofloxacin Gatifloxacin Aerobic Bacteria Streptococcus Group A

+

0

±

+

+

Streptococcus spp

+

0

+

+

+

Staphylococcus spp

+

0

±

±

+

Capnocytophaga spp

+

0

+

+

+

Eikenella spp

0

0

+

+

+

Peptostreptococcus spp

+

±

±

±

+

Actinomyces spp

+

+

±

+

+

Prevotella spp.

+

+

±

±

±

Porphyromonas spp

+

+

±

0

±

Fusobacterium spp

+

+

±

0

±

Bacteroides spp

+

+

±

0

±

Anaerobic Bacteria

Sensibilitatea microorganismelor la antibiotice Cef/1 = cephalosporine de prima generaţie; Chlor = chloramphenicol

2)

Antiinflamatoare folosite pe cale generalã Fenil butazonum =antiinflamator nesteroidian Categorie de risc pentru sarcinã :N/A(studiile controlate au demonstrat absenţa riscului)

Dozare: Adult: 2supozitoare /zi, intrarectal, dimineaţa şi seara, timp de 3 zile Interacţiuni: -nu se asociazã cu: -anticoagulante (tromboze, embolism pulmonar) -aspirina -Ketorolac

-metotrexat (carcinoame, leucemii, psoriazis sever, poliartritã reumatismalã severã)

Contraindicaţii: -maladia ulceroasã -insuficienţã circulatorie sau cardiac -afecţiuni renale -afecţiuni hepatice -hemofilii -maladii însoţite de leucopenia sau trombocitopenii -spasmofilie -sensibilitate la fenilbutazonã Precauţii: -poate reactiva ulcerele gastrointestinal Recomandãri: -nu sunt specificate Mod de prezentare: -supozitoare: 250mg -cremã: 4% Denumiri comerciale: Fenilbutazonã Etoricoxibum ( în artroze, poliartrite reumatoide, durerea şi inflamaţia din artrita gutoasã acutã) Categorie de risc pentru sarcinã :N/A(studiile controlateau demonstrat absenţa riscului)

Dozare: Adult: 1comprimat de 60/90mg, odatã pe zi, timp de 3zile Interacţiuni: -nu sunt specificate Contraindicaţii: -afecţiuni cardiace -afecţiuni gastrointestinale Precauţii: -a se istra cu precauţie la pacienţii cu: -boalã cardiac ischemicã -HTA -edeme -funcţie renalã alteratã -disfuncţie hepaticã -vârstã peste 65 de ani Recomandãri: -a se istra seara datoritã stãrii de astenie pe care o poate induce Mod de prezentare: -comprimate: 60mg, 90mg, 120mg Denumiri comerciale: Arcoxia

Corticosteroizi Hydrocortisonum Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)

Dozare: Adult: - 25mg (1fiolã de 5ml, 25mg/5ml)infiltrate în ţesuturile moi, dozã unicã pe zi, 13zile Interacţiuni: -scad acţiunea hidrocortizonului: - colestiramina (hiperlipidemii) - colestipol (hiperlipidemii) - barbiturice (induc relaxare şi somn) - rifampicina (tuberculozã, tratamentul purtãtorilor asimptomatici de meningococ) - efedrina (bronhospasm, congestive nazalã, hipotensiune, bloc complet cardiac, afecţiuni alergice) - fenitoina (epilepsie cronicã) - teofilina (profilaxia rejecţiei de organ în transplant alogen) -reduce efectele: -anticoagulantelor (tromboze, embolism pulmonar) -anticonvulsivantelor (profilaxia crizelor convulsive, nevralgia de trigemen) -antidiabeticelor (diabet) -vaccinurilor -efecte adverse accentuate în combinaţie cu: - alcoolul - amfotericina B (micoze visceral grave, blastomicoze) - digitalice (tonic cardiac) - ciclosporina (transplant de organ, artrite reumatoide severe, psoriazis, keratoconjunctivitã sicca) - diuretice (edeme asociate insuficienţei cardiac cornice, cirozei, terapia cu corticosteroizi sau estrogeni, disfuncţie renalã) -risc de hemoregie gastrointestinal: - salicilaţi - antiinflamatoare nesteroidiene ( boli inflamatorii musculoscheletice reumatice sau non-reumatice, diverse dureri uşoare/moderate, dureri dentare, etc) Contraindicaţii: -psihoze -hipersensibilitate -trombocitopenie idiopaticã -glomerulonefritã acutã -amoebiazã -infecţii fungice -afecţiuni bronşice non-astmatice -copii sub 2 ani -SIDA -TBC Precauţii: -sarcinã -lactaţie -diabet zaharat

-glaucom -osteoporozã -afecţiuni convulsive -colitã ulcerativã -insuficienţã cardiac congestive -miastenia gravis -afecţiuni renale -esofagitã -ulcer peptic Recomandãri: -evitaţi alcoolul, cofeina Mod de prezentare: -pulbere pentru soluţie injectabilã: 100mg, 500mg -soluţie injectabilã: 25mg/5ml -cremã: 0,1% -emulsie cutanatã: 0,1% Denumiri comerciale: Flebocortid, Hidrocortizon, Hidrocortizon Hemisuccinat, Hydrocortisone, Hydrocortisone Succinat Sodic, Locoid Crelo, Locoid, Locoid Lipocream Prednison Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)

Dozare: Adult: - 5-20mg/zi dupã mese şi la culcare(3-4doze), timp de 4-5 zile, . oralã La copii: 0,1-0,15mg/kg/zi Interacţiuni: -scad acţiunea prednisonului: - colestiramina (hiperlipidemii) - colestipol (hiperlipidemii) - barbiturice (induc relaxare şi somn) - rifampicina (tuberculozã, tratamentul purtãtorilor asimptomatici de meningococ) - efedrina (bronhospasm, congestive nazalã, hipotensiune, bloc complet cardiac, afecţiuni alergice) - fenitoina (epilepsie cronicã) - teofilina (astm, bronşitã cronicã, emfizem, BPOC) -scade efctele: -anticoagulantelor(tromboze, embolism pulmonar) -anticonvulsivantelor(profilaxia crizelor convulsive, nevralgia de trigemen) -antidiabeticelor(substanţe de sintezã capabile sã corecteze hiperglicemia şi glicozuria) -neostigminei -izoniazidei(antituberculos) -vaccinurilor -anticolinesterazicelor(miastenia gravis, intoxicaţia cu substanţe curarizante antidepolarizante) -salicilaţilor(derivaţi ai acidului salicilic) -efecte adverse crescute: -alcool -salicilaţi(derivaţi ai acidului salicilic) -indometacin(artritã reumatoidã, artritã gutoasã, osteoartritã, spondilitã) -amfotericina B(antibiotic antifungic) -digitalice(tonicardiace – insuficiecţa cardiac, tahiaritmii supraventriculare)

-ciclosporina(transplant de organ, artrite reumatoide severe, psoriazis, keratoconjunctivitã sicca)

-diuretice(edeme asociate insuficienţei cardiac cornice, cirozei, terapia cu corticosteroizi sau estrogeni, disfuncţie renalã) -cresc acţiunea prednisonului: -salicilaţi(derivaţi ai acidului salicilic) spondilitã)

-estrogeni -indometacin(artritã reumatoidã, artritã gutoasã, osteoartritã,

-contraceptive orale -ketoconazol(antifungic, în candidozã, blastomicozã, infecţii dermatofitice cutanate rezistente la alte terapii) -antibiotice macrolide Contraindicaţii: -psihoze -hipersensibilitate -trombocitopenie idiopaticã -glomerulonefritã acutã -amoebiazã -infecţii fungice -afecţiuni bronşice non-astmatice -copii sub 2 ani -SIDA -TBC Precauţii: -sarcinã -lactaţie -diabet zaharat -glaucom -osteoporozã -afecţiuni convulsive -colitã ulcerativã -insuficienţã cardiac congestive -miastenia gravis -afecţiuni renale -esofagitã -ulcer peptic Recomandãri: -a se lua de preferinţã dimineaţa pentru a preveni insomnia -nu se istreazã pe o perioadã mai lungã de 10 zile -evitaţi aglomeraţiile şi persoanele cu infecţii cunoscute Mod de prezentare: -comprimate: 5mg Denumiri comerciale: N-Prednison, Prednison Prednisolonum Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu este exclus)

Dozare:

Adult: -5-20mg/zi dupã mese şi la culcare(3-4doze), timp de 4-5 zile, . oralã - 5mg injectabil în ţesut moale Interacţiuni: -Idem Prednison Contraindicaţii: -psihoze -hipersensibilitate -trombocitopenie idiopaticã -glomerulonefritã acutã -amoebiazã -infecţii fungice -afecţiuni bronşice non-astmatice -copii sub 2 ani Precauţii: -sarcinã -lactaţie -diabet zaharat -glaucom -osteoporozã -afecţiuni convulsive -colitã ulcerativã -insuficienţã cardiac congestive -miastenia gravis Recomandãri: -evitaţi aglomeraţiile şi persoanele cu infecţii cunoscute Mod de prezentare: -comprimate: 5mg, 20mg -pulbere pentru soluţie injectabilã: 50mg, 250mg -picãturi oftalmice, suspensie: 0,5mg/ml -gel oftalmic: 0,5% Denumiri comerciale:

Decortin H, Solu-Decortin, Ultracortenol

3)

Antialgicele de uz stomatologic Metamizolum Natricum =analgesic, antipiretic Categorie de risc pentru sarcinã : N/A(studii controlate au demonstrat absenţa riscului)

Dozare: Adult: -1-2 comprimate de 2-3ori pe zi, . oralã, timp de 3-5 zile -1comprmat/1fiolã la nevoie, . oralã -1-2 fiole IM pe zi La copii peste 15ani: 1comprimat de 2-3ori/zi sau la nevoie, . oralã Interacţiuni: -nu sunt specificate Contraindicaţii: -alergie la derivaţi pirazolonici

-leucopenie -granulocitopenie -afecţiuni hepatice -afectiuni renale -porfirie -deficit de glucozã-6 fosfat dehidrogenazã(afecţiune genetic la nivelul globulelor roşii, ce afecteazã în special bãieţii) Precauţii: -poate determina agranulocitozã -intoleranţa pote apare dupã prima dozã fie dupã mai multe istrãri şi poate fi de tip reacţie încrucişatã cu aspirina -uneori poate colora urina în roşu Recomandãri: -nu sunt specificate Mod de prezentare: -comprimate: 500mg -soluţie oralã: 500mg/ml -soluţie injectabilã: 500mg/ml -supozitoare: 300mg Denumiri comerciale: Algocalmin, Algoremin, Algozone, Alindor, Analgin, Metamisol, Nevralgin, Novalmin, Novocalmin, Sintocalmin Antiinflamatoare nesteroidiene cu efect analgezic 1.Acidum niflumicum Categorie de risc pentru sarcinã : N/A(studii controlate au demonstrat absenţa riscului)

Dozare: Adult: -500mg(2capsule) în timpul mesei de prânz şi 2 capsule seara în timpul mesei, . oralã, timp de 3zile Interacţiuni: -nu se istreazã în aceaşi perioadã cu: -alte antiinflamatoare nesteroidiene -anticoagulante oralã sau heparinã injectabilã -acid acetilsalicilic în doze mari -litiu în doze mari(psihoze maniacale, psihoze afective, psihoze maniaco-depresive, schizofrenie, tulburãri bipolar, depresie majorã, dependenţa de alcool ) -methotrexat în doze mari(carcinoame, leucemii, psoriazis sever, poliartritã reumatismalã severã) -ticlopidina(antiplachetar – pentru scãderea incidenţei trombozei de stent, reducerea riscului de accident vascular cerebral ) Contraindicaţii: -din luna a 6-a de sarcinã -alergie cunoscutã la acest medicament sau la altele înrudite(antiinflamatoare nesteroidiene sau aspirinã) -ulcer gastric sau duodenal active -afecţiune hepatica severã -afecţiune renalã severã

-copii cu vârstã sub 12ani -lactaţia Mod de prezentare: -capsule: 250mg -cremã: 3% -gel: 2,5% Denumiri comerciale: Nifluril, Niflugel 2.Ibuprofenum (ca analgesic în durerea uşoarã şi moderatã, dismenoree, artritã reumatoidã, osteoartritã, febrã ) Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni)

Dozare: Adult: 200mg la 4-6ore, . oralã, timp de 3-5zile sau la nevoie; dozele pot fi crescute la 400mg dacã durereea persist, fãrã a depãşi 1200mg/zi. Interacţiuni: -scade efectul: -antihipertensivelor -diureticelor tiazidice, diuretice de ansã(furosemid) -scade acţiunea ibuprofenului: -aspirina -creşte riscul de sângerare: -cefamandol(antibiotic – în infecţii grave ale tractului respirator, tractului urinar, peritonite, septicemii, infecţii osoase şi ale articulaţiilor) -cefotetan(β-lactamic antibiotic – în infecţii grave cu aerobi , anaerobi, chirurgia colorectalã, septicemie) -cefoperazona(ciclosporinã de generaţia III – în infecţii ale tractului respirator, peritonitã, septicemie) -acid valproic(tulburãri bipolare, cefalee migrenaosã, convulsii) -anticoagulante trombolitice, antiplachetare, warfarina -creşte riscul de apariţie al discraziilor sanguine: -antineoplazice -radioterapia -toxicitate crescutã: -digoxina -litiu -anticoagulante orale -ciclosporina -probenecid -efecte adverse gastrointestinal crescute: -aspirina -corticosteroizi -antiinflamatorii nesteroidiene -alcool -accentueazã hipoglicemia: -antidiabetice orale -insulina Contraindicaţii: -hipersensibilitate la ibuprofen -astm -afecţiuni hepatice severe -trimestrele II şi III de sarcinã Precauţii: -sarcinã în primul trimestru

-lactaţie -copii -afecţiuni hemoragice -afecţiuni gastrointestinal -afecţiuni cardiac -hipersensibilitate la alte antiinflamatorii -vârstnici -insuficienţã cardiac congestive -anuleazã efectele cardioprotectoare ale aspirinei -nu se foloseşte ca antipiretic mai mult de 3 zile -nu se foloseşte ca analgesic mai mult de 10zile Recomandãri: -se istreazã în timpul mesei, împreunã cu un antiacidsau o gustare -poate da ameţealã sau confuzie -dã retenţie de Sodiu-apariţia edemelor -anunţaţi apariţia tinitusului (zgomote în urechi) sau a tulburãrilor de vedere -evitaţi alcoolul, antiinflamatoarele nesteroidiene şi aspirina, pot sã aparã sângerãri Mod de prezentare: -comprimate: 200mg, 400mg, 600mg -comprimate efervescente: 200mg -comprimate orodispersabile: 100mg, 200mg -capsule: 200mg, 400mg -capsule eliberare prelungitã: 300mg -capsule moi: 200mg, 400mg -drajeuri: 200mg, 400mg -granule pentru soluţie oralã: 400mg, 600mg -suspensie oralã: 100mg/5ml, 2% -supozitoare: 125mg -gel: 5% -cremã: 5% -soluţie injectabilã: 5mg/ml Denumiri comerciale: Advil, Advil Ultra, Brufen, Faspic, Ibalgin, Ibalgin Baby, Ibalgin Forte, Ibalgin Gel, Ibalgin Sport, Ibufen, Ibugesic, Ibuprofen, Ibuprom, Ibutop, Ibutop Gel, Imet, Macrofen, Nurofen, Nurofen Forte, Nurofen Gel, Nurofen pentru copii, Nurofen Non Aqua, Paduden, Pedea, Profinal, Reuprofen, Rupan, Sarixell, Solpeflex, Solpeflex Gel, Upfen, Urgo Ibuprofen Gel 3.Acidum

acetylsalicylicum

Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)

Dozare: Adult: - 325-500mg la fiecare 3ore, timp de 5-7zile - 325-600mg la fiecare 4ore, timp de 5-7zile - 650-1000mg la fiecare 6ore, timp de 5-7zile La copii: - risc de apariţie a sindromului Reye Interacţiuni: -scad efectul aspirinei: -antiacide în doze mari -alcalinizanţi urinari -corticosteroizi

-cresc riscul hemoragiei: -alcool -heparina -cefamandol -trombolitice -ticlopidina -clopidogrel -eptifibatide -creşte efctul: -warfarinei -insulinei -metotrexatului -agenţilor trombolitici -penicilinei -fenitoinei -acidului valproic -hipoglicemiantelor orale, antidiabeticelor -sulfonamidelor -creşte nivelul de salicilaţi: -acidifianţii urinari -clorurã de amoniu -nizatidina -accentueazã hipotensiunea: -nitroglicerina -scad efectul antihipertensiv: -inhibitori ECA -scade efectul: -probenecidului -spironolactonei -sulfinpirazonei -sulfonilamidelor -beta-blocanţilor -diureticelor de ansã -pot determina ulcer gastric: -steroizi -antiinflamatoare -antiinflamatoare nesteroidiene Contraindicaţii: -hipersensibilitate la salicilaţi -tartrazinã -hemoragii gastrointestinal -diateze hemoragice -ulcer peptic -copii sub 12ani -copii cu simptone pseudo-gripale -lactaţie Deficienţã de vit. K Precauţii: -anemie -afecţiuni hepatice -afecţiuni renale -boala Hodgkin -pre/post operator -gastritã -pacienţi astmatici -pacienţi cu polipi nazali -sensibilitate la aspirinã

Recomandãri: -pentru scãderea iritaţiei gastrice se istreazã în timpul meselor, cu lapte, cu un pahar plin cu apã sau sfãrâmatã -bicarbonatul de sodium poate scãdea concentraţia sericã de aspirinã, reducându-i efectele Mod de prezentare: -comprimate: 100mg, 160mg, 500mg -comprimate filmate: 50mg, 100mg, 500mg -comprimate gastrorezistente: 75mg, 100mg, 300mg, 325mg -comprimate dispersabile: 300mg Denumiri comerciale: Acesil, Acesil T, Acid Acetilsalicilic, Acid Acetilsalicilic Tamponat, Alka Seltzer, Asaprin, ASAprin T, Aspenter, Aspimax, Aspimax T, Aspirin, Aspirin Protect, Cartia, Europirin, Europirin T, Ozopirin T, Rompirin, Rompirin E, rompirin T, Thrombo ASS 4.Diclofenacum (ca analgesic în dismenoree, artritã reumatoidã, osteoartritã, spondilitã) Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni)

Dozare: Adult: - 50mg de 3 ori pe zi, . oralã, timp de 5zile( se pote istra prima dozã 100mg) -75mg de 1-2ori/zi, maxim 150mg/zi, . IM, timp de 3zile -1supozitor, . rectal, seara înainte de culcare(se pot istra concomitent şi forme orale de diclofenac, dar numai pânã la o dozã maxima de 150mg/zi) La copii peste 12ani: - 75mg de 1/zi, . IM, timp de 3zile Interacţiuni: -scad efectul antihipertensiv: -beta-blocante -diuretice -cresc efectul anticoagulant: -anticoagulante -cresc toxicitatea: -fenitoina -litiu -ciclosporina -metotrexat -cresc efectele adverse gastrointestinal: -aspirina -alte antiinflamatoare nesteroidiene -hiperpotasemie: -diuretice ce economisesc potasiu -necesitã ajustarea dozelor: -antidiabetice Contraindicaţii: -ulcer gastric şi duodenal -enteritã -astm -rinitã alergicã -sensibilitate la aspirinã -purtãtori de lentil de moi -hipersensibilitate la –alcool benzilic –polietilen glicol - hialuronat sodic(pentru gel) -nu se foloseşte gelul în timpul lactaţiei sau la copii Precauţii:

-sarcinã în primul trimestru, nerecomandat în a doua jumãtate a sarcinii -lactaţie -copii -afecţiuni hemoragice -afecţiuni gastrointestinal -afecţiuni gastrointestinal -afecţiuni cardiace -hipersensibilitate la alte antiinflamatoare Recomandãri: -pentru scãderea iritaţiei gastrice se istreazã în timpul meselor, cu lapte, cu un pahar plin cu apã, ulterior poziţie ortostaticã timp de 30 de minute -comprimatele gastrorezistente sau cu eliberare prelungitã nu se zdrobesc şi nu se mestecã -se evitã alcoolul sau alte medicamente nerecomandate de medic -la pacienţii cu diabet se monitorizeazã glicemia -aport de lichide-minim 2l/zi Mod de prezentare: -comprimate: 25mg, 50mg, 100mg - comprimate gastrorezistente: 25mg, 50mg, - comprimate cu eliberare modificatã: 75mg - comprimate cu eliberare prelungitã: 100mg - comprimate retard: 100mg -drajeuri: 50mg -drajeuri gastrorezistente: 25mg, 50mg -capsule cu eliberare prelungitã: 75mg, 150mg -capsule gastrorezistente: 50mg -supozitoare: 12.5mg, 50mg, 60mg, 100mg, 120mg -soluţie injectabilã: 25mg/ml, 37.5mg/ml, 75mg/3ml -gel: 1%, 5% -cremã: 1% -unguent: 1% -soluţie oftalmicã: 0.1% -spumã cutanatã: 30mg/g -apã de gurã: 0.074g/100ml Denumiri comerciale: Almiral, Clafen, Diclac, Diclo 75 von CT, Diclofenac, Diclofenac Sodic, Diclogesic, Dicloral, Dicloreum, Diclosal gel, Diclosin, Diclotard, Epifenac, Flogofena , N-diclofenac, Refen, Refen Retard, Reumalin, Rheumavek, Tratul, Uniclophen, Voltaren, Voltaren Dolo, Voltaren Emulgel, Voltaren Ophtha, Voltaren Rapid, Voltaren Retard, Vuldon 4.Celecoxibum( în durere acutã, artritã reumatoidã, osteoartritã, dismenoree, polipozã adenomatoasã familial; determinã mai puţine complicaţii ale tractului gastrointestinal, de tipul hemoragiilor şi perforaţiilor în comparaţie cu alte antiinflamatoarelor nesteroidiene) Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul

nu poate fi exclus)

Dozare: Adult: - în dureri foarte mari - în prima zi =400mg prima dozã, apoi dacã este necesar încã 200mg;

- în urmãtoarele zile = 100mg de 2ori/zi, . oralã, timp de 2-4 zile - 200mg de 2ori/zi, . oralã, la nevoie Interacţiuni: -creşte efectul: – anticoagulantelor orale -scade efectul: -aspirinei -inhibitorilor ECA(enzima de conversie a angiotensinei) -diureticele triazidice -furosemidului -cresc reacţiile adverse: -glucocorticoizi -antiinflamatoare nesteroidiene -aspirina -cresc toxicitatea: -litiu -antineoplazice -cresc nivelele plasmatice ale celecoxibului: -fluconazol Contraindicaţii: -sarcinã în ultimul trimestru -hipersensibilitate la aspirinã -iod -alte antiinflamatoare nesteroidiene -sulfonamide -astm Precauţii: -sarcinã în primele douã trimester -lactaţie -hemoragiile gastrointestinal -afecţiuni cardiac -hipertensiune -afecţiuni hepatice -afecţiuni renale -hipersensibilitate la alte antiinflamatoare nesteroidiene -glucocorticoizi -anticoagulante -vârstnici -deshidratare severã -copii sub 18ani Recomandãri: -se pot istra cu alimente -se foloseşte doza cea mai micã pentru fiecare pacient -evitaţi expunerea prelungitã la soare -evitaţi consumul de bãuturi alcoolice pe durata tratamentului Mod de prezentare: -capsule: 100mg, 200mg, 400mg Denumiri comerciale: Celebrex, Onsenal 5.Indometacinum (în artritã reumatoidã, artritã gutoasã, osteoartritã, spondilitã ) =analgesic, antipiretic, antiinflamator

Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţãa riscului pentru oameni)- în trimestrul I X (contraindicate în sarcinã) – în trimestrele II şi III

Dozare: Adult: - 25mg de 2-3ori/zi, . oralã, timp de 3-5zile Interacţiuni: -creşte efectul: -digoxinului -penicilaminei -fenitoinei -aminoglicozidelor -scad efectul: -antihipertensivelor -hiperkaliemie: -diuretice ce economisesc potasiul -toxicitate: -litiu -metotrexat -ciclosporina -zidovudina -cresc riscul de hemoragie: -anticoagulante -abciximab -cefamandol -cefoperazona -cefotetan -clopidogrel -eptifibatide -plicamicina -ticlopidina -acid valproic -trombolitice -aspirina Contraindicaţii: -sarcinã în trimestrele II şi III -hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene -astm -afecţiuni renale severe -ulcer peptic Precauţii: -sarcinã în primul trimestru -lactaţie -copii -afecţiuni hemoragice -afecţiuni gastrointestinal -afecţiuni cardiac -hipersensibilitate la alte antiinflamatoare -depresie -eficacitatea nu a fost demanstratã la copii sub14ani Recomandãri: -se iau cu alimente sau lapte pentru diminuarea disconfortului gastrointestinal -capsulele nu se zdrobesc, nu se rup; conţinutul capsule se poate amesteca cu alimente dacã nu pot fi înghiţite -poate provoca ameţeli sau reducerea atenţiei

Mod de prezentare: -capsule: 25mg, 50mg -supozitoare: 50mg -cremã: 4% -unguent: 4% -gel: 1%, 2% -picãturi oftalmice: 0.1% Denumiri comerciale: Indocollyre, Indometacin, Indosin Gel 6.Ketoprofenum -în dureri uşoare sau moderate din dureri dentare, artritã reumatoidã, osteoartritã, cefalee, dureri de spate, mialgii =analgesic, antipiretic, antiinflamator Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a risculuipentru oameni)

Dozare: Adult şi copii peste 16ani: - 25mg la 4ore, . oralã, timp de 3-5zile(nu se depãşesc 75mg/zi) Interacţiuni: -accelereazã hipoglicemia: -insulina -sulfonilureice -toxicitate crescutã: -ciclosporina -litiu -metotrexat -fenitoina -alcool -risc crescut de hemoragie: -cefamandol -cefoperazona -cefotetan -clopidogrel -eptifibatide -plicamicina -trombolitice -ticlopidina -tirofiban -acid valproic -warfarina -cresc nivelele de ketoprofen: -aspirina -probenecid -scad efectul: -diureticelor -antihipertensivelor -cresc efectele adverse gastrointestinal: -aspirina -corticosteroizii -antiinflamatoarele nesteroidiene -alcoolul -toxicitate hematologicã: -radioterapia Contraindicaţii: -sarcinã în trimestrele II şi III -hipersensibilitate

-astm -afecţiuni renale severe -afecţiuni hepatice severe -ulcer peptic Precauţii: -sarcinã trimestrul I -lactaţie -copii -afecţiuni hemoragice -afecţiuni gastrointestinal -afecţiuni cardiac -hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene -vârstnici Recomandãri: -efectele adverse digestive pot fi diminuate cu antiacide, lapte sau alimente -poate produce letargie sau ameţealã -evitaţi consumul de alcool Mod de prezentare: -capsule: 100mg -capsule eliberare prelungitã: 100mg, 150mg, 200mg -comprimate: 50mg, 100mg -comprimate retard: 150mg, 200mg -granule pentru soluţie oralã: 80mg/plic -supozitoare: 100mg -gel: 2.5% -spray cutanat: 5%, 10% -pulbere liofilizatã pentru soluţie injectabilã: 100mg -soluţie injectabilã: 100mg/2ml, 160mg/2ml -spumã cutanatã Denumiri comerciale: Artrosilene, Fastum Gel, Flexen, Ketalgon, Ketomag, Ketonal, Ketonal Forte, Ketonal Retard, Ketonal Duo, Ketoprofen, Ketoprofen SR, Ketoproxin, Ketospray, Oki, Profenid, Profenid Gel, Rubifen 7.Ketorolacum- în dureri uşoare, moderate sau severe Categorie de risc pentru sarcinã : C (riscul nu poate fi exclus)

Dozare: Adult: -10mg la 4-6h, . orala, timp de 3-5zile Interacţiuni: -toxicitate crescutã: -metotrexat -litiu -ciclosporina -risc crescut de hemoragii: -anticoagulante -cefamandol -cefoperazona -cefotetan -clopidogrel

-eptifibatide -plicamicina -salicilaţi -ticlopidina -tirofibran -trombolitice -acid valproic -efecte scãzute: -antihipertensiva -diuretice -disfuncţii renale: -inhibitori ECA (enzima de conversie a angiotensinei) -cresc nivelele de ketorolac: -aspirina -probenecid -efecte gastrointestinal crescute: -steroizi -alcool -aspirina -antiinflamatoare nesteroidiene -agenţi ce conţin potasiu Contraindicaţii: -hipersensibilitate -astm -afecţiuni renale severe -afecţiuni hepatice severe -ulcer peptic -lactaţia -hemoragii cardio-vasculare Precauţii: -sarcinã -copii -afecţiuni hemoragice -afecţiuni gastrointestinal -afecţiuni cardiace -hipersensibilitate la alţi agenţi antiinflamatoare -vârstnici Recomandãri: -se poate lua în timpul meselor -poate provoca ameţeli -a se evita consumul de alcool, aspirinei şi alte medicamente fãrã prescripţie Mod de prezentare: -comprimate: 10mg -soluţie injectabilã: 30mg/ml Denumiri comerciale: Ketanov, Ketorol  

Piroxicamum Valdecoxibum 4.Sedative folosite în stomatologie Phenobarbitalum – sedativ-hpnotic

Categorie de risc pentru sarcinã : D(evidenţã pozitivã a riscului)

Dozare: Adult: - 30-120mg/zi în douã sau trei reprise, istrare oralã - 30-120mg/zi în douã sau trei reprise, istrare IV/IM La copii: - 2mg/kg de 3ori/zi, . oralã Interacţiuni: -severe: - telithromycin - romidepsin - dronedarone - tolvaptan - everolimus - fesoterodine - temsirolimus - irinotecan - posaconazole - inhibitori enzimatici antineoplazici - erlotinib - methoxyflurane - cyclosporine - anticoagulante -moderate: - corticosteroizi - quinolone - estrogeni - lopinavir - phenothiazines - felbamate - quetiapine - deferasirox - maraviroc - lamotrigine - exemestane - felodipine - metronidazole - theofiline - acid valproic - doxiciclina - beta-blocante Contraindicaţii: -sarcinã, lactaţie -alcoolism -depresie, tendinţe de suicid -dureri severe sau cronice -dispnee severã -apnee în timpul somnului -afecţiuni hepatice, comã hepatica, ancefalopatie hepatica -anemie -trombocitopenie -porfirie -hiper-amoniemie

-medicamente: - ranolazine - darunavir - nifedipin/nimodipine - sodium oxybate - voriconazole - delavirdine/etravirine Mod de prezentare: - comprimate: 15mg, 100mg - soluţie injectabilã: 10% Denumiri comerciale: Fenobarbital Diazepam – benzodiazepinã, anxiolitic Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)

Dozare: Adult: - 2-10mg, istrare oralã de 2-3 ori/zi, timp de 3 zile - 10mg istrat IM cu 15-30minute înainte de intervenţie, pentru a reduce anxietatea din timpul tratamentelor, intervenţiilor operatorii Interacţiuni: -alcool -clozapine -cimetidine -nefazodone -sodium oxybate -inhibitori selectivi ai recaptãrii serotoninei Contraindicaţii: -sarcinã -lactaţie -hipersensibilitate la benzodiazepine -glaucom cu unghi îngustat -psihoze -comã -deprimare respiratorie -miastenia gravis -boli hepatice severe Mod de prezentare: - comprimate: 10mg - soluţie injectabilã: 10mg/2ml -soluţie rectal: 5mg/2.5ml, 10mg/2.5ml Denumiri comerciale: Clampose, Diazepam, Diazepam Desitin soluţie rectalã Pethidinum = sedativ Categorie de risc pentru sarcinã : B (nici o evidenţã a riscului pentru oameni)

Dozare: Adult: - 25-100mg IM/SC, efectul analgesic şi sedativ obţinându-se dupã 1 orã

- 25-50mg IV lentã La copii: - 0,5-2mg IM Interacţiuni: - neuroleptice fenodiazinice Contraindicaţii: -alergie specificã -deprimare respiratorie marcantã -traumatisme craniene şi hipertensiune intracranianã -intoxicaţie acutã cu alcool şi delirium tremens -mixedem -copii sub 3 ani Mod de prezentare: -soluţie injectabilã: 50mg/ml Denumiri comerciale: Mialgin Midazolamum = benzodiazepine, hipnotic sedative Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)

Dozare: Adult: - 1-2,5mg IV, istrate în 2minute, se aşteaptã încã 2 minute pentru a evalua efectul sedative(dacã nu este suficient se pot istra mici suplimente, aşteptându-se încã 2 minute, în doze totale de pânã la 5mg) - 7,5mg . oralã cu 30 de minute înainte de intervenţie La copii: - sub supravegherea unui medic anestezist Interacţiuni: - interacţiuni severe -nefazodone -conivaptan -diltiazem, verapamil -olanzapine intramuscular -alcool -interacţiuni moderate: -antibiotice macrolide -aprepitant -ginkgo biloba -clozapine -cimetidine Contraindicaţii: -sarcinã -glaucom cu unghi închis acut -comã, şoc -instabilitate hemodinamicã -afecţiuni pulmonare obstructive -afecţiuni cronice cardiace -afecţiuni cronice renale -cirozã hepatica -vasoconstricţie perifericã -medicamente: -efavirenz -delavirdine

-sodium oxybate -antifungice azole -inhibitori de protease Mod de prezentare: -soluţie injectabilã: 1mg/ml, 5mg/ml -comprimate filmate: 7,5mg Denumiri comerciale: Dormicum, Fulsed, Midazolam Triazolam – benzodiazepinã, sedative şi anxiolitic Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)

Dozare: Adult: - 0,125mg, . oralã 1/zi, zilnic, înainte de culcare, atât cât este nevoie - 0,250mg, . oralã 1/zi, zilnic, înainte de culcare, atât cât este nevoie - 0,5mg, . oralã 1/zi, zilnic, înainte de culcare, atât cât este nevoie Interacţiuni: -interacţiuni severe cu: - verapamil - nefazodone - alcool -interacţiuni moderate cu: - antibiotice macrolide - antifungice - aprepitant - clozapine - cimetidina Contraindicaţii: - copii sub 18ani( sau sub strictã supraveghere) - sarcinã - lactaţie - abuz de substanţe(alcool, droguri, etc) - afecţiuni psihotice, depresie, tendinţe de suicid - leşin - afecţiuni pulmonare cronice - afecţiuni hepatice severe - afectiuni renale severe - apnee în timpul somnului - miastenia gravis - hipoalbuminemie -asocierea cu: - efavirenz -delavirdine -sodium oxybate -antifungice azole -inhibitori de proteaze Mod de prezentare: - capsule: 0,125mg, 0,25mg Denumiri comerciale: Triazolam, Halcion

Alprazolam = tranchilizant, antidepresiv, anxiolitic Categorie de risc pentru sarcinã : D (evidenţã pozitivã a riscului)

Dozare: Adult: 0.25 -0.5mg de 3ori/zi, apoi o dozã zilnicã maxima de 4mg, istrare oralã, timp de 3 zile Interacţiuni: -reduc sedarea – xantine -scad acţiunea alprazolamului: - cimetidina - disulfiram - eritromicina - fluoxetina - izoniazida - ketoconazol - metoprolol - propoxifen - propranolol - acid valproic Contraindicaţii: - sarcinã -lactaţie -hipersensibilitate la benzodiazepine -glaucom cu unghi îngust -psihoze -dependenţã Mod de prezentare: -comprimate: 0.25mg, 0.5mg, 1mg, 2mg -comprimate cu eliberare prelungitã: 0.5mg, 1mg, 2mg, 3mg Denumiri comerciale: Alprazolam LPH, Frontin, Helex, Neurol, Prazolex, Xanax, Zoralem Tolperisonum = miorelaxant, poate fi asociat cu sedative Categorie de risc pentru sarcinã : N/A

Dozare: Adult: - 150-450mg, în 3 doze, istrare oralã, timp de 3 zile Interacţiuni: -nu sunt specificate Contraindicaţii: - hipersensibilitate - miastenia gravis - copii - contraindicaţii relative: - sarcinã, în special în primul trimestru - lactaţia Mod de prezentare: -comprimate: 50mg, 100mg, 150mg -drajeuri: 50mg -soluţie injectabilã: 100mg/ml

Denumiri comerciale: Mydocalm, Tolperison Medicaţia istratã pe cale IV se realizeazã sub control, în mediu spitalicesc.

Medicaţia pentru uz local endocanalicular (local)

-

În opinia lui Grossman, medicaţia folositã în antiseptizarea canalelor radiculare infectate, ar trebui sã întruneascã urmãtoarele cerinţe ideale: sã acţioneze selective şi efectiv antimicrobian, având un spectru cât mai larg sã fie mai mult bactericid, decât bacteriostatic sã nu inducã rezistenţã microbianã acţiune antibacterianã localã suficient de îndelungatã stabilitate chimicã la pãstrarea în soluţie şi la temperature camerei uşurinţa introducerii în canale sã nu colorize ţesuturile dure dentare sau mucoasa gingivalã penetrabilitae accentuatã în ţesuturi tensiune superficialã micã sã nu fie neutralizate de prezenţa sângelui, plasmei, secreţiilor purulente, detritusurilor organice histocompatibilite faţã de ţesuturile periapicale şi parodontale reducerea inflamaţiei periapicale sã nu afecteze procesele de vindecare periapicalã inactivare uşoarã în mediile de culturã sã previnã sau sã aboleascã durerea periapicalã sã nu afecteze calitatea obturaţiilor de canal, etanşeitatea acestora ( sã nu influenţeze calitãţile fizico-chimice ale pastelor de canal sau ) preţul de cost sã fie cât mai scãzut

1)

Antibiotice şi antifungice folosite local (endocanalicular)

-



 a)

Tratamentul cu antibiotice aplicate în canale infectate este considerat o metodã eficientã şi are mulţi adepţi. Aceastã metodã prezintã mai multe avantaje, dar şi dezavantaje: a) avantaje bine toleratã se poate asocia cu corticoizi şi enzime scade numãrul de şedinţe se poate asocia cu tratamentul cu antibiotic pe cale generalã acţioneazã pe germenii cantonaţi în canale, acolo unde sistemele de apãrare ale organismului nu pot pãtrunde b)dezavantaje: instalarea rezistenţei microbiene alergii difuzibilitate scãzutã este dificil de îndepãrtat din canale ( în special cele care conţin vehicol liposolubil) Antibioticele şi antifungicele cu acţiune localã sunt : antibiotice: polipeptidice -bacitracina -polimixina B -tirotricina aminoglicozide -neomicina -framicetina clasa tetraciclinelor -teramicina -minocyclina metronidazol antifungice -nystatin Antibiotice Bacitracina - antibiotic polipeptidic - activ pe germeni gram-pozitivi (stafilococi, streptococci, coci anaerobi, corynebacterii, gonococci, meningococi, clostidria, fusobacterii, actinomyces, treponeme ) - acţiunea sa nu este afectatã de sânge, puroi, ţesut necrotic - se foloseşte singur sau în combinaţii cu alte substanţe pentru prevenirea sau tratarea infecţiilor; local se foloseşte în combinaţie cu corticosteroizi - utilizarea sapoate duce la proliferarea microorganismelor nonsusceptibile, inclusiv fungi, în special Candida; se recomandã asocierea cu un antifungic

b)

Polimixina B - antibiotic polipeptidic - acţioneazã asupra bacteriilor gram-negative (Escherichia Colli, Enterobacter aerogene, Klebsiella pneumonia, Pseudomonas aeruginosa, Hemophilus influense) - se foloseşte în combinaţie cu alte antibiotice pentru a nu produce proliferarea microorganismelor nonsusceptibile, inclusiv fungi.

c)

Tirotricina - antibiotic polipeptidic

- în 1944 a fost raportatã actţiunea sa antimalaricã - acţoineazã asupra bacteriilor gram-pozitive, dar este complet ineficientã asupra bacteriilor gram-negative - datoritã toxicitãţii ridicate, este istrat doar în aplicaţii locale d)

Neomicina - antibiotic aminoglicozidic - active pe multe bacteria aerobe gram-negative şi câteva bacteria aerobe gram-pozitive; este inactiv asupra fungilor, virusurilor, majoritãţii bacteriilor anaerobe - se foloseşte în combinaţie cu corticosteroizi în aplicaţii locale sau cu alte antibiotice( neomicinã-bacitracinãpolimixinã B, neomicinã- polimixinã B-dexametazonã)

e)

Framicetina (framycetin) - antibiotic aminoglicozidic - este similar neomicinei, activ pe multe bacteria aerobe gram-negative - are absorbţie sistemicã mica, fiind folosit în aplicaţii locale - în aplicaţii locale se foloseşte în combinaţii cu alte antibiotice şi corticosteroizi, de exemplu polimixina B şi dexametazona

f) Teramicina (terramycine/oxytetracycline) - antibiotic din clasa tetraciclinelor - acţioneazã asupra bacteriilor gram-negative şi gram-pozitive - se foloseşte în preparate în combinaţie cu polimixina B

g) Minocyclina - antibiotic semisintetic din clasa tetraciclinelor - acţioneazã asupra bacteriilor gram-negative şi gram-pozitive

h) Metronidazol - agent sintetic antibacterian şi antiprotozoal (derivat de nitroimidazole)

- acţioneazã asupra bacteriilor anaerobe gram-negativi, grampozitivi şi protozoarelor, având şi efecte directe anti-inflamatorii şi efectele asupra motilităţii neutrofile, transformãrii limfocitelor, precum şi asupra imunităţii mediate celular a)

Antifungice Nystatin - antifungic - are acţiune fungicidã sau fungiostaticã împotriva unei varietãţi de ciuperci(drojdii) patogene/nepatogene şifungi(Candida) - este puţin solubil în apã - se foloseşte în combinaţii cu diverse antibiotice în pastele de canal Tehnica de aplicare a pastelor cu antibiotice la nivel endocanalicular: -izolarea dintelui -tratament mecanic complet -usucarea canalului -aplicare cu ac Lentulo(în cazul în care pastele nu prezintã sisteme special de aplicare) pânã la apex pentru 24 – 48h(pansament temporar) În pastele de canal se pot asocia mai multe antibiotice cu acţiune localã care nu interacţioneazã între ele: antibiotic polipeptidic - antibiotic aminoglicozidic – clasa tetraciclinelor – metronidazol – - antifungic(nystatin) – corticosteroizi(dexametazonã acetat, hidrocortizon acetat) - anestezic local(tetracainã hidroclorit)

2)

Iriganţi endocanaliculari În marea majoritate a dinţilor care necesitã tratament de canal, scopul este de a preveni apariţia periodontitei apicale sau mai degrabã prevenirea sau eliminarea unor infecţii microbiene în sistemul endocanalicular. Chiar şi în anumite situaţii special, cum ar fi resorbţia şi complicaţiile endodontice, succesul final este general dependent de succesul controlului asupra infecţiei. Pe scarã largã este acceptat cã forma canalului realizatã dupã tratamentul mecanic şi curãţirea lui, este cel mai important pas spre sterilizarea canalului. Folosirea soluţiilor de irigare este o parte importantã în realizarea unui tratament endodontic chemo-mecanic efficient şi atrage dupã sine eliminarea bacteriilor facilitând îndepãrtarea ţesutului necrotic şi a detritusurilor dentinare din canal. Iriganţii pot preveni strângerea şi tasarea de ţesuturi atât în canal cât şi în zona periapicalã. Deşi multe dintre soluţiile de irigare au efecte pozitive în canal, multe dintre ele au şi dezavantaje. Prin urmare, pentru a maximiza beneficiile irigãrii, trebuiesc folosite în timpul tratamentului mai multe soluţii, în diferite volume şi la anumite intervale de timp. În plus, deşi este puţin studiat, este o neclaritate în ceea ce priveşte eficacitatea irigãrii în zona apicalã a canalelor. Combinând douã soluţii de irigare în concentraţie micã, s-au înregistrat rezultate mai eficiente, decât în cazul oricãrei alte soluţii testatã singurã, ca urmare a efectului sinergic al antisepticelor folosite în spãlãturile endodontice. Tehnic, scopul tratamentului mecanic şi irigãrii este acela de îndepãrtare a ţesutului viu şi necrotic, de asemeni şi a ţesutul tare( septuri endocanaliculare, denticuli) din sistemul canalului şi de a-i da o formã optimã umplerii omogene, permanente. Microbiologic, scopul instrumentãrii şi irigãrii este de a îndepãrta şi/sau ucide toate microorganismele din sistemul canalului, şi neutralizare a oricãrui antigen biologic potenţial microbian rãmas în canal.

a)

NAOCL NAOCL este cea mai folositã soluţie de irigare. În apã, NaOCl ionizeazã pentru a produce ioni pozitivi de sodium( Na⁺ ) şi ioni hipocloriţi( OCl ˉ ), care restabileşte echilibrul cu acidul hipocloric, HOCl.



NAOCL este cunoscut pentru acţiunea sa puternic antimicrobianã, omorând

Avantaje :

bacteriile foarte repede chiar şi în concentraţii slabe.

    

NaOCl este folosit în concentraţii variate de la 0,5% la 5,25% este un agent antimicrobian puternic şi dizolvã eficient rãmãşiţele de pulpã şi componentele organice ale dentinei.

este folosit atât în soluţii neomogenizate cu ph 11 în concentraţie de 0,5-5,25% , dar şi în soluţie cu bicarbonatul de Na, în concentraţie de 0,5%, , având un ph 9 (soluţia Dakin)

cele douã soluţii au acelaşi efect de dizolvare şi pe ţesutul mort şi pe cel viu, dar şi proprietãţi antibacteriene similar

în vitro, studiile aratã faptul cã NaOCl distruge practic toate microorganismele în câteva secunde ,când sunt folosite soluţii mai concentrate. - cel mai puţin iritant antiseptic endodontic.

     

Dezavantaje :

NaOCl a fost criticat pentru gustul sãu neplacut şi toxicitate relativã. poate dãuna hainelor pacienţilor prin efectul puternic decolorant. eficienţa NaOCl în vivo împotriva microflorei endocanaliculare este mult diminuatã

datoritã anatomiei canalului, dificultãţii ajungerii în regiunea apicalã a canalului cu volume mari de irigant proaspãt.

existã o relaţie strânsã între concentraţia şi citotoxicitatea soluţiei de NaOCl. citotoxicitatea şi efectele caustice asupra ţesutului sãnãtos, ale soluţiei de NaOCl, este mai mare la concetraţii de 5,25%, decât la concentraţii de 0,5 şi 1%.

este caustic dacã este pistonat accidental în zona periapicalã sau în structurile adiacente cum ar fi sinusurile maxilarului.

b)    

CLORHEXIDINA Avantaje :

reprezintã o alternativã pentru a înlocui NaOCl, fiind cel mai folosit produs

antiseptic

este apt sã pãtrundã pereţii celulelor sau a altor membrane bacteriene. are un spectru antimicrobian larg si este eficient atat impotriva bacteriilor gram pozitiv cat si negativ ,a fungiilor, dar nu asupra formelor sporulate.

în combinaţie cu peroxidul de hidrogen (H₂O₂) 3%, acţiunea sa antimicrobianã este mãritã

   

Dezavantaje :

acţiunea clorhexidinei este puternic inhibatã de componenta organica a dentine dacã se foloseşte în asociere cu NaOCl, trebuie evitat ul direct între cele douã substanţe (deoarece se formeazã un precipitat cu potenţial cancerigen), folosindu-se EDTAul ca substanţã de tampon. nu are capacitatea de a dizolva tesuturi ,care este unul dintre beneficiile evidente ale NaOCl.

gluconatul de clorhexidinã, cu concentraţie între 0,2% şi 2%, oferã o bunã alternativã pentru o irigare de canal cu un antimicrobian puternic.

c)      

COMPUŞI IODAŢI Avantaje :

sunt folosiţi în special pentru dezinfectarea suprafeţelor, a pielii şi a câmpurilor de operaţie

este un agent antibacterian, antifungic, antituberculos, antivirulicid, antisporic, chiar în prezenţa sângelui, serului, a secreţiilor sau a detritusurilor organice tisulare. soluţiile apoase de iod sunt mai degrabã instabile, dar în endodonţie se utilizeazã sub formã de iodurã de potasiu

acţiunea antimicrobianã a iodului este rapidã, chiar şi în concentraţii mici, dar

modul exact de acţiune nu este complet cunoscut

se utilizeazã în tratamentul periodontitei apicale în concentraţie de 5% IPI (2% iod

şi 4% iodurã de potasiu), înaintea umplerii canalelor cu hidroxid de calciu Dezavantaje :

acţiunea antimicrobiana a iodurii de potasiu poate fi neutralizatã de diverşi compuşi restanţi în canalele radiculare

   

d)





compuşii iodaţi nu au proprietãţi analgezice, exercitând chiar o uşoarã acţiune iritantã asupra ţesuturilor moi, totuşi se numãrã printre antisepticele endodontice cele mai puţin iritante. efectul antimicrobian este de scurtã duratã poate colora ţesuturile dure dentare poate genera reacţii alergice Acţiunea sa poate fi neutralizatã de triosulfat de sodium.

AGENŢI de CHELARE

(EDTA ( acidul etilendiaminotetraacetic 17%) şi ACIDUL CITRIC 50%)

Avantaje: - sunt agenţi de chelare folosiţi des în asociere cu hipocloritul de sodium pentru îndepãrtarea detritusurilor dentinare rezultate dupã tratamentul mecanic de canal. - prin uşurarea curaţirii şi îndepãrtarea ţesutului infectat, contribuie la eliminarea bacteriilor din canal. îmbunãtãţeşte efectul antibacterian al agenţilor de dezinfectare folosit local în straturile mai adânci ale dentine. aceste soluţii acide demineralizeazã dentina din jurul deschiderilor canalelor radiculare, care au devenit mai extinse, mai permeabile

 

e)          

f)         

Dezavantaje: EDTA are efect antibacterian mic sau deloc. acidul citric poate avea şi efect antibacterian, acesta însã nu a fost comparat cu alţi agenţi dezinfectanţi studiaţi în vitro sau în vivo.

)

H₂O₂( apa oxigenatã Avantaje: alãturi de hipoclorit, este cel mai folosit biocid folosit în dezinfectarea şi sterilizarea canalelor este un lichid clar ,fãrã culoare, folosit în diferite concentraţii în stomatologie, variind între 1% pânã la 30% H₂O₂ nu este toxic pentru cã se degradeazã în apã şi oxigen. soluţiile de H₂O₂ sunt stabile ,dar pot conţine stabilizatori pentru a preveni descompunerea. produce oxigen în stare nãscândã ce are rol antibacterian şi se presupune cã prin efervescenţa pe care o produce, duce la eliminarea detritusurilor din canal H₂O₂ este activ împotriva virusurilor, bacteriilor, drojdiilor şi chiar sporilor bacteriene. are mai mare eficacitate asupra bacteriilor gram pozitiv, decât a celor gram negativ. în endodonţie, H₂O₂ a fost mult timp folosit datoritã proprietãţilor antibacteriene şi de curãţare. se recomandã H₂O₂ 30% în dezinfectarea suprafeţei dintelui, pentru a se îndepãrta resturile de sânge şi ţesuturi organice restante. Dezavantaje: dacã lichidul este împins/ injectat în canal, sub presiune, existã posibilitatea ca efervescenţa produsã, sã împingã detritusurile dincolo de apex, şi nu spre camera pulparã. MTAD(un amestec de izomer de tetraciclina(doxycycline), acid (citric acid) şi detergent (Tween 80). Avantaje: protocolul clinic recomandã folosirea MTAD dupã o irigare prealabilã cu NaOCl, urmatã de MTAD pentru 5 minute. efectul de solubilizare a resturilor pulpare şi a detritusurilor dentinare este similar cu cel al EDTA-ului diferenţa majorã între MTAD şi EDTA este aceea cã doxycyclina prezentã în MTAD are o afinitate crescutã pentru dentinã are un efect citotoxic mic . are un ph mai mic de 2,5. MTAD solubilizeazã bine detritusurile dentinare în timp ce resturile de ţesut pulpar au fost clar neafectate de acesta. are o activitate antibacteriana buna. nu schimbã semnificativ structura tuburilor dentinari, când canalele sunt prima oarã irigate cu NaOCl, urmatã de clãtirea cu MTAD. Dezavantaje: folosit în irigaţii endodontice nu dizolvã/îndepãrteazã rãmãşiţele organice restante, decât în asociere cu alţi iriganţi (ex. NaOCl).

3)

Antiseptice în pansamente temporare

a)

COMPUŞII FENOLICI Fenolul şi derivaţii sãi au fost introduşi în stomatologie în jurul anului 1800. Avantaje : - agenţi microbieni puternici( acţoinând prin coagularea proteinelor bacteriene) - bunã difuziune -efect anestezic

Dezavantaje : - sunt toxici celulari, prin lezarea lipidelor şi proteinelor membrane celulare

  



FENOLUL : - se foloseşte diluat 9pãrţi fenol şi o parte apã (acid carbolic sau acid fenic) -pentru uz stomatologic se folosesc sub forme ce prezintã o toxicitate mai mica: soluţie aposã de PARACLORFENOL(P)-are o mai bunã difuziune în dentinã decât forma camforatã soluţie de PARACLORFENOL CAMFORAT (C)-adaosul de camfor încetineşte eliberarea fenolului, soluţia fiind mai puţin toxicã cu eficienţã prelungitã în timp. La noi în ţarã se folosesc soluţiile derivate de fenol camforat: Sol. CLUMSKY: -compoziţie: - fenol(acid fenic) - camfor - alcool -elibereazã treptat fenolul din soluţie -are o bunã putere antisepticã -are uşor efect anestezic de suprafaţã -se foloseşte şi în tratamentul pungilor parodontale sau a pericoronaritelor Sol. WALCKOFF: -compoziţie: -paramonoclorfenol -camfor -mentol - are un spectru bactericid larg -acţiunea iritativã a paramonoclorfenolului şi efectul hiperemiant al camforului sunt scãzute datoritã mentolului -nu este inactivat de sânge sau substanţe proteice -prin coagularea proteinelor tisulare este un produs antigenic - dã reacţie antigen-anticorp care se poate cantona în parodonţiul apical CREZOL: - este un derivate de fenol la care se înlocuieşte un H cu o grupare metal (CH₃) -în stomatologie se foloseşte un derivate al acestiua, Tricrezolul

pentru a-i scãdea din toxicitate

TRICREZOL: -este un antiseptic mai puternic decât fenolul simplu şi se utilizeazã în amestec cu Aldehida formicã, rezultând produsul Tricrezolformalina



Gama preparatelor pe bazã de fenol s-a modificat substanţial când s-a reuşit adãugarea de produse antiinflamatoare biologice de tipul Cortizonului, care scad acţiunea iritativã a fenolului. Dintre aceste produse se pot enumera: Cresophenul: - produs de casa Septodont - are o tensiune superficial joasã, pãtrunzând în canaliculele dentinare - este compatibil cu antibioticele - conţine: – clorfenol 30g - hexaclorofen 1g -timol 5g -dexametazonã 100g



Cresopat: - este o pastã antisepticã provizorie, folositã în special în parodontite apicale cronice - este indicatã dupã folosirea Cresophenului, continuând acţiunea antisepticã a acestuia - conţine: - paraclorfenol - camfor - dexametazonã - oxid de zinc

b)

ULEIURI VOLATILE EUGENOL: - este o esenţã de ulei de cuişoare - folosit în endodonţie pentru efectele sale antimicrobiene şi calmante - nu este la fel de eficient în inhibarea creşterii bacteriene ca derivaţii fenolici sau de fenol

c)

ALDEHIDE FORMALDEHIDA: - este medicamentul intracanalar principal în produsele pe bazã de aldehide - este eficient în stare volatilã GLUTARALDEHIDA : – sunt utilizate în terapia endodonticã - are toxicitate mai redusã, fiind o alternativã a formocrezolului - are acţiune bacteriostaticã - are eficienţã redusã în stare volatilã



FORMOL Avantaje : Acţioneazã prin mai multe mecanisme : – fixeazã şi coaguleazã proteinele bacteriene - acţioneazã împreunã cu amoniacul rezultat din descompunerea proteinelor din canal rezultând un compus nou ( hexametilentetraamina sau urotropina), cu acţiune tot antisepticã - inactiveazã ptomainele (cadaverina şi putresceina) şi acidul sulfhidric – produse rezultate din degradarea proteinelor - dizolvã resturile de grãsimi şi se asociazã cu ele rezultând o substan produse rezultate din degradarea proteinelor - dizolvã resturile de grãsimi şi se asociazã cu ele rezultând o substaţã nouã, LYSOL, care la rândul ei este antiseptic. Produse pe bazã de formol folosite în endodonţie sunt: Formocrezolul: – conţine : - formaldehidã 19% - crezol 35%

- glicerinã - apã 46% - are citotoxicitate crescutã, determinând o necrozã întinsã a ţesuturilor vitale - poate avea efect mutagen şi carcinogen 

Tricrezol formalina: - soluţii de 1/1 sau 1/2 se folosesc în special în tratamentul canalelor infectate - soluţii de 1/4 se folosesc dupã pansamente cu arsenic (pentru completarea acţiunii acestuia) sau ca mumifiant al bontului apical dupã extirpãri vitale



Rockle’s 4 şi 8: - sunt produse ce conţin un glucocorticoid care sã reducã efectul iritant al formaldehidei De altfel, A.D.A. ( Asociaţia Dentarã Americanã ) interzice folosirea produselor pe bazã de formol în endodonţie.

4)

-

HIDROXIDUL DE CALCIU Este la ora actualã medicamentul endodontic universal is. Deşi nu este propriu-zis un antiseptic, posedã o acţiune antibacterianã nespecificã legatã de un pH foarte ridicat, alcalinitatea având un efect distructiv asupra membranei bacteriene şi a structurilor proteice. Proprietãţile hidroxidului de calciu: creeazã un mediu favorabil vindecãrii ţesuturilor pulpare şi periapicale prin pH –ul puternic alcalic, are efect antimicrobian contribuie la eliminarea secreţiei periapicale stimuleazã calcificarea ţesuturilor periapicale Indicaţiile hidroxidului de calciu: tratamentul canalelor infectate şi al leziunilor periapicale închiderea apicalã la dinţii imaturi, dupã extirpãri ( în cazul rãdãcinilor incomplet formate) prevenirea resorbţiei idiopatice ( interne ) fracturi radiculare perforaţii interradiculare fracturi orizontale ale rãdãcinilor Sensul universal acceptat al dezinfectãrii canalului radicular constã în tratamentul mecano-chimic pe toatã lungimea canalului, cu instrumentar şi iriganţi potriviţi, la care se adaugã hidroxidul de Calciu, cu excelente rezultate şi, eventual, ca alternativã, pastele cu antibiotice pentru pansamente temporare. Prezenţa germenilor microbieni în canalele dentare face ca tratamentul în aceste afecţiuni sã aibã unele caracteristici care sã-l deosebeascã de tratamentul canalelor neinfectate.

Home istratie Arta cultura Biologie Casa gradina Diverse

MEDICATIA ANTIBACTERIANA medicina

Exploreaza

Economie Geografie

MEDICAŢIA ANTIBACTERIANĂ

Gradinita Istorie Jurnalism Limba

"Era antibioticelor" începuta cu sase decenii în urma a schimbat ALTE DOCUMENTE YUMEIHO (tehnicile de baza) considerabil viziunea omului suferind si a medicului despre 24 de alimente-minune moartea prin infectie. Slaba dar cu vergeturi

Literatura romana

Din 1940 antibioticele au adus cele mai mari beneficii terapeutice reprezentând MedicinaAlimentatie nutritieCosmetica medicatia cu cea mai frecventa Personalitati prescriere. Pentru medicii din toate specialitatile si pentru Profesor scoala bolnavi, antibioticul reprezinta Sociologie "monstrul sacru" al terapeuticii. De aceea se afirma Stiinta ca "prescrierea de antibiotice a Tehnica mecanica devenit pentru medici si pacientii zilelor noastre un Timp liber veritabil viciu". Management

10 motive ca sã chemi pediatrul ANTIFUNGOL, solutie sub forma de spray TRATAMENTE NATURISTE - ADRESE Hreanul Efectele alcoolismului asupra organismului. Anestezicele generale 'Evidence Based Medicine'

Notiuni generale despre ATB Cautare

Terminologie A. Antibioticele (ATB) si chimioterapicele (CHT) antibacterienereprezinta un grup de M care pot perturba sau omorî microorganisme patogene implicate în producerea unor boli infectioase. Au actiune antimicrobiana specifica si selectiva ; nu lezeaza organismul-gazda. a. ATB sunt în marea lor majoritate provenite din mucegaiuri; ATB pot fi preparate industrial prin sinteza si semisinteza dupa un model natural. b. CHT antimicrobiene sunt substante chimice preparate prin sinteza dupa un model conceput pe baze stiintifice; exercita o actiune similara ATB. Prepararea unui ATB pe cale biologica (extractie) sau pe cale chimica (sinteza) este decisa de rentabilitate. B. Antisepticele si dezinfectantele sunt substante chimice cu actiune toxica, nespecifica si neselectiva organismelor. Produc alterarea directa a substantei vii si distrugerea celulei ; atât a celulelor microbiene cât si a celulelor organismului gazda. a. Antisepticele sunt bacteriostatice pe plagi tegumentare sau mucoase inflamate. Se aplica local.

b. Dezinfectantele sunt bactericide în mediul exterior (apa, aer, sol, obiecte, îmbracaminte). Se folosesc pentru decontaminarea mediului ambiant. Actiunea antibacteriana . Efect bactericid reprezinta distrugerea germenilor . Efect bacteriostatic reprezinta oprirea multiplicarii germenilor ATB bacteriostatice pot fi folosite în infectii usoare si medii. ATB bactericide pot fi folosite în:

- infectii bacteriene severe si generalizate: bronhopneumonii meningite septicemii

- focare greu sterilizabile: endocardite osteomielite tromboflebite tuberculoza

- infectii bacteriene cronice: angiocolite pielonefrite metroanexite Spectrul antimicrobian Spectrul antimicrobian este domeniul de actiune al fiecarui ATB ; cuprinde un numar mai mare sau mai mic de germeni. Poate suferi modificari în timp datorita rezistentei germenilor la respectivul ATB. Agentul patogen Actiune fata de M Bacili Gram pozitivi aerobi si anaerobi : b. Penicilina G si ATB asemenea Penicilinei G difteric, b. carbunos, listerii, clostridia, etc.

Bacili Gram negativi aerobi : coli, proteus, piocianic, enterobacter, salmonella, shigella, etc. Bacili Gram negativi anaeroni : Bacteroides (Bacilus fragilis, etc) Coci Gram pozitivi aerobi si anaerobi (staf, strepto, pneumococi) Coci Gram negativi Spirochete, leptospire, vibrioni Micobacterii (b. Koch) Germenii "de spital" Chlamydia, Rickettsia, Mycoplasma

Aminoglicozide si ATB asemanatoare AG

Metronidazol Peniciline G, M, A ; AG Penicilina G, M, A si AG Peniciline G, A Antituberculoase ATB "de rezerva" indicate de antibiograma ATB bacteriostatice

Virusuri

Rezistente la ATB bactericide CHT antivirale

Fungi patogeni

Rezistente la ATB Antifungice

Protozoare

Rezistente la ATB CHT antiprotozoare

Metazoare (viermi)

Rezistente la ATB Vermifuge Rezistente la ATB

Spectrul antimicrobian este împartit în 2 grupuri :  ATB cu spectru îngust :

. « tip penicilina G » - active pe : coci Gram + coci Gram bacili Gram + spirochete leptospire

. « tip streptomicina » - a 11211w2218l ctive pe : coci Gram +

coci Gram bacili Gram  ATB cu spectru larg

. tetracicline, cloramfenicol active pe : coci Gram + coci Gram bacili Gram + bacili Gram spirochete leptospire rickettsii chlamidii micoplasme Rezistenta microbiana fata de ATB Rezistenta microbiana este capacitatea unor germeni patogeni de a supravietui si de a se multiplica în prezenta antibioticelor, devenind astfel « indiferenti » în prezenta M. Rezistenta microbiana poate fi : - naturala (de specie) - dobândita (prin aparitia mutantelor rezistente) a. Rezistenta naturala este rezistenta tuturor membrilor unei specii fata de 1 sau mai multe ATB ; se transmite genetic ; ex. Rezistenta BK fata de Penicilina G ; b. Rezistenta dobândita este reprezentata de aparitia si selectarea mutantelor rezistente prin transfer cromozomial sau extracromozomial de la o bacterie rezistenta la una sensibila. Mecanismele biochimice ale rezistentei la ATB sunt :

1. Producerea de enzime inactivatoare ; Ex. betalactamazele care desfac inelul betalactam al betalactaminelor ; 2. Producerea de enzime modificate (polimeraze, transpeptidaze, carboxipeptidaze) anuleaza actiunea ATB exercitata la nivelul acestor enzime normale ; 3. Scaderea permeabilitatii bacteriei la ATB la nivelul peretelui celular sau a membranei citoplasmatice ; 4. Modificarea proteinelor ribozomale ; 5. Cresterea sintezei acidului paraaminobenzoic. Farmacocinetica antibioticelor Este importanta pentru ca asigura biodisponibilitatea si conditioneaza succesul tratamentului. Biodisponibilitatea unui ATB este timpul si proportia în care M ajunge la locul de actiune (raspunde la întrebarea « cât si în cât timp ?). Biodisponibilitatea depinde de tipul de ATB si de particularitatile organismului. A. Absorbtia si circulatia ATB în organism  Dupa istrarea orala ATB se împart în : a. Neresorbabile din intestin, adica ATB « intestinale » - active în infectiile intestinale unde ramân dupa înghitire în concentratii crescute, cu conditia ca germenii implicati în infectii sa fie sensibili. b. Resorbabile din tubul digestiv, de unde trec în circulatia sanguina, tesuturi si viscere → la locul infectiei. Cantitatea dobândita este variabila în functie de M si de bolnav.  Nivelul sanguin de ATB depinde de : . proportia de ATB absorbit intestinal dupa istrare orala ; . felul istrarii parenterale (intravenoasa, intramusculara) ; . doza istrata.  Pentru mentinerea nivelului sanguin constant, util terapeutic este necesara

cunoasterea timpului de înjumatatire al ATB (T1/2) care ne orienteaza ritmul de istrare adica intervalul dintre doze. Ex. : Metilpenicilina se istreaza din 6 în 6 ore Benzatinpenicilina se istreaza la 7-21 zile  Legarea ATB pe proteinele plasmatice este reversibila. Cantitatea de ATB libera este activa, cea fixata este inactiva ; devine activa pe masura ce se desprinde de pe proteine. Pentru a obtine o actiune rapida se aleg ATB cu fixare slaba pe proteine.  Afinitatile tisulare ale ATB

. În tesutul osos - Lincomicina - Clindamicina . În placenta

. În bila (« ATB biliare »)

- Spiramicina

- Ampicilina - Rifampicina - Eritromicina

. În urina (« ATB urinare »)

- Fluorochinolone - Cefalosporine - Ampicilina

. ATB difuzabile în LCR

- Sulfamide - Rifampicina - Cloramfenicol - Fluorochinolone

B. Metabolizarea si eliminarea ATB din organism ATB sunt metabolizate si degradate în metaboliti inactivi cel mai adesea în ficat, rar în rinichi sau în plasma. Ex.: Cloramfenicolul se inactiveaza prin glicuronoconjugare si se elimina prin bila si urina. Imaturitatatea metabolica a ficatului nou-nascutului, determina inactivarea Cloramfenicolului si aparitia sindromului cenusiu (letal). Concluzie : Cloramfenicolul contraindicat la nou-nascut. ATB sunt eliminate prin rinichi (Gentamicina), bila sau scaun (Rifampicina, Eritromicina, Tetraciclina), saliva (Rifampicina, Spiramicina). Clasificare: Criteriile de clasificare ale antibioticelor si chimioterapicelor antibacteriene sunt multiple: Dupa structura chimica: ATB se grupeaza în familii  Betalactamine

 Glicopeptide

 Aminoglicozide

 Polipeptide ciclice

 Macrolide

 Cicline

 Lincosamide

 Rifampicine

Dupa tipul spectrului antimicrobian:  ATB cu spectru îngust;  ATB cu spectru larg;  ATB cu spectru ultralarg. Dupa mecanismul de actiune:  ATB bactericide (omoara germenii);  ATB bacteriostatice (împiedica multiplicarea germenilor). Dupa actiunea selectiva în infectii localizate  ATB intestinale (neabsorbabile);  Chimioterapice urinare. I. BETALACTAMINE (BL) Sunt ATB cele mai folosite în terapeutica; este clasa cu cei mai numerosi membrii. Denumirea clasei este data de prezenta în molecula a unui nucleu

(inel) Betalactamic; între o grupare carbonil si un atom de azot se formeaza o legatura amidica denumita betalactama tinta de actiune a betalactamazelor, exoenzime produse de stafilococ si de alti coci Gram negativi si Gram pozitivi care inhiba actiunea antimicrobiana a antibioticelor din aceeasi clasa.

N O

Legatura amidica (betalactama) locul de actiune a betalactamazelor.

Mecanism de actiune: Comun la toate medicamentele acestui grup. Betalactaminele au actiune bactericida pe bacteriile tinere care nu au înca perete si urmeaza sa si-l sintetizeze. Unele bacterii adulte au membrana celulara dublata de un perete celular plasat în afara ei, cu rol de protectie fata de factorii agresivi, externi. Imediat dupa multiplicare tinerele bacterii nu au acest perete si-l sintetizeaza treptat. BL actioneaza doar asupra formelor tinere în timpul acestei sinteze astfel: se fixeaza pe P.B.P (penicilin - binding protein) prezenti pe membrana celulara bacteriana pentru a servi ca substrat pentru transpeptidaze, enzime necesare pentru sinteza peptidoglicanului component de baza din structura peretelui celular. În felul acesta cascada reactiilor cu rol în sinteza peretelui bacterian este întrerupta, si nu mai are loc. Precursorii se acumuleaza în celula bacteriana, aceasta prin prea plin se sparge si moare. Actioneaza astfel atât asupra bacteriilor Gram pozitive cât si Gram negative. Clasificare:

monobactami: Aztreonam

dibactami: - Penami (Peniciline)

Betalactamine

-

Penami

Inhibitori de - Penemi

betalactamaza

+

- Carbapenemi - Cefeme (Cefalosporine) - Carbacefeme tribactami: Sanfetrinem DIBACTAMI

Penami (Peniciline) 1. Peniciline biositetice naturale  Penicilina G (Benzilpenicilina) "capul de serie" al penicilinelor Spectru de actiune: Streptococ  hemolitic grup A, streptococ viridans, stafilococi albi si aurii (nesecretori de penicilinaza) pneumococ, meningococ, spirochete, bacilul carbunos, bacil difteric. Utilizari terapeutice: angine streptococice, scarlatina, pneumonia pneumococica, antrax, difterie, sifilis, meningite, septicemii, endocardite(în asociere cu aminoglicozide). Farmacocinetica: Dupa istrare i.m. absorbtie buna; concentratia plasmatica maxima se obtine în aproximativ 30 minute, si se mentine 4-6 ore. Dupa istrarea i.v. (bolus, perfuzie) concentratia plasmatica se obtine rapid. Legarea de proteinele plasmatice este de 65%. Difuzeaza bine în tesuturi (cu exceptia LCR, glob ocular, seroase). Traverseaza placenta, se regaseste si în laptele matern. Metabolizarea hepatica si concentrarea biliara sunt reduse. Se elimina renal. Eliminarea urinara

scade în insuficienta renala, la nou-nascut si dupa istrarea de probenecid. Reactii adverse: Hipersensibilitatea (cea mai frecventa reactie adversa).- de la alergii minore la soc anafilactic mortal. Penicilina G nu are prag toxic; rareori poate apare febra medicamentoasa, anemie hemolitica, reactii tip Herxheimer (în tratamentul sifilisului) datorita eliberarii masive de toxine, consecinta distrugerii de spirochete; nefrita intestinala sau necroza tubulara dupa perfuzii, cu doze "mamut". istrare: Se poate istra i.m. (este dureroasa) si i.v. (tendinta generala actuala). Dizolvarea flaconului de Penicilina G se face cu ser fiziologic sau apa distilata (nu cu glucoza). Amestecul în seringa sau flaconul de perfuzie, cu alte medicamente este interzis. Penicilina G: flacon de 400.000 UI; 1.000.000 UI si 5.000.000 UI  Penicilina V (Fenoximetilpenicilina) Asemanatoare Penicilinei G privind spectru si mecanismul de actiune. istrarea este însa mai comoda si pretul de cost mai mic. Eficienta terapeutica este mai mica însa poate fi crescuta astfel: - istrarea sa se faca pe stomacul gol (cu o ora înainte de masa); - respectarea intervalelor între doze (din 6 în 6 ore); - dozele de Penicilina V sa fie duble fata de cele corespunzatoare de Penicilina G. Utilizari terapeutice: infectii usoare/moderate cu germenii (ambulator). Efectele adverse sunt îndeosebi eruptii cutanate alergice.

sensibili

istrare: Se istreaza oral (rezista în mediu gastric) înainte de mâncare, din 6 în 6 ore. Penicilina V . 400.000 UI; Ospen . 1.000.000 UI.  Efitard (Procainpenicilina) - Este o penicilina de semidepozit: o singura istrare i.m. pe zi asigura o penicilinemie serica activa pentru 24 de ore; - Asemanatoare Penicilinei G privind spectru si mecanismul de actiune;

- Dezavantajul este riscul în plus al sensibilizarii si la procaina. Efitard fl. 800.000 UI  Moldamin (Benzatinpenicilina) - Este o penicilina de depozit cu o durata de 5 - 6 zile (Moldamin) si 3 - 4 saptamâni (pentru preparatele din import: Retarpen, Extencilin, Tardocilin); - Asemanatoare Penicilinei G privind spectru si mecanismul de actiune; - Are utilizari limitate în infectiile cu streptococ  hemolitic, reumatism articular acut, sifilis; - istrare doar i.m. (NU i.v. risc de accidente grave ca embolie pulmonara); - NU la copii sub 3 ani. Moldamin fl. 600.000 UI si 1.200.000 UI 2. Peniciline antistafilococice (Peniciline "M") "Capul de serie" a fost Meticilina, motiv pentru care grupul se mai numeste "Peniciline M". Actualmente Meticilina este scoasa din uz datorita nefrotoxicitatii sale, dar ramâne ca un termen de referinta pentru acest grup. Sunt active pe stafilococii secretori de betalactamaze sensibile, rezistente la Penicilina G !!! Stafilococii pot fi de 3 feluri: - Stafilococi nesecretori de betalactamaze, sensibili la Penicilina G (10%); - Stafilococi meticilinosensibili, rezistenti la Penicilina G, sensibili la penicilinele "M" si alte Betalactamine (meti-S); - Stafilococi meticilinorezistenti, rezistenti la Penicilina G, peniciline M si la marea majoritate a BL (meti-R).  Oxacilina, cea mai folosita Penicilina M Spectru de actiune: Stafilococi meticilinosensibili, producatori de betalactamaze. Utilizari terapeutice: - infectii stafilococice (monoterapie); - infectii stafilococice grave (endocardite, septicemii) în asociere cu un

aminoglicozid activ (Gentamicina, Amikacina). Farmacocinetica: Dupa istrare orala se absoarbe 30-60%, absorbtia fiind stânjenita de alimentatie (istrare înainte de mese). Dupa istrare i.m., dar mai ales i.v. (bolus, perfuzie) concentratiile plasmatice maxime (pickuri) se obtin rapid si se mentin 4-6 ore. Difuzeaza bine, dar lent în tesuturi. În LCR, seroase si bila realizeaza concentratii insuficiente. Se elimina bine renal. istrare: Se poate istra oral, i.m., i.v. Nu prezinta prag toxic, permitând istrarea de doze mari (i.v.) în infectii stafilococice grave Oxacilin caps si fl.  Cloxacilina (absorbtie digestiva 40-50%)  Dicloxacilina (absorbtie digestiva 60%)  Nafcilina - asemanatoare Oxacilinei 3. Aminopenicilinele (Peniciline "A") "Capul de serie" a fost Ampicilina, de unde denumirea de Peniciline A.  Ampicilina Spectru de actiune: - "largit" Cuprinde coci Gram pozitivi si negativi (germenii sensibili la Penicilina) precum si pe unii bacili Gram negativi aerobi, enterococ, bacil tific, salmonele, colibacili, Klebsiella si Proteus.

Utilizari terapeutice: Dizenterie, febra tifoida, angiocolite, infectii urinare, meningite, infectii respiratorii, pneumonii, bronhopneumonii, endocardite. Farmacocinetica: Dupa istrare orala sau parenterala (i.m., i.v.) realizeaza concentratii biliare înalte (este ATB "biliar"). De asemenea se concentreaza bine renal. Traverseaza bariera feto-placentara si prin lapte, însa este în general bine ata de copilul mic. Contraindicatii: În infectiile de "spital"; în alergii la ampicilina. istrare: istrarea orala este folosita în infectii usoare si medii (absorbtie 40%); este

influentata de alimente. istrarea parenterala mai ales i.v. în infectii severe în asociere cu aminoglicozidele. Prezentare: caps si fl. Asociere: Ampicilina + Sulbactam = Sultamicilina (DCI) → Unasyn (Pfizer) (vezi IBL).  Amoxicilina Spectrul de actiune este asemanator Ampicilinei însa este mai eficace decât aceasta, are o biodisponibilitate net superioara acesteia; absorbtia intestinala este aproape completa, nefiind afectata de alimente. Utilizari terapeutice: Infectii pulmonare (se concentreaza bine în sputa), boli diareice (febra tifoida), infectii urinare, gonoree. Este mai eficace decât Ampicilina, de unde tendinta de înlocuire a acesteia cu Amoxicilina; rezultatele sunt net superioare, mai ales dupa formele parenterale. Asocierea Amoxicilina + Acid clavulanic = Augmentin (vezi IBL). 4. Carboxipeniciline "Capul de serie" a fost Carbenicilina. Sunt primele Peniciline active pe piocianic (Pseudomonas aeruginosa). Actualmente din acest grup singura substanta folosita în terapie este ticarcilina.  Ticarcilina Are actiune bactericida superioara fata de cefalosporinele generatiei III. Spectru de actiune: piocianic (este de 4 ori mai activa decât Carbenicilina) proteus, enterobacter, serratia. Utilizari terapeutice: Infectii severe cu germenii sensibili istrare: parenteral Asocierea Ticarcilina + Acid clavulanic = Timentin (vezi IBL) 5. Ureidopenicilinele  Mezlocilina

Spectru de actiune: H. influenzae, E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella, bacili dizenterici, Enterococi, Pneumococi. Utilizari terapeutice: infectii urogenitale si biliare cu bacili Gram negativi (în asociere cu un aminoglicozid). istrare: parenteral  Azlocilina Asemanatoare Mezlocilinei, însa cu activitate net superioara pe piocianic, indicata ca terapie de prima intentie în infectii severe cu piocianic (în asociere cu un aminoglicozid sau cu o ciprofloxacina).  Piperacilina Cea mai activa si cea mai folosita ureidopenicilina !!! Mai des în asociere cu inhibitori de betalactamaza: Piperacilina + Tazobactam = Tazocin fl. i.m., i.v. (vezi IBL). Spectru de actiune: piocianic (cea mai puternica actiune; B. fragilis, Enterobacter, Serratia, Proteus, Enterococ). Utilizari terapeutice: infectii urinare, biliare, osoase, meningite cu bacilii Gram negativi amintiti mai sus. istrare: parenterala (i.m., i.v.) 6. Inhibitori de betalactamaze (IBL) Rezistenta bacteriana fata de betalactamaze are 3 mecanisme principale: - alterarea permeabilitatii peretelui bacterian; - scaderea afinitatii P.B.P. fata de moleculele de betalactamine (peniciline, cefalosporine); - cresterea productiei de betalactamaze, enzime capabile sa hidrolizeze inelul betalactamic, inactivând astfel numeroase betalactamine. Betalactamazele produse de stafilococi, coci Gram negativ si coci Gram pozitiv sunt exoenzime - ce inactiveaza Penicilina G si V, aminopenicilinele, carboxipenicilinele si ureidopenicilinele, dar NUinactiveaza Oxacilina, Cloxacilina, Dicloxacilina si nici CS gen. II, III, IV. Betalactamazele produse de bacili Gram negativi sunt endoenzime. Strategia combaterii rezistentei bacteriene fata de Betalactamine a luat în calcul obiective principale:

- Descoperirea de noi Betalactamine rezistente fata de betalactamaze - ex.: CS generatiei III si IV; - Descoperirea inhibitorilor de betalactamaze (substante medicamentoase capabile sa distruga betalactamazele) ceea ce face ca bacteria rezistenta sa devina sensibila la betalactamine. Inhibitorii de betalactamaza (IBL) sunt:  acidul clavulanic  sulbactamul  tazobactamul Aceste substante sunt de fapt niste antibiotice betalactamice cu actiune antibacteriana minora, scazuta. Mecanism de actiune: Bacteriile rezistente la antibiotice au aceasta putere datorita enzimei inactivatoare, betalactamaza care ataca si desface legatura amidica (betalactama) a antibioticului, inactivându-l. Când ATB de baza (Ampicilina, Amoxicilina, Ticarcilina) este ineficient singur (fiind distrus de betalactamaza), asocierea în acelasi preparat farmaceutic cu un alt ATB minor inhibitor de betalactamaza (Acid clavulanic, Sulbactam, Tazobactam), devine o solutie salvatoare. Acesta din urma joaca rolul unui "body guard" activ, a unui "partener sinucigas" sau "partener de sacrificiu", care prin sacrificarea sa protejeaza ATB principal fata de betalactamaza. Astfel inhibitorul de betalactamaza formeaza un complex inactiv cu betalactamaza, lasând libertate de actiune ATB principal sa atace bacteria. Principalele produse comerciale cu asociere de IBL + betalactamine 1. Asocierea Acid clavulanic + Amoxicilina = Augmentin, Amoxiklav Spectru de actiune: cuprinde germeni pe lânga cei din spectrul Amoxicilinei în plus si pe Stafilococi si Gonococi rezistenti la Penicilina G si pe E. coli, Salmonella, Shigella, Klebsiella, Proteus, H. influenzae. Realizeaza concentratii mari în bila, sputa, urina, placenta. Prezentare: suspensie, capsule, fl. (i.m., i.v.) în ritm de istrare la 8 ore. 2. Asocierea Acid clavulanic + Ticarcilina = Timentin Spectru de actiune: idem ca în asocierea de mai sus în plus pe Enterobacter si Piocianic. Prezentare: fl. (i.m., i.v.) în ritm de istrare la 6 ore.

3. Asocierea Sulbactam + Ampicilina = SultamicilinaDCI - Unasyn Spectru de actiune: similar cu asocierea Acid clavulanic cu Amoxicilina. Prezentare; capsule, suspensii, fl, i.m.i.v. în ritm de istrare la 8 ore. Asocieri recente:

Tazobactam + Ceftriaxona Tazobactam Piocianic,

+

Cefoperazona

=>au

sporit efectul Bacteroides

bactericid

pe

Avantajele asocierii IBL + Betalactamine: - largirea spectrului de actiune si al utilizarilor terapeutice; - reducererea numarului de esecuri terapeutice legate de rezistenta bacteriana indusa de betalactamaze mai ales pe germenii de spital cu rol în infectiile nosocomiale (Stafilococ, Enterococ, Piocianic, Proteus, Enterobacter, Citrobacter etc.).  Penemi Sunt substante medicamentoase între peniciline si cefalosporine aflate în faza de experimentareclinica, ca Ritipenem fl. uz parenteral si Ritipenem Acoxil de uz oral. Sunt foarte active, cu spectru larg pe bacterii Gram pozitive si Gram negative (exceptând piocianicul). Sunt rezistente la Betalactamaze.  Carbapenemi Imipenem - Cilastatina este "capul de serie" al Carbapenemilor Spectru de actiune: este "ultralarg" cuprinzând aproape toate bacteriile si cele secretoare de betalactamaze, pneumococi rezistenti la penicilina, piocianic. Mecanism de actiune: Patrund prin peretele bacterian se fixeaza preferential pe PBP2 producând un efect bactericid rapid si intens. Farmacocinetica: Difuzeaza bine în tesuturi, intra în LCR, se elimina 90% urinar. istrare: flacoane i.v. sau i.v. perfuzie

Cefeme - Cefalosporine Cefemele includ în grupul lor marea familie de Cefalosporine (CEF).

Mecanism de actiune: CEF se fixeaza pe P.B.P (penicilin binding protein) aflate pe membrana bacteriana ce servesc ca substrat pentrutranspeptidaze, enzime necesare pentru sinteza peptidoglicanului, component de baza din structura peretelui celular (aflat în afara membranei celulare) inhibând astfel formarea peretelui la bacteriile tinere (în faza de multiplicare). În plus se fixeaza pe autolizine determinând distrugerea bacteriei. Spectru de actiune difera de la o generatie la alta.  CEF parenterale din generatia I Sunt: Cefazolina (Kefazol) Cefalotina (Keflin)

Cefazedona Cefapirina

Au spectru "largit" rezultat din asocierea Penicilinei G + Oxacilina + Ampicilina: coci Gram pozitivi (streptococi, stafilococi, pneumococi sensibili la Penicilina) si unii bacili Gram negativi (E. coli, Klebsiella, Proteus). Se utilizeaza în infectii acute sau recidivante ORL, respiratorii, urinare, cutanate.  CEF parenterale din generatia II Sunt: Cefuroxima (Zinnat) Cefamandol (Mandol)

Cefotiam Cefotem

Au spectru "larg" rezultat din asocierea Penicilinei G + Oxacilina + Ampicilina + Gentamicina + Metronidazol: coci Gram pozitivi (streptococi, pneumococi, stafilococi) si bacili Gram negativi (E. coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter). Se utilizeaza în infectii extraspitalicesti, ca monoterapie, infectii ORL, bronhopulmonare, pielonefrite, septicemii sau în asociere cu aminoglicozide sau cu o fluorochinolona.  CEF parenterale din generatia III Sunt: Cefotaxima (Claforan)

Ceftazidima

Ceftriaxona (Rocephin)

Cefoperazona (Cefobid)

Au spectru "ultralarg" rezultat din asocierea Penicilinei G + Oxacilina + Ampicilina + Gentamicina + Ticarcilina + Metronidazol: coci Gram pozitivi, coci Gram negativi, bacili Gram negativi aerobi (Enterobacter, Piocianic, Bacteroides fragilis).  CEF parenterale de generatia IV Sunt: Cefpiroma

Cefepima

Au spectru "foarte larg" ce include chiar si Enterococul, "oaia neagra a CEF".

Cefepima (Maxipime) Spectrul de actiune : . Bacterii Gram negative aerobe : - Enterobacter -

Escherichia coli

-

Klebsiella pneumoniae

-

Proteus mirabilis

-

Pseudomonas aeruginosa

. Bacterii Gram pozitive aerobe : - stafilococ aureus -

streptococ pneumoniae

-

streptococ pyogenes

Utilizari terapeutice - pneumonia moderata si severa (streptococica, pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, enterobacter) ; - neutropenia febrila (Cefepima în asociere cu alte ATB) ; - infectii urinare (pielonefrite) cu bacilli Gram negative; - infectii ale pielii (stafilococ, streptococ); - infectii intraabdominale (cefepime în asociere cu Metronidazol). Efecte adverse : - reactii locale la locul injectarii ; - flebite ; - diaree, colite, greturi, varsaturi ; - febra medicamentoasa, alergodermie, prurit, urticarie, rareori sindrom StevensJohnson's; - eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie, anemia hemolitica; - dureri de cap, ameteli ; - nefrotoxicitate (nefrita interstitiala) Contraindicatii

- hipersensibilitate la CF ; - hipersensibilitate la Betalactamine ; - candidoze bucale si vaginale. Prezentare : flacon 0,5 ; 1 si 2 g pentru istrare i.v.  CEF orale "vechi" Corespund CEF parenterale generatia I. Multe au fost scoase din uz. Sunt folosite doar în tratament ambulator, în infectii usoare si medii ORL, respiratorii, cutanate. Sunt: Cefalexina (Ospexin) Cefaclor (Ceclor)  CEF orale "noi" Corespund CEF parenterale generatia II si III. Se folosesc în tratament ambulator. Sunt: Cefuroxim -Axetil (Zinnat) gen. II Cefotaxim

(Spirosine) gen. III

Ceftibuten

(Cedax) gen. III

Reactii adverse: - reactii de hipersensibilizare; - reactii hematologice: neutropenie, trombocitoza, trombocitopenie; - nefrotoxicitate; - hepatotoxicitate; - neurotoxicitate (convulsii la sugar si copil mic - doze mici); - reactii gastrointestinale: greturi, varsaturi, diaree; - reactii locale: flebite si dureri la locul injectarii.

Carbacefeme Sunt BL moderne între carbapenemi si cefeme. Au fost obtinute în SUA unde de altfel se afla în curs de experimentare clinica.  Loracarbef - "capul de serie" cu spectru antibacterian larg (Gram pozitivi, Gram negativi) rezistenta la actiunea betalactamazelor sintetizate la ora actuala de multi germeni. Se istreaza oral.

MONOBACTAMII Au un singur inel betalactamic.  Aztreonam Se concentreaza bine în bila si tesuturi; se elimina urinar. Se istreaza injectabil (i.m., i.v.) Actioneaza doar pe germenii Gram negativi aerobi (nu pe Gram pozitivi si pe anaerobi). Este foarte activ pe piocianic. TRIBACTAMII Au 3 inele betalactamice condensate. Actualmente sunt în faza de experimentare clinica în Italia; sunt deosebit de promitatori.  Sanfetrinem - "capul de serie" Bactericid cu spectru ultralarg activ pe germeni Gram pozitivi si Gram negativi (inclusiv piocianic) aerobi si anaerobi. Rezistent la Betalactamaze. II. AMINOGLICOZIDE (AGZ) (Oligozaharide) AGZ au în structura chimica un zahar aminat atasat la aglicon. Mecanism de actiune : Bactericide - omoara germenii în faza de repaus si de multiplicare pentru ca se fixeaza la interferenta celor 2 unitati ribozomale 30S si 50S, mai multe spre 30S ( !) inhibând astfel sinteza proteinelor bacteriene necesare pentru existenta lor. Asocierea AGZ + BL, fluorochinolone si glicopeptide este sinergica. Spectru de actiune : . coci Gram pozitivi - stafilococi meticilinosensibili ; . bacili Gram negativi aerobi : E. Coli, Proteus, Piocianic, Klebsiella, Enterobacter, Enterococi, Salmonella, Shigella. . !!! inactive pe anaerobi (Gram + si Gram -) ; pneumococ, treponema, leptospire !!! Rezistenta bacteriana fata de AGZ este determinata de enzime inactivatoare (aminozid fosfotransferaze, aminozid acetiltransferaze, aminozid nucleotidtransferaze) produse de cocii si bacilii Gram negativi anaerobi. Reactiile adverse : . Ototoxicitatea, deseori ireversibila aparuta la concentratii mari (10 µg/ml), tratament de 10-14 zile ; favorizata de asocieri AGZ + diuretice. . Nefrotoxicitatea, reversibila

Clasificare : a. AGZ din generatia I Sunt AGZ clasice, biosintetice, naturale "Capul de serie" Streptomicina aparuta în 1945 a realizat mari beneficii terapeutice în tratamentul meningitei TBC, iar asocierea Penicilina + Streptomicina a fost benefica pâna la aparitia plurirezistentei bacteriene si a toxicitatii ei (1965). Actualmente avem: . Streptomicina utilizata în infectii bacteriene specifice: endocardite cu streptococ, endocarditis si enterococ endocarditis, bruceloza, pesta, tularemia, TBC (ca ATB de rezerva). . Kanamicina utilizata rareori în TBC cu BK multirezistenti si în aplicatii locale. Este oto si nefrotoxica mai mult decât Streptomicina. . Neomicina (Paramomicina) utilizata doar în aplicatii orale si local, pulbere sau unguent. . Spectinomicina (Trobicin) utilizata parenteral în doza unica pe zi (2 g/zi) "tratamentul minut" poate vindeca la barbat gonoreea acuta cu gonococi rezistenti la Penicilina G. b. AGZ din generatia II Sunt AGZ biosintetice: . Gentamicina . Tobramicina Sunt foarte asemanatoare cu mici diferente între ele. Spectru microbian : Bacili Gram negativi (inclusiv piocianicul), stafilococi, gonococi, H. influenzae. Rezistenta microbiana o manifesta: enterococii, streptococii, pneumococii si bacteriile anaerobe. Se istreaza parenteral în infectii extraspitalicesti ; Gentamicina poate fi folosita în terapia locala colir, crema, pomada oftalmica, perle de uz ortopedic. c. AGZ din generatia III Sunt AGZ obtinute prin semisinteza chimica. . Amikacina

. Netilmicina Spectru de actiune : Similar AGZ din generatia II mai ales pe piocianic, dar sunt ATB, « de prima intentie » în infectii grave nosocomiale, polimicrobiene, septicemii, endocardite, bronhopneumonii, pielonefrite, peritonite. Reactiile adverse : Comparativ AGZ II/III: . nefrotoxicitatea este urmatoarea: gentamicina = amikacina > tobramicina = netilmicina . ototoxicitatea este urmatoare: amikacina > gentamicina = tobramicina > netilmicina Se folosesc ca ATB "de electie » în serviciile de terapie intensiva (în asociere). MACROLIDE (ML) ML au în structura lor un inel lactonic. Se clasifica astfel : . macrolide « vechi » . macrolide « noi » . sinergistine Mecanismul de actiune : ML se leaga de subunitatea 50S ribozomala determinând o blocare a reactiilor de transpeptidare → inhibarea sintezei ribozomale a proteinelor bacteriene. Au efect bacteriostatic la doze uzuale si efect bactericid la doze mari. MACROLIDE « VECHI » . Eritromicina - primul macrolid introdus în terapeutica, ramas pâna în zilele noastre. Spectru de actiune este larg ; actioneaza pe unii coci Gram pozitivi si Gram negativi, pe bacili Gram pozitiv si chiar pe treponeme, Mycoplasma, Chlamydia si Rickettsia. Rezistenta la Eritromicina apare ca urmare a scaderii permeabilitatii peretelui bacterian pentru ATB, prin alterarea subunitatii ribozomale 50S (la streptococi, stafilococi, pneumococi, b. difteric, E. Coli, Bacteroides fragilis).

Eritromicina este ATB de înlocuire la bolnavii alergici la penicilina ! Farmacocinetica : Dupa istrare orala se absoarbe digestiv (duodenal) neregulat cu mari variatii individuale, datorita instabilitatii ei în mediul acid. Se distribuie bine în tesuturi si compartimentele lichidiene (cu exceptia LCR). Are T1/2 de aproximativ 6 ore, ceea ce ne obliga la istrari repetate din 6 în 6 ore (complianta scazuta). Eritromicina lactobionat este preparat istrat pe cale i.v. realizând nivele serice superioare utile în infectiile severe cu germeni sensibili. Eliminarea urinara este redusa, realizând totusi nivel eficient terapeutic în infectiile urinare cu germeni sensibili. Utilizari terapeutice: Angine streptococice (Eritromicina este alternativa pentru pacientii sensibili la Penicilina G),pneumonie interstitiala cu Mycoplasme, Legionella, Chlamidii (în asociere cu Fluorochinolone), profilaxia RAA, sifilis, erizipel, boli sexuale cu chlamidii (cervicite, uretrite). Efecte adverse: sunt lipsite de gravitate, sunt în general gastro-intestinale (greturi, voma, epigastralgii), aparute ca urmare a stazei gastrice, pentru ca Eritromicina inhiba motilina, hormon gastro-intestinal ce determina motilitatea intestinala. istrare: orala comprimate din 6 în 6 ore; intravenoasa. Spiromicina Asemanatoare Eritromicinei însa mult mai activa pe stafilococ, streptococ grupa A, pneumococ, Toxoplasma gondi (în doze mari), rezistenta pe toti bacilii Gram negativ (inclusive Haemophillus). Farmacocinetica asemanatoare Eritromicinei; realizeaza nivele superioare în saliva, placenta, prostata si bila. Utilizari terapeutice: . infectii stafilococice când alte antistafilococice sunt ineficiente; . toxoplasmoza; . infectii gingivale cu streptococci aerobi si anaerobi. istrare : orala 1 - 2 g/zi ; în toxoplasmoza 3 g/zi 4 saptamâni; pauza 2 saptamâni si reluarea curei. MACROLIDE NOI Modificarile în structura chimica a Eritromicinei au dus la aceste macrolide noi de semisinteza : Roxitromicina Diritromicina

Claritromicina Azitromicina Rokitamicina Au farmacocinetica îmbunatatita ceea ce reprezinta avantaje fata de macrolidele vechi. Avantajele fata de "Macrolidele vechi":  Stabilitatea în mediu gastric acid le permite o crestere a biodisponibilitatii (Bd) si eficacitatii terapeutice;  Îmbunatatirea penetrarii tisulare le determina un spectru larg de actiune;  Timpul de înjumatatire (T1/2) crescut (8 - 60 ore) permite o istrare comoda (1 sau 2 prize /zi) si o complianta terapeutica crescuta;  Reactiile adverse si interactiunile medicamentoase sunt rare. Spectru de actiune: Asemanator macrolidelor vechi, la care se adauga Toxoplasma gondi, Helicobacter pylori, Camphylobacter jejuni, Mycobacterium avium (la pacientii cu SIDA). Sunt active pe bacilii Gram negativi (b. coli, Salmonella, Shigella, Yersinia) mai ales Azitromicina. Farmacocinetica: Dupa istrare orala se absorb bine la nivel intestinal. Au o stabilitate mare în mediu gastric acid. Se distribuie foarte bine în tesuturi (în tot organismul) realizând concentratii intracelulare crescute. Patrund inclusiv în tesutul pulmonar (Roxitromicina si Claritromicina). Sunt stocate în tesuturi si se elimina lent la nivel renal, ceea ce le determina un efect postantibiotic ce consta în persistenta actiunii antimicrobiene chiar la încetarea istrarii (72 ore); acesta influenteaza ritmul de istrare si permite prelungirea actiunii. Utilizari terapeutice: Idem Eritromicina, la care se adauga:  infectii ale cailor aeriene superioare si inferioare : angine, sinusite, otite, BPOC, pneumonii ;  infectii cu Mycobacterium avium la bolnavii cu SIDA (Claritromicina, Azitromicina);  toxoplasmoza (Azitromicina si Claritromicina);  infectii genitale cu Chlamidia (copii sub 7 ani, sarcina ca alternativa la Tetraciclina).

Efecte adverse: gastrointestinale (mai reduse decât dupa Eritromicina). istrare:  orala (în general) de 2 ori/zi (Claritromicina, Roxitromicina) sau monodoza (Diritromicina, Azitromicina);  intravenoasa (Claritromicina - Klacid). Roxitromicina . derivat semisintetic al Eritromicinei; . penetrare tisulara îmbunatatita cu penetrare buna în parenchimul pulmonar; . T½ prelungit de 10 ore, ceea ce permite istrarea în doze mici la intervale mari (semidepozit). Diritromicina . derivat semisintetic al Eritromicinei ; . distributie buna în concentratii intracelulare crescute;

tot

organismul -

se

realizeaza

. T1/2 de 44 ore ceea ce-i permite o istrare într-o singura doza pe zi (depozit). Claritromicina . derivat al Eritromicinei cu mici modificari chimice, dar cu calitati mult îmbunatatite : - mult mai stabil în mediu gastric ; - mai activ pe Legionella, Chlamydii, Mycobacterium avium ; - difuziune rapida în tesuturi unde realizeaza concentratii foarte bune, inclusiv în tesutul pulmonar, complianta terapeutica buna (2 istrari/zi). Azitromicina Produs cu spectru de actiune similar cu cel al Eritromicinei, dar extins pe unii bacili Gram negativi : E. Coli, Salmonella, Shigella, Yersinia ; foarte activa pe Haemophyllus influenzae si gonococi. Realizeaza concentratii serice si tisulare de 4 ori mai mari decât Eritromicina. Excretia urinara a Azitromicinei continua în 4 saptamâni de la încetarea tratamentului. Se istreaza ca o doza de atac urmata de o doza de întretinere.

Este un preparat depozit istrat o data/zi. Rokitamicina Produs cu activitate superioara Eritromicinei mai des pe stafilococi, Legionella si Mycoplasma. SINERGISTINE Macrolide chimice cu actiune bactericida. . Pristinamicina . Virginamicina Mecanism de actiune : idem cu Eritromicina Spectru de actiune : . streptococi A, B, C si G ; stafilococi, pneumococi, meningococi, gonococi, hemofili, Legionella, Mycoplasma, Chlamydia, Rickettzia, micobacterii, anaerobi. Farmacocinetica : Absorbtie digestiva scazuta (acum se experimenteaza istrarea i.v.) cu difuziune buna în tesuturi (nu însa în LCR). Efect postantibiotic prelungit. Utilizari terapeutice : . infectii ORL : sinusite, otite cu pneumococi rezistenti la penicilina G ; . infectii bronhopulmonare ca ATB « de prima intentie » ; . infectii urogenitale chiar si la femei gravide ; . infectii osteoarticulare mai ales cu stafilococi (penetreaza bine în oase si articulatii) ; . infectii cutanate stafilocacice ; . endocardite bacteriene. IV. LINCOSAMIDE Sunt:  Lincomicina  Clindamicina Desi au structura chimica diferita de cea a macrolidelor, spectrul lor de actiune este asemanator. Utilizarea lor este limitata datorita reactiilor adverse: alergice (cutanate) si toxice hematologice (leucopenie, neutropenie, purpura trombocitopenica, agranulocitoza). Dar cea mai grava reactie adversa este colita

pseudomembranoasa post antibiotica (mai ales post Clindamicina), complicatie foarte grava cu Clostridium, Stafilococi, Candida. Lincosamidele nu pot fi istrate în bolus (pericol stop cardiac, hipotensiune) ci doar perfuzii lente sau istrare i.m. Lincomicina activa pe streptococi, stafilococi si pe anaerobi (inclusiv Bacteroides fragilis). Indicatia principala este reprezentata de infectii cu stafilococ osteoarticulare (patrunde bine în tesutul osos) si profilaxia endocarditei infectioase la pacienti supusi manevrelor dentare (în alergie la Penicilina G). Se istreaza oral si parenteral. Clindamicina este asemanatoare Bacteroides fragilis.

Lincomicinei.

Se

prefera

în infectiile

cu

V. GLICOPEPTIDE Sunt:  Vancomicina  Teicoplanina Vancomicina este :"capul de serie" al acestui grup Mecanism de actiune: Bactericid pentru ca inhiba sinteza peretelui bacterian în faza de multiplicare a germenilor, afecteaza permeabilitatea membranei citoplasmatice si sinteza de ARN bacterian. Spectru de actiune: limitat pe germeni Gram pozitivi, Streptococ pyogenes, Streptococ pneumoniae, Streptococ viridans, Streptococ faecalis, Streptococ bovis, Stafilococ aureus, Stafilococ epidermidis, Bacil difteric, Bacil carbunos, Listeria si Clostridium. Farmacocinetica: Dupa istrare orala, absorbtia digestiva este scazuta. Se poate istra i.v. perfuzie. Au T1/2 (T50) de 6 - 8 ore. Se elimina renal prin filtrare glomerulara. În anurie T1/2 se prelungeste pâna la 9 zile. Difuzeaza bine în pleura, pericard, lichid sinovial, dar nu trece prin meningele inflamat. Utilizari terapeutice: Vancomicina este "ATB" de rezerva folosit în infectiile grave cu germeni rezistenti la alte antibiotice.  infectii stafilococice severe (la alergici la BL): endocardite, septicemii, pneumonii. Vancomicina este antibiotic de electie; se poate asocia cu Gentamicina, Rifampicina, Cotrimoxazol, sau Imipenem;

 colita pseudomembranoasa cu Clostridium;  profilaxia endocarditei bacteriene, peritonitei stafilococice (la alergici la BL). Reactii adverse: sunt frecvente ceea ce limiteaza utilizarea.  dureri intense dupa istrarea i.m. (se istreaza i.v.);  tromboflebite dupa istrare i.v.;  ototoxicitate ireversibila;  nefrotoxicitate reversibila (creste în asocieri cu diuretice si aminoglicozide);  reactii alergice (eruptii cutanate, soc anafilactic). Prezentare: Vancocine fl. pentru istrare i.v. Teicoplanina Asemanator structural Vancomicinei. Farmacocinetica: Se istreaza i.v., se fixeaza bine pe proteinele plasmatice 90%, are T1/2 = 40 70 ore, difuzeaza bine în tesuturi si în oase; nu patrunde în LCR. Mecanism de actiune: Asemanator Vancomicinei, bactericid în faza de multiplicare a germenilor. Spectru de actiune: Actioneaza asupra bacteriilor Gram pozitive: Streptococ pyogenes, Streptococ pneumoniae, Streptococ faecalis (enterococ) si alti streptococi, Stafilococ aureus, Stafilococ epidermidis, Listeria, Clostridium. Pe unele bacterii este de 2 - 3 ori mai activ decât Vancomicina. Este cel mai eficient ATB pe enterococ !!! Utilizari terapeutice: Infectii severe stafilococice, enterococice sau cu alti germeni, ca: endocardite, peritonite, mediastinite, septicemii, infectii osteoarticulare, pulmonare, urinare, ale partilor moi; colita pseudomembranoasa cu Clostridium. Prezentare si istrare: Targocid, se istreaza ca monodoza, initial o doza de încarcare de 400 mg urmata de 200 mg/zi. VI. POLIPEPTIDE CICLICE

Se mai numesc Polimixine, sunt ATB bactericide cu spectru limitat pe enterobacterii Gram negative. Actioneaza la nivelul membranei citoplasmatice a acestor germeni. Colistina este folosita mai rar pe cale orala în enterite (copii peste 2 ani si adulti) sau parenterala (i.m., i.v.) în infectii sistemice cu germeni sensibili. VII. ATB CU SPECTRU LARG Tetracicline (cicline) Cloramfenicoli

Tetraciclinele Dupa ordinea aparitiei pot fi împartite în 2 generatii:  Tetracicline "vechi": - Tetraciclina - Clortetraciclina - Oxitetraciclina  Tetracicline "noi": - Doxiciclina - Minociclina Diferentele dintre generatii apar la proprietatile farmacocinetice. ATB Tetraciclina Doxiciclina Minociclina

Absorbtia orala 78% 92% 95%

Legarea de proteinele plasmatice 67% 92% 75%

Alte diferente: Tetraciclina:  absorbtie digestiva influentata de alimentatie;  concentrare biliara modesta;  NU patrunde în LCR;  traverseaza placenta;  complianta terapeutica scazuta (T1/2 = 6 - 8 ore);  toleranta scazuta. Doxiciclina si Minociclina

Metabolizarea

T1/2

Elim

hepatica hepatica hepatica

6-8 ore 18-20 ore 15-18 ore

fecal fe fe

 absorbtie digestiva neinfluentata de alimentatie;  concentrare biliara buna;  patrunde modest în LCR;  complianta terapeutica buna (T1/2 = 18 - 20 ore);  toleranta buna - reactii adverse reduse. Mecanism de actiune: Efectul bacteriostatic apare prin fixarea ATB pe fractiunea 30 S ribozomiala ceea ce împiedica sinteza proteica si implicit replicarea bacteriana. Spectru de actiune; Au ramas sensibile fata de Cicline: Gonococ, Brucella, Yersinia, Vibrion holeric, Chlamidia, Treponema, Richettsia, Micoplasma pneumoniae, Leptospira, Borellia. Utilizari terapeutice: Se utilizeaza îndeosebi Doxiciclina  Boli genitale cu Chlamidia, transmisibile sexual (uretrite, cervicite, epididimite) Tetraciclinele sunt ATB de electie (cu exceptia copiilor si gravidelor la care se istreaza macrolidele);  Limfogranulomatoza veneriana;  Pneumonia atipica cu Chlamidia (ornitoza - psitacoza);  Pneumonia postgripala cu Mycoplasma pneumoniae;  Bruceloza (se asociaza cu Rifampicina);  Richettsioze;  Holera, tularemie, pesta;  Acnee polimorfa juvenila (Doze mici pe intervale mari). Reactii adverse:  iritatii gastrointestinale prin efect iritant (istrarea în timpul meselor le atenueaza);  hepatotoxicitate la doze mari (peste 2 g) la pacientii cu antecedente hepatice;  dismicrobisme: stomatita si vaginita cu Candida, enterita cu Candida si Stafilococ;  tulburari dentare si osoase: colorarea primei dentitii în brun, hipoplazia smaltului

dentar, tulburari de crestere (daca se istreaza la copii sub 7 ani si la gravide);  reactii alergice: eruptii cutanate, febra;  fotosensibilizare cutanata (expunerea la soare se evita pe toata durata tratamentului);  tulburari renale (se evita în IRC); Prezentare si istrare: Tetraciclina caps. 250 mg, oral din 6 în 6 ore; unguent extern Doxiciclina (Vibramicin) caps. 100 mg, ziua I: 2 x 1 caps apoi 1 caps/zi; flacoane i.v. Minociclina (Minocine) caps. 100 mg, monodoza

Cloramfenicoli Sunt: Cloramfenicol; Tiamfenicol; Farmacocinetica: Absorbtia intestinala este rapida, cu o biodisponibilitate de aproximativ 80 - 90%, difuzeaza bine în tesuturi si organe, se concentreaza bine în LCR, se metabolizeaza hepatic în mare parte, ceea ce îl face inutilizabil în infectii hepato-biliare. Mecanism de actiune: Efectul bacteriostatic rezulta prin fixarea Cloramfenicolului pe fractiunea 50 S ribozomiala bacteriana (ca si macrolidele) cu perturbarea sintezei proteice si a replicarii bacteriene. Spectrul de actiune:  germeni Gram pozitivi: streptococ, stafilococ, pneumococ, bacilul difteric;  bacili Gram negativi: Hemophylius influenzae, Salmonella, Shigella;  anaerobi: richettsii, chlamidia, Mycoplasma. Utilizari terapeutice: Este un "ATB de rezerva" datorita reactiilor adverse. În prezent exista alternative pentru terapia cu Cloramfenicol, cu eficacitate

echivalenta, dar cu toxicitate redusa: Fluorochinolone, Cefalosporinele generatia III, Amoxicilina.  febra tifoida si paratifoida A (dar deseori este înlocuit cu Ceftriaxona si Ciprofloxacina);  meningita bacteriana cu pneumococ sau bacili Gram negativi (în asociere cu Rifampicina sau Cotrimoxazol);  encefalite bacteriene sau abcese cerebrale cu anaerobi;  infectii genito-urinare sau abdominale cu anaerobi (în asociere cu Metronidazol). Reactii adverse:  toxicitate hematopoetica prin inhibitia reversibila a hematopoezei (la doze mari pe intervale mari de timp) sau aplazie medulara ireversibila si independenta de doza, deseori mortala, probabil prin mecanism imunologic;  toxicitatea la nou-nascut "sindromul cenusiu" datorat deficitului de glucoronoconjugaza hepatica (tegumente cenusii, hipotermie, greturi, varsaturi, hipoTA);  dismicrobisme: favorizeaza suprainfectarea cu Candida (stomatite, vaginite, etc.). Prezentare si istrare: Cloramfenicol caps. 250 mg, oral din 6 în 6 ore; flacon 1g i.m., i.v.; colir 0,5% instilatii oculare.

REGULI DE BAZĂ ÎN INSTITUIREA sI CONDUCEREA ANTIBIOTERAPIEI ANTIBACTERIENE Pentru a beneficia si pe viitor de eficienta deosebita a ATB antibacteriene singura conditie este folosirea lor rationala. Aceasta implica o lupta cu abuzurile în prescriere, consumul excesiv si irational. "Când prescrie antibiotice, medicul zilei de azi trebuie sa se gândeasca la viitorul medicinei de mâine." Succesul terapiei cu antibiotice solicita o informare la zi a medicilor din toate specialitatile cu date noi despre aceste medicamente, cât si un diagnostic mai precis, precoce si complex clinic, pe cât posibil si bacteriologic. Medicul trebuie sa aprecieze daca ATB sunt indicate sau nu, precum si momentul instituirii tratamentului.  ATB sunt indicate numai în infectii cu germeni sensibili (bacterii, spirochete, leptospire, richettsii, chlamidii, mycoplasme), dar sunt contraindicate în infectii virale;

 ATB sunt inutile în boli bacteriene spontan curabile (infectii cu rezolvare chirurgicala, infectii ale cailor respiratorii superioare);  Momentul începerii antibioterapiei se apreciaza astfel: - în boli infectioase grave, tratamentul se instituie imediat pe criterii statistice de probabilitate (diagnostic clinic si bacteriologic prezumtiv); - în boli cu evolutie benigna tratamentul poate fi temporizat pâna apar datele clinice si paraclinice, precum si confirmarea bacteriologica (ex. pielonefrite).

ASOCIERILE DE ANTIBIOTICE Se prefera monoterapia = tratament "tintit" cu 1 ATB cu spectru îngust. Alegerea ATB trebuie sa respecte urmatoarele criterii:  ATB sa cuprinda în spectrul lui antibacterian germenul presupus sau izolat, responsabil de infectie;  ATB sa fie difuzabil si sa realizeze o concentratie antibacteriana activa si eficienta în focarul infectios;  ATB sa fie cât mai putin toxic la bolnavul tratat. Se apeleaza la asocierile de ATB în situatii speciale. Alegerea ATB pentru a fi asociate trebuie sa respecte urmatoarele criterii:  Alegerea sa realizeze un efect sinergic bactericid: ex.: BETALACTAMINE + AMINOGLICOZIDE = efect bactericid puternic prin blocare enzimatica

actioneaza pe 30 S ribozomal

scad sinteza peretelui

scade sinteza proteinelor bacteriene

bact. în faza de multipli-

în faza de multiplicare si de

care

latenta a bacteriilor

Aceasta asociere este clasica si dovedita !!  Germenul patogenic cunoscut (antibiograma) sau presupus (pe criterii statistice de probabilitate) sa fie sensibil la ambele ATB;  În infectii "mixte" cu 2 sau mai multi germeni patogeni este necesar ca fiecare germen patogen în parte sa fie sensibil la cel putin 1 dintre ATB din asociere;  În alegerea ATB pe criteriile probabilitatii (în practica pediatrica si chirurgicala) se tine seama de frecventa implicarii germenilor "de spital" rezistenti la ATB;

ex.: în infectia stafilococica (probabila) se alege Oxacilina + Gentamicina; ex.: în infectia cu bacili Gram negativi de spital (probabila) se alege Gentamicina + Cefalosporine; ex.: în infectii mixte cu aerobi + anaerobi se alege ATB + Metronidazol  NU - asocieri antagoniste ca bactericid + bacteriostatic ex.: NU Penicilina + Tetraciclina sau Cloramfenicol DA Gentamicina + Tetraciclina  NU - asocieri a 2 ATB din grupul aminoglicozidelor (streptomicina, kanamicina, gentamicina) sau al polipeptidelor (colistina) deoarece îsi însumeaza efecte nefro si ototoxice;  NU - asociere a 2 ATB cu spectru larg (tetraciclina, ampicilina, cloramfenicol) deoarece creste riscul unei disbacterioze cu Candida sau stafilococ. Indicatiile asocierilor de ATB  Infectii acute foarte severe (pâna la izolarea germenului patogen) pentru realizarea unui tratament de "acoperire" bacteriologica: peritonite, meningite

septicemii,

endocardite bacteriene, bronhopneumonii, pelviperitonite acute, otomastoidita acuta,

Penicilina G + Oxacilina + Gentamicina

sau

Cefalosporina + Gentamicina

sau

Cefalosporina + Gentamicina + Metronidazol (anaerobi)  Pentru sterilizarea focarelor greu accesibile si împiedicarea selectarii de mutante rezistente - TBC: Izoniazida + Rifampicina + Etambutol - Endocardita: Penicilina G + Streptomicina (streptococ viridans) Oxacilina + Gentamicina (stafilococ auriu)  Vindecarea si sterilizarea în boli transmisibile: - Pesta, morva, tularemie, bruceloza Tetraciclina + Streptomicina + Cotrimoxazol - Dizenterie cronica

Neomicina + Ampicilina  Infectii urinare cu germeni Gram negativi de spital ex.: Gentamicina + Cotrimoxazol Cefalosporine + Fluorochinolone - Infectii stafilococice severe ex.: Penicilina G + Oxacilina  Prevenirea candidozelor postantibiotice ex.: Tetraciclina + Nistatin (Fluconazol) Ampicilina + Nistatin  Bolnavi cu factori de risc sau imunodeprimati supusi interventiilor chirurgicale sau tratati cu imunosupresive ex.: Betalactamine + Oligozaharide Vancomicina + Fluorochinolone

CHINOLONE "Capul de serie" - Acidul nalidixic (Negram), intrat în terapeutica în 1962, sugera actiunea lui pe bacilii Gram negativi implicati în etiologia infectiilor urinare cu E. coli si a infectiilor enterice cu Salmonella, Shigella. Chinolonele au fost sintetizate treptat, astfel încât avem:

Chinolone de generatia I Acidul nalidixic Chinolona activa pe bacilii Gram negativi: E. coli, Salmonella, Shigella, Klebsiella, Enterobacter, Proteus mirabilis si utila în infectiile urinare cu germeni sensibili. Dezvolta uneori reactii adverse prin iritatie gastrointestinala (greata, voma, crampe abdominale), nervoase (ameteli, tulburari de vedere), alergie cutanata, de fotosensibilizare. Este contraindicat la copii mici, sarcina, alaptare.

Chinolone de generatia II Acidul oxolinic Acidul pipemidic

Cinoxacina Rosoxacina

Presteaza aceeasi activitate ca Negram, însa cu un pret de cost mult mai crescut. Treptat au fost abandonate.

Chinolone de generatia III = Fluorochinolone (FCH) Norfloxacina

Difloxacina

Enoxacina

Lomefloxacina

Ofloxacina

Fleroxacina

Pefloxacina

Temafloxacina

Ciprofloxacina Introduse relativ recent în terapeutica, reprezinta un real progres, o principala achizitie a terapiei antibacteriene. Denumirea de Fluorochinolone este justificata de prezenta atomilor de Fluor (1, 2 sau 3) în ciclul piridinic. Desi aparent minore, modificarile chimice au generat proprietati farmacocinetice foarte utile.  absorbtie orala excelenta (50 - 95%) si Bd mare;  T1/2 prelungit (8 - 11 ore) ceea ce permite doua istrari pe zi si o complianta terapeutica buna;  volum de distributie mare, cu concentrare urinara remarcabila a Norfloxacinei si Enoxacinei;  concentratii mari în LCR (Ciprofloxacina, Pefloxacina si Ofloxacina), plamâni, oase, prostata (Ciprofloxacina), bila (Pefloxacina);  spectru de actiune "ultralarg" comparativ cu Acidul nalidixic. Mecanism de actiune: Fluorochinolonele blocheaza ADN-giraza (enzima necesara în procesul de supraspiralare a cromozomului de ADN bacterian) cu rol în supraînfasurarea catenei de ADN bacterian, catena foarte lunga (1300 nm) care se "rasuceste" pentru a încapea în nucleul celulei bacteriene. Prin inhibarea ei, supraspiralarea nu se mai produce, iar bacteria plesneste ca o pastaie de "fasole coapta", producânduse efectul bactericid. Spectru de actiune: este "ultralarg" si cuprinde:  coci Gram pozitivi (Streptococi, Stafilococi, Pneumococi, Enterococi);  coci Gram negativi (Meningococ, Gonococ);  bacili Gram negativi aerobi (Haemophilus, E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Salmonella, Shigella, Proteus, Piocianic)  bacterii anaerobe (Peptococus, Bacteroides, Peptostreptococus);

 Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia. De remarcat ca nu toate FCH au spectru identic. Norfloxacina si Enoxacina au fost depasite ca activitate antibacteriana de Ofloxacina, Pefloxacina si Ciprofloxacina. În plus, ultimul deceniu, pe masura folosirii în practica terapeutica s-a raportat selectarea de tulpini rezistente ale unor bacterii initial sensibile, asa cum ar fi coci Gram pozitivi. Utilizari terapeutice:  infectii urinare joase si de prostata (prostatite acute si cronice) (Norfloxacina, Enoxacina);  infectii cu transmitere sexuala: uretrite acute, cervicite acute, rectite acute, faringite acute gonococice, sancru moale;  infectii gastrointestinale: gastroenterite bacteriene;  infectii osteoarticulare: osteomielite acute si cronice cu bacili Gram negativi (Ofloxacina, Pefloxacina, Ciprofloxacina);  infectii repiratorii: bronsite cronice (Ciprofloxacina). Reactii adverse:  Reactii gastrointestinale: greata, voma, dureri abdominale;  Manifestari neurologice: cefalee, insomnie sau chiar halucinatii, reactii pshihotice;  Reactii alergice: eruptii cutanate, fotosensibilizare, edem angioneurotic;  Toxicitate medulara: anemie, trombocitopenie, leucopenie;  Reactii cardiovasculare: tahicardie, hipotensiune, tromboflebita;  Artropatii, afecteaza cartilajele de crestere. Contraindicatii:  La copii si adolescenti, sarcina. Prezentare si istrare: Se istreaza oral, în timpul meselor în 2 prize sau chiar monodoza sau i.v. perfuzie. Se evita asocierea cu saruri de fier si zinc, anticoagulante orale, sucralfat, teofilina si cofeina. Norfloxacina - Nolicin comp.

Enoxacina - Enoxor comp. Ofloxacina - Tarivid comp. fl. Pefloxacina - Abaktal comp., f. Ciprofloxacina - Ciprinol comp., f.

SULFAMIDE sI COTRIMOXAZOL

Sulfamide ("clasice") "Vedetele" anilor 1950 - 1960 au fost treptat abandonate atât datorita rezistentei unor tulpini microbiene cât si reactiilor adverse multiple. La ora actuala au mai ramas în terapie doar câteva dintre ele: Cu actiune generala (pentru a fi asociate altor medicamente) în unele afectiuni ca meningite, pesta, morva, bruceloza, toxoplasmoza, infectii cu chlamidii: Sulfodiazina, Sulfametazina. Cu actiune urinara active în terapia de atac a pielocistitelor acute colibacilare: Sulfizoxazol (Neoxazol), Sulfafenazol; în terapia de întretinere în colibaciloze urinare: Sulfametin, Sulfametoxazol. Cu actiune intestinala active în tratamente de lunga durata în rectocolitele ulcerohemoragice: Salazopirin. Cu actiune pe micobacterii utile în lepra (tratament de electie): Sulfone. Cu actiune antimalarica: Fansidar. Cu actiune locala pe plagi si arsuri: Marfanil

Cotrimoxazol este asocierea trimetoprim +

sulfametoxazol

Farmacocinetica: Absorbtia digestiva si difuziunea tisulara sunt bune. Se concentreaza bine în plamâni, prostata, LCR, rinichi. Spectru de actiune: Are actiune bactericida pe bacilii Gram negativi (E. coli, Proteus), Pneumocistis carini, Toxoplasma gondi, Nocardia. Utilizari terapeutice:  Infectii urinare joase si înalte cu germeni sensibili;  Infectii genitale cronice sau recidivante: prostatite, cervicite, uretrite gonococice, sancru moale;

 Infectii digestive: febra tifoida si paratifoida;  Pneumocistoza (tratament de electie). Reactii adverse: alergice (eruptii cutanate, sindrom Stevens - Johnson); intoleranta digestiva, toxicitate hematologica (leucopenie, anemie hemolitica, trombocitopenie) sindrom Lyell (epidermoliza). Contraindicatii: sarcina, nou nascuti si prematuri. Prezentare si istrare: Biseptol, Bactrim, Septrin, Eusaprim comprimate. Se istreaza oral din 12 în 12 ore. NITROFURANII Sunt: Nitrofurani cu actiune intestinala: Furazolidon, care pentru faptul ca nu se absoarbe la nivel intestinal, realizeaza concentratii terapeutice în intestin si astfel are o activitate modesta în enterite cu enterobacterii aerobe si protozoare (Giardia, Trichomonas. Nitrofurani cu actiune urinara: Nitrofurantoina care este absorbita bine si rapid în tubul intestinal, pentru ca apoi sa se concentreze la nivel urinar si astfel sa fie activa în infectiile urinare joase cu E. coli si Proteus. METRONIDAZOLUL sI DERIVAŢII 5 NITROIMIDAZOLI "Capul de serie" Metronidazolul alaturi de Ornidazol, Tinidazol, erau cunoscuti initial ca medicatie antiparazitara cu actiune pe protozoare: Trichomonas, Giardia lamblia, Entamoeba histolytica (vezi medicatia antiparazitara !!!). Apoi s-a constatat ca Metronidazolul (oral si i.v.) are o puternica actiune pe bacterii anaerobe Gram pozitive: Clostridium perfringens si difficile, Gardnerella vaginalis cât si pe bacterii anaerobe Gram negative: Bacteroides fragilis, Fusobacterium, Veilonella. Mecanism de actiune: Metronidazolul are efect bactericid pe germenii anaerobi pentru ca grupul "nitro" din medicament reduce Feredoxinul (produs prezent în procesele metabolice bacteriene) => moartea bacteriei. Mecanismul de actiune pare a fi dependent de hipoxia celulara si interactioneaza cu radicalii liberi. Utilizari terapeutice: Metronidazolul este cel mai folosit. Se poate asocia cu Betalactamine active.  profilaxia si tratamentul infectiilor cu anaerobi;

 vaginita cu Gardnerella;  colita pseudomembranoasa cu Clostridium difficile;  infectii în chirurgia colorectala, gineco-obstetricala Reactii adverse: idem la antiparazitare Contraindicatii: sarcina, insuficienta hepatica. Prezentare si istrare: Metronidazol - Flagyl comprimate orale si vaginale, fiole; Ornidazol - Tiberal comprimate, fiole; Tinidazol - Fasigyn comprimate, suspensie orala, fl. Se istreaza oral si i.v. perfuzie. Se evita asocierea cu Fenobarbitalul, anticoagulantele orale si alcoolul (efect antabuz).